Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 170 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 63/2011 privind incadrarea si salarizarea in anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 5 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în Dosarul nr. 7.162/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.465D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 1.470D/2011, nr. 1.471D/2011 şi nr. 1.578D/2011- nr. 1.583D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în dosarele nr. 7.017/40/2011, nr. 7.273/40/2011, nr. 7.014/40/2011, nr. 7.161/40/2011, nr. 7.284/40/2011, nr. 7.293/40/2011, nr. 7.264/40/2011 şi nr. 7.153/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.465D/2011, nr. 1.470D/2011, nr. 1.471D/2011, nr. 1.578D/2011- nr. 1.583D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.470D/2011, nr. 1.471D/2011, nr. 1.578D/2011-nr. 1.583D/2011 la Dosarul nr. 1.465D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Totodatã, invocã şi Hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţatã în Cauza Felicia Mihãieş şi Adrian Gavril Senteş contra României.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.284/40/2011, încheierile din 14 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.162/40/2011, nr. 7.017/40/2011 şi nr. 7.273/40/2011, precum şi prin încheierile din 16 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 7.014/40/2011, nr. 7.161/40/2011, nr. 7.293/40/2011, nr. 7.264/40/2011 şi nr. 7.153/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în cauze referitoare la litigii de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã personalul didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt este singura categorie de personal bugetar care este exclusã de la aplicarea legii unice a salarizãrii, în mod nejustificat din punct de vedere legal. Este, astfel, exclusã aplicarea principiilor unicitãţii şi creãrii de "oportunitãţi egale şi remuneraţie egalã pentru muncã de valoare egalã" pentru toţi bugetarii. În continuare, se aratã cã dispoziţiile legii criticate încalcã principii fundamentale atât ale dreptului naţional, dar şi ale dreptului european şi internaţional, cum ar fi principiul prioritãţii dreptului comunitar, principiul legalitãţii, principiul egalitãţii de tratament şi al nediscriminãrii între diferitele categorii socioprofesionale, principiul solidaritãţii, principiul previziunii raporturilor juridice şi principiul stabilitãţii raporturilor juridice.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 44, art. 53 şi art. 136 alin. (1) din Constituţie şi a celor ale art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã, potrivit jurisprudenţei europene, salariul este inclus în categoria de "bun" şi nu poate fi afectat de dispoziţiile legii criticate.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În continuare, face referire la Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 privind obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile legii criticate nu aduc atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normelor juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. În continuare, se aratã cã prevederile Convenţiei europene nu garanteazã un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia ca drept câştigat. Totodatã, este dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Încadrarea şi salarizarea acestei categorii socio-profesionale nu reprezintã drepturi fundamentale, legiuitorul fiind în drept sã modifice sistemul de salarizare existent ori sã-l înlocuiascã cu unul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmãrit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 referitor la proprietate şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi cele ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, a statuat cã dreptul la anumite foloase bãneşti în calitate de salariat a fost asimilat, în anumite condiţii, unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În aceastã privinţã, însã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a distins între dreptul persoanei de a continua sã primeascã, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestatã.
Astfel, prin Hotãrârea din 19 aprilie 2007 pronunţatã în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã în Convenţie nu se conferã dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotãrârea din 20 mai 2010, pronunţatã în Cauza Lelas împotriva Croaţiei, paragraful 58, Curtea a reţinut cã nu este consacrat prin Convenţie dreptul de a continua sã fii plãtit cu un salariu într-un anumit cuantum; venitul care a fost câştigat reprezintã însã un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Aceeaşi distincţie semnificativã este realizatã şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aplicabilã, mutatis mutandis, în prezenta cauzã (spre exemplu Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010).
Legea supusã controlului Curţii stabileşte drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrãrii sale în vigoare şi pânã la finele anului 2011, aşadar pentru viitor, fãrã a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioarã intrãrii sale în vigoare. Ca urmare, Curtea a statuat cã nu se poate reţine cã dispoziţiile acesteia ar stabili o ingerinţã de tipul privãrii de proprietate prohibitã de Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cât priveşte salariul care urmeazã a fi plãtit în viitor, Curtea a reţinut cã este dreptul autoritãţii legiuitoare de a elabora mãsuri de politicã legislativã în domeniul salarizãrii în concordanţã cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În aceastã privinţã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu în Hotãrârea din 8 noiembrie 2005 pronunţatã în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, cã statul este cel în mãsurã sã stabileascã ce sume trebuie plãtite angajaţilor sãi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plãţii unor astfel de sume prin modificãri legislative corespunzãtoare.
De altfel, printr-o jurisprudenţã constantã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã statele se bucurã de o largã marjã de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în acest domeniu (spre exemplu, Hotãrârea din 8 decembrie 2009, pronunţatã în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, şi Hotãrârea din 2 februarie 2010, pronunţatã în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, aplicabile mutatis mutandis).
În continuare, Curtea a reţinut cã Legea privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt a fost adoptatã pentru a realiza unificarea salarizãrii unei categorii socio-profesionale, respectiv pentru reglementarea unitarã a domeniului vizat.
Examinând atât expunerea de motive a legii ce face obiectul sesizãrii, precum şi punctul de vedere exprimat de Guvern, Curtea a constatat cã aceastã lege temporarã a fost promovatã în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul sã îşi îndeplineascã obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea mãsurilor preconizate urmând sã se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învãţãmânt sã îşi poatã primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fãrã discriminãri. În plus, drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin noua reglementare.
Considerentele şi soluţia acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învãţãmânt, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în dosarele nr. 7.162/40/2011, nr. 7.017/40/2011, nr. 7.273/40/2011, nr. 7.014/40/2011, 7.161/40/2011, nr. 7.284/40/2011, nr. 7.293/40/2011, nr. 7.264/40/2011 şi nr. 7.153/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
