Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 171 din 26 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 25 octombrie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Emilia Panait în Dosarul nr. 1.007/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, Emilia Panait şi Societatea Nationala de Transport Feroviar de Cãlãtori "CFR Cãlãtori" - S.A. din Bucureşti, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca instanţele judecãtoreşti care exercita potrivit legii jurisdicţia în materia conflictelor de munca nu pot fi încadrate în noţiunea de instanţe extraordinare în sensul art. 125 alin. (2) din Constituţie, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.007/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã, prin apãrãtor, de Emilia Panait. Obiectul litigiului în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie cererea formulatã de Societatea Nationala de Transport Feroviar de Cãlãtori "CFR Cãlãtori" - S.A. din Bucureşti pentru suspendarea executãrii sentinţei civile nr. 10.185 din 23 iunie 1999 a Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţatã în soluţionarea unui conflict individual de munca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 , dispunând ca prin lege sa se stabileascã instanţele judecãtoreşti competente sa soluţioneze conflictele de munca, incalca prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare.
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia ridicatã este nefondata, întrucât <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (2). "Prin acest text de lege - arata instanta - nu se dispune înfiinţarea de instanţe extraordinare, ci stabilirea unor instanţe judecãtoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi, iar conform art. 125 alin. (1) şi (3) din Constituţie, instanţele judecãtoreşti, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege."
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât "Dispoziţia art. 71 din lege nu este altceva decât o norma de trimitere la o alta lege, care poate fi cea de organizare judecãtoreascã, Codul de procedura civilã ori o alta reglementare legalã. Aceasta reprezintã însã un aspect de aplicare a legii şi, nicidecum, un element al contenciosului constituţional". Se mai arata ca "Instanţele judecãtoreşti ce vor exercita, potrivit legii, jurisdicţia în materia conflictelor de munca nu pot fi încadrate în noţiunea de instanţe extraordinare, utilizata de art. 125 alin. (2) din Constituţie". Trimiterea expresã la lege pentru stabilirea instanţelor competente sa judece cererile pentru soluţionarea conflictelor de drepturi este conformã prevederilor constituţionale ale art. 123 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (3), iar "instanţele judecãtoreşti avute în vedere de <>Legea nr. 168/1999 se încadreazã în sfera autoritãţii judecãtoreşti, asa cum aceasta este reglementatã de Constituţie".
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã, de asemenea, ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, se arata ca, "În concordanta cu prevederile <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 , <>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , prevede, la art. 13 alin. 3, art. 15 alin. 1^1 şi art. 17 alin. 1^1 , crearea de secţii, precum şi de complete specializate pentru conflicte de munca şi litigii de munca. Aceste secţii şi complete vor funcţiona în structura instanţelor ordinare şi nu pot fi calificate ca instanţe extraordinare".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 , care au urmãtoarea redactare: "Instanţele judecãtoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege."
Autorul exceptiei considera ca acest text de lege prevede posibilitatea infiintarii unor instanţe extraordinare şi ca astfel sunt incalcate prevederile art. 125 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare".
<>Legea nr. 168/1999 reglementeazã soluţionarea celor doua categorii de conflicte de munca, respectiv conflictele de interese şi conflictele de drepturi. Potrivit art. 70 din lege, "Conflictele de drepturi se soluţioneazã de cãtre instanţele judecãtoreşti". Este evident ca acest text de lege nu prevede înfiinţarea unor noi instanţe extraordinare, ci are în vedere instanţele care compun autoritatea judecãtoreascã în sensul prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
Nici <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 nu se referã la înfiinţarea altor instanţe, ci doar la stabilirea prin lege a instanţelor competente, dintre cele existente, sa soluţioneze conflicte de drepturi, şi aceasta în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
Scopul urmãrit de legiuitor a fost acela de a crea posibilitatea soluţionãrii conflictelor de munca de cãtre instanţe (secţii sau complete) specializate în materie, tocmai în vederea infaptuirii în mai bune condiţii a actului de justiţie.
Faptul ca dispoziţiile <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 nu vizeazã înfiinţarea unor instanţe extraordinare rezulta şi din modul de punere în aplicare. Astfel, în executarea lor a fost emisã <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. Prin aceasta ordonanta, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, la <>art. 13 din Legea nr. 92/1992 a fost introdus alin. 3 cu urmãtorul cuprins: "Ministrul justiţiei stabileşte instanţele la care funcţioneazã secţii maritime şi fluviale, precum şi secţii pentru conflicte de munca şi litigii de munca ori de asigurãri sociale, în raport cu volumul de activitate şi cu natura cauzelor deduse judecaţii", iar la art. 15 s-a introdus alin. 1^1 în urmãtoarea redactare: "La instanţele cu volum mic de cauze privind conflictele de munca şi litigiile de munca, precum şi de asigurãri sociale, la care nu funcţioneazã astfel de secţii, pentru judecarea acestor cauze se constituie complete specializate. Complete specializate se pot constitui şi pentru judecarea cauzelor în alte materii."
În consecinta, dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 125 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Emilia Panait în Dosarul nr. 1.007/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 septembrie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
