Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 17 din 23 ianuarie 2002 cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. I pct. 3 si ale art. II din Legea pentru modificarea si completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi
I. Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declansarii controlului de constitutionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, de cãtre un grup de 58 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Victor Babiuc, Cornel Boiangiu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasoti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Ioan Mogos, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Catalin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe. Sesizarea a fost transmisã prin Adresa nr. 51/1.093 din 27 decembrie 2001 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 4.427 din 27 decembrie 2001, formând obiectul Dosarului nr. 442A/2001. Prin sesizare se solicita sa se constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 9 şi ale <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, întrucât contravin dispoziţiilor art. 139 alin. (4) din Constituţia României. Autorii sesizãrii arata ca prin art. 9 din legea criticata pentru neconstituţionalitate "se prevede ca numãrul consilierilor de conturi care alcãtuiesc plenul Curţii de Conturi sa se reducã de la 25 la 18, în timpul exercitãrii mandatului". În acelaşi timp se arata ca dispoziţiile art. II din aceