Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 223 alin. 1 din Codul penal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 22 februarie 1994, în prezenta recurentului - Ministerul Public - şi a partii vãtãmate - Institutul de Cercetãri Produse Auxiliare Organice Medias -, în lipsa inculpaţilor Rosca Ştefan, Cruceru Sever şi Agapescu Marin, legal citaţi, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 8 martie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În dosarul nr. 1472/1993, al Judecãtoriei Medias, inculpatii Rosca Ştefan, Cruceru Sever şi Agapescu Marin au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 223 alin. 1 din Codul penal, cu care Curtea a fost sesizatã prin Încheierea nr. 1 din 10 mai 1993 a acestei judecãtorii. În susţinerea exceptiei, inculpatii, prin memoriul depus la dosarul instanţei, arata ca, fata de dispoziţiile imperative ale art. 150 alin. (1) din Constituţie, prevederile Codului penal referitoare la avutul obştesc sînt abrogate.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 58 din 13 octombrie 1993, Curtea Constituţionalã a admis excepţia ridicatã de inculpatii Rosca Ştefan, Cruceru Sever şi Agapescu Marin şi a constatat ca art. 223 alin. 1 din Codul penal a fost abrogat parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs pentru urmãtoarele trei motive:
1. Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei din anul 1991;
2. Decizia nr. 58 din 13 octombrie 1993 nu este motivatã, înlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 fiind nelegalã;
3. Violarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - susţinute în şedinţa publica din 22 februarie 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Motivul de recurs privind necompetentã Curţii de a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate este nefondat şi urmeazã a fi înlãturat. Într-adevãr, prevederile atacate ca neconstituţionale sînt anterioare Constituţiei şi în legatura cu ele se pune problema abrogãrii - în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie - care însã nu opereazã de la sine, ci trebuie constatatã de organele care aplica legea, inclusiv instanţele judecãtoreşti. Dacã instanta de judecata nu constata abrogarea şi sesizeazã Curtea Constituţionalã, înseamnã ca dispoziţia legalã anterioarã Constituţiei este consideratã în vigoare şi exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate pe care Curtea este obligatã sa-l efectueze, în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text pe care instanta înţelege sa îl aplice. Acesta este şi sensul în care Curtea a statuat în mod constant deciziile sale.
Competenta Curţii de a se pronunţa asupra legilor anterioare Constituţiei rezulta şi din dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care se aplica exclusiv legilor anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei.
Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei şi, respectiv, critica adusã Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 ca se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea statueazã numai asupra problemelor de drept.
Spre a se evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului ce doreşte sa se abata de la practica Curţii, sa sesizeze plenul spre a se pronunţa asupra interpretãrii ce urmeazã a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel încît prin aceasta decizie nu se soluţioneazã o excepţie de neconstituţionalitate concretã. De aceea, ea nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor, în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri în mãsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurãrii consecventei practicii constituţionale.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs referitor la încãlcarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, în sensul ca prin decizia recuratã s-ar fi limitat bunurile obiect exclusiv al proprietãţii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere, nu poate fi reţinut. Decizia atacatã nu se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4), ci se referã la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4), deci şi la "alte bunuri stabilite prin lege".
În legatura cu prevederile art. 223 din Codul penal, întrucît prin rãmînerea definitiva a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993, ca urmare a respingerii recursului declarat în cauza, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 8 martie 1994 s-a constatat ca art. 223 din Codul penal a fost în mod definitiv şi obligatoriu abrogat parţial de art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încît excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Cruceru Sever, Agapescu Marin şi Rosca Ştefan în dosarul Judecãtoriei Medias, cît şi recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 sînt lipsite de obiect.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 4, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constata ca, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 32 din 26 mai 1993, rãmasã definitiva prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 14 din 8 martie 1994, art. 223 din Codul penal este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice şi, prin urmare,
Respinge ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Cruceru Sever, Agapescu Marin şi Rosca Ştefan în dosarul nr. 1472/1993 al Judecãtoriei Medias, precum şi recursul Ministerului Public declarat impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 13 octombrie 1993 .
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 8 martie 1994.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
