Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 170 din 22 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. 3 si 4, art. 6 si 11 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", modificata si completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000
Lucian Mihai - preşedinte Constantin Doldur - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4, 6 şi 11 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , excepţii ridicate de Andrei Svoronos în dosarele nr. 2.726/2000 şi nr. 2.727/2000 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 15 mai 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 22 mai 2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierile din 13 septembrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 2.726/2000 şi nr. 2.727/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4, 6 şi 11 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , excepţii ridicate de Andrei Svoronos. Prin Încheierea din 15 mai 2001 Curtea Constituţionalã a dispus conexarea Dosarului Curţii Constituţionale nr. 28C/2001 la Dosarul Curţii Constituţionale nr. 27C/2001, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborat cu art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora susţine ca dispoziţiile <>art. 4, 6 şi 11 din Legea nr. 82/1993 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , contravin prevederilor art. 38 alin. (5), art. 47, art. 48 alin. (1) şi art. 49 din Constituţie. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiilor, instanta de judecata considera ca acestea nu sunt întemeiate, apreciind ca textele de lege criticate nu incalca prevederile constituţionale invocate, şi anume dreptul la negocieri colective, prevãzut la alin. (5) al art. 38, dreptul de petiţionare, prevãzut la art. 47, şi nici dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, prevãzut la art. 48 alin. (1) din Constituţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt nefondate, întrucât dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 82/1993 "se referã la numirea într-o funcţie de demnitate publica şi, ca urmare, nu pot fi raportate la prevederile art. 38 alin. (5) din Constituţie". Se mai arata ca aceste dispoziţii nu contravin nici celorlalte prevederi constituţionale invocate, deoarece "nu conţin nici o prevedere de natura sa aducã atingere dreptului de petiţionare, dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a se adresa acesteia şi de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei sau sa restrângã exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi cetatenesti". Totodatã, se considera ca dispoziţiile art. 6 şi 11 din aceeaşi lege "nu au legatura cu soluţionarea litigiului dintre recurentul-reclamant şi intimatul-parat Ministerul Apelor, Pãdurilor şi Protecţiei Mediului, întrucât, pe de o parte, aceste prevederi legale se referã la atribuţiile din domeniul de competenta al Administraţiei Rezervatiei, iar, pe de alta parte, autorul exceptiei nici nu motiveaza excepţia ridicatã". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererile formulate de autorul acestora şi din încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 4, 6 şi 11 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 4 iulie 2000. Curtea observa ca autorul excepţiilor critica în ansamblu <>art. 4 din Legea nr. 82/1993 , dar din referirea expresã la numirea şi competentele guvernatorului Rezervatiei rezulta ca în realitate critica vizeazã doar dispoziţiile alin. 3 şi 4 ale acestui articol, iar nu şi pe cele ale primelor doua alineate. De aceea Curtea Constituţionalã va examina numai prevederile <>art. 4 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 82/1993 , astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Guvernatorul Administraţiei Rezervatiei este numit, în condiţiile legii, de conducãtorul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, cu avizul prefectului judeţului Tulcea, şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific. Funcţia de guvernator este asimilatã cu funcţia de director." În ceea ce priveşte art. 6 şi 11 din aceeaşi lege, autorul excepţiilor precizeazã ca susţinerile de neconstituţionalitate se referã la conţinutul acestor texte, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 . În consecinta, Curtea retine ca la art. 6 din lege, prin care sunt reglementate atribuţiile Administraţiei Rezervatiei, ordonanta menţionatã a modificat textele de la lit. e), l), n) şi p), care, dupã modificare, au urmãtorul conţinut: "e) avizeazã solicitarile privind organizarea şi desfãşurarea activitãţilor economico-productive, de turism şi agrement de cãtre persoane fizice şi juridice, în perimetrul