Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 171 din 2 noiembrie 1999  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea   Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a   Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 171 din 2 noiembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si a Ordonantei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notariala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 9 decembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, excepţie ridicatã de Loti Petrescu în Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal rãspund avocat Dumitru Radescu pentru Loti Petrescu, precum şi Anca Viorica Costa Foru, personal şi asistatã de avocat Florin Chertisanu, lipsind Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Societatea Comercialã "Centrul Istoric" - S.A. Bucureşti şi Ministerul Finanţelor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, sustinand ca prevederile <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 [prin care a fost completat <>art. 3 din Legea nr. 146/1997 , în sensul ca dupã lit. a) s-a introdus lit. a^1) care stabileşte ca cererile în anulare sau declararea nulitãţii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei] sunt contrare dispoziţiilor art. 138 alin. (1) din Constituţie. Se apreciazã ca, prin ordonanta, Guvernul nu poate reglementa taxe, întrucât, potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din legea fundamentalã, acestea se stabilesc numai prin lege. În plus se susţine ca, "dacã s-ar admite ca prin textul de lege introdus prin <>Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 ar fi vizate situaţii juridice procesuale anterioare, reiese ca ea ar avea caracter retroactiv, incalcandu-se, astfel, dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie".
Anca Viorica Costa Foru, prin apãrãtor, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila şi nefondata. Considera ca excepţia este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, întrucât soluţionarea cauzei nu depinde de textul criticat. Totodatã se apreciazã ca excepţia este nefondata, deoarece, asa cum se arata în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, "în condiţiile existenţei regimului de delegare legislativã, reglementarea primara asumatã de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât în faza iniţialã, de abilitare, cat şi în etapa ulterioara emiterii ordonanţei, când Parlamentul poate fie sa o aprobe ori sa o respingã, fie sa o modifice ori sa o abroge, în virtutea calitãţii sale de legiuitor".
Ministerul Finanţelor a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca textul de lege criticat nu incalca dispoziţiile constituţionale.
Procurorul solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca Guvernul poate emite ordonanţe în domeniul impozitelor şi taxelor, întrucât nu sunt incalcate dispoziţiile art. 138 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, susţine ca textul criticat intereseazã soluţionarea cauzei, deoarece la instanta de fond s-a discutat problema timbrarii acţiunii.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria sectorului 3 Bucureşti, prin Încheierea din 24 iunie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 12.768/1997, având ca obiect restituirea posesiei unui imobil, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, excepţie ridicatã de Loti Petrescu. În motivarea exceptiei se apreciazã ca prevederile legale criticate incalca dispoziţiile art. 138 alin. (1) şi, în subsidiar, pe cele ale art. 15 alin. (2) din legea fundamentalã.
Exprimandu-şi opinia, instanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, deoarece, din prevederile art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", rezulta, pe de o parte, dorinta legiuitorului constituant de a nu lasa stabilirea unor venituri bugetare la latitudinea executivului, iar pe de alta parte, ca textul constituţional are în vedere legea în sens restrâns, de act juridic al Parlamentului. Se mai arata ca "este adevãrat ca prin <>Legea nr. 259/1998 Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe cu privire la unele reglementãri privind taxele de timbru, dar poate s-au avut în vedere alte reglementãri decât stabilirea într-un anumit cuantum a unor taxe". De asemenea, instanta "considera ca ordonanta ar fi neconstitutionala, dacã ar conţine un text care sa prevadã ca taxele stabilite se aplica şi în cauzele aflate deja pe rolul instanţelor de judecata".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 sunt constituţionale şi deci excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Referitor la încãlcarea art. 138 alin. (1) din legea fundamentalã, se susţine ca "preocuparea legiuitorului a fost, într-adevãr, aceea de a statua în mod imperativ ca stabilirea sarcinilor fiscale se poate realiza numai printr-o lege. Accentul pus pe aceasta exigenta vizeazã excluderea, din câmpul normativ de stabilire a veniturilor bugetare, a acelor acte normative având o forta juridicã inferioarã legii: hotãrâri ale Guvernului, ordine ale ministrilor, instrucţiuni, dispoziţii şi altele asemenea. Într-un stat de drept, se arata în continuare, este necesar ca materia impozitelor, a taxelor şi a altor sarcini fiscale de acest gen, ce urmeazã sa fie suportate de diferitele categorii de contribuabili, sa fie reglementatã primar de cãtre Parlament, în calitatea acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului". Se apreciazã ca "art. 138 din Constituţie a avut în vedere legea în sens material, iar nu în sens formal". Astfel Guvernul, în temeiul art. 114 din Constituţie, poate fi abilitat de "titularul autoritãţii de legiferare, Parlamentul, sa emita ordonanţe care sa aibã ca obiect reglementarea primara în domeniul impozitelor şi taxelor". În mãsura în care legiuitorul constituant nu ar fi consacrat