rezervatiei, în vederea emiterii acordului şi autorizaţiei de mediu de cãtre agenţia teritorialã de protecţie a mediului, în condiţiile prevederilor <>art. 8-14 din Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 ; [...] l) conlucreaza cu Compania Nationala "Apele Romane" - S.A. în vederea gospodãririi apelor şi efectuãrii lucrãrilor hidrotehnice necesare; [...] n) colaboreazã cu autoritãţile administraţiei publice locale pentru protejarea intereselor localnicilor, precum şi pentru creşterea calitãţii vieţii şi a standardului de civilizatie ale acestora; [...] p) participa, împreunã cu agenţia teritorialã de protecţie a mediului, la activitatea de control cu privire la respectarea normelor de protecţie a mediului în perimetrul rezervatiei." Totodatã, prin aceeaşi ordonanta au fost abrogate lit. f) şi i) ale art. 6. În ceea ce priveşte art. 11 din lege, care reglementeazã autorizarea activitãţilor în perimetrul rezervatiei şi stabilirea taxelor, prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 a fost modificat textul alin. 2 care în prezent are urmãtorul conţinut: "Desfãşurarea de activitãţi economico-productive, de turism şi agrement de cãtre persoane fizice şi juridice se autorizeaza de Consiliul Judeţean Tulcea, pe baza acordului şi autorizaţiei de mediu emise de agenţia teritorialã de protecţie a mediului." În susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate autorul acestora a invocat urmãtoarele prevederi constituţionale: - art. 38 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective în materie de munca şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."; - art. 47: "(1) Cetãţenii au dreptul sa se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã. (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxa. (4) Autoritãţile publice au obligaţia sa rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; - art. 48 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei."; - art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii." Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi sunt invocate textele constituţionale menţionate, în raport cu care se apreciazã de cãtre autorul excepţiilor ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, autorul excepţiilor nu motiveaza în cuprinsul cererilor prin care s-au ridicat excepţiile în ce anume consta contrarietatea acestora cu prevederile constituţionale invocate. De aceea excepţiile de neconstituţionalitate ridicate nu îndeplinesc condiţiile unor sesizãri pentru controlul de constitutionalitate, condiţii prevãzute la <>art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate". Pe de alta parte, în raport cu obiectul cererilor formulate în justiţie de autorul excepţiilor (contestarea unei decizii de încadrare în categoria de salarizare, în primul caz, şi, respectiv, contestarea unei decizii de imputare a unei sume ridicate fãrã drept, cu titlu de salarii, în cel de-al doilea caz), Curtea retine ca excepţiile nu vizeazã în realitate constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, ci problema aplicãrii în timp a unor norme juridice, asadar aplicarea corecta a acestora. Într-adevãr, ambele litigii au fost declansate anterior datei adoptãrii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , prin care a fost modificatã şi completatã <>Legea nr. 82/1993 , iar problema asimilarii funcţiei de guvernator al Administraţiei Rezervatiei cu aceea de subsecretar de stat (dispoziţie legalã anterioarã modificãrii) ori cu aceea de director (prevedere introdusã prin ordonanta de modificare a legii), intra în exclusivitate în domeniul aplicãrii legii, ceea ce aparţine competentei instanţelor judecãtoreşti. Astfel, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "[...] Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 6 şi 11 din Legea nr. 82/1993 , modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , deoarece aceste prevederi (prin care sunt reglementate atribuţiile Administraţiei Rezervatiei, precum şi autorizarea activitãţilor în perimetrul acesteia şi stabilirea taxelor) nu au nici o legatura cu soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti. Prin urmare, Curtea urmeazã sa respingã, ca fiind inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, şi anume în temeiul art. 23 alin. (6), raportat la alin. (1) al aceluiaşi articol din <>Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 3 şi 4, ale <>art. 6 şi 11 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunãrii", modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 112/2000 , excepţii ridicate de Andrei Svoronos în dosarele nr. 2.726/2000 şi nr. 2.727/2000 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