delegarea legislativã - instituţie a dreptului constituţional, prin intermediul cãreia Guvernul exercita unele atribuţii ale Parlamentului, care, în mod firesc, nu sunt situate în sfera sa de competenta - se putea susţine, cu deplin temei, ca legea reprezintã unicul act normativ prin care statul instituie impozite şi taxe. În condiţiile existenţei regimului de delegare legislativã, reglementarea primara asumatã de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât în faza iniţialã, de abilitare, cat şi în etapa ulterioara emiterii ordonanţei, când Parlamentul poate fie sa o aprobe, fie sa o respingã sau, dacã legea de abilitare nu a prevãzut cerinta supunerii spre aprobare, poate sa o modifice ori sa o abroge în virtutea calitãţii sale de legiuitor. Practica parlamentarã ulterioara anului 1991 a consacrat aceasta soluţie constituţionalã, Guvernul fiind abilitat în mai multe randuri sa emita ordonanţe în domeniul impozitelor şi taxelor, realitate validatã în mod constant şi de jurisprudenta Curţii Constituţionale". În ceea ce priveşte raportarea <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 la situaţii juridice nãscute anterior intrãrii sale în vigoare, se apreciazã ca "textul ordonanţei nu conţine o dispoziţie retroactivã. Pe cale de consecinta, norma legalã criticata nu incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie".
În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 nu este intemeiata. Se apreciazã ca textul art. 138 alin. (1) din Constituţie trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 114 din legea fundamentalã, care prevede delegarea legislativã, în temeiul cãrora Guvernul poate emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice şi, ca urmare, nu se poate susţine ca Guvernul nu este competent sa emita o ordonanta privind timbrul judiciar.
În legatura cu o posibila aplicare retroactivã a ordonanţei atacate, Guvernul considera ca aceasta este o problema ce excede examinãrii constituţionalitãţii, atâta timp cat nici în formularea articolului şi nici în cuprinsul ordonanţei nu exista o dispoziţie cu caracter retroactiv.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, concluziile scrise ale Ministerului Finanţelor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Examinând susţinerea privind respingerea exceptiei ca inadmisibila, pe motiv ca soluţionarea cauzei nu depinde de textul criticat, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta nu poate fi primitã, deoarece timbrarea acţiunii a fost una dintre problemele discutate la instanta de judecata şi, în consecinta, urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã. Potrivit acestor prevederi <>Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se modifica şi se completeazã dupã cum urmeazã: "La articolul 3, dupã litera a) se introduce litera a^1) cu urmãtorul cuprins:


a^1) cereri în anularea sau
declararea nulitãţii unui act juridic 30 000 lei [...]".


Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca acest text de lege este neconstitutional, deoarece, reglementand materia taxelor de timbru, incalca art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã. Prevederile art. 138 alin. (1) din legea fundamentalã, conform cãrora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, au semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite şi taxe printr-un act normativ inferior, ca forta juridicã, legii, astfel cum sunt hotãrârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executãrii legilor. Interdicţia nu priveşte însã şi ordonanţele Guvernului, care se emit pe baza unei legi de abilitare, în domenii rezervate legii ordinare. Jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii ordinare şi, de aceea, o asemenea reglementare poate face obiectul unei delegari legislative. În acest sens, în cadrul controlului de constitutionalitate prevãzut la art. 144 lit. a) din legea fundamentalã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, prin deciziile nr. 5 din 14 iulie 1992 şi nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 şi, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.
În cauza de fata, prin <>Legea nr. 259/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe în mai multe domenii, printre care şi în domeniul taxelor şi impozitelor. În temeiul acestei legii de abilitare Guvernul a emis <>Ordonanta nr. 30/1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, prin care s-a stabilit ca cererile în anularea sau declararea nulitãţii unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei. De aceea Curtea constata ca aceasta reglementare a fost instituitã cu respectarea dispoziţiilor constituţionale înscrise în art. 138 alin. (1).
În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei referitoare la o posibila încãlcare a art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece formularea textului care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate nu conţine în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. În realitate se solicita Curţii sa se pronunţe asupra aplicãrii în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant ca nu intra în competenta Curţii controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp, ci numai constatarea dacã, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispoziţii sunt în concordanta cu Constituţia. În acest sens sunt: Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, Decizia nr. 285 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 5 august 1997 şi Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 30/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi a <>Ordonanţei Guvernului nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarialã, excepţie ridicatã de Loti Petrescu în Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 noiembrie 1999.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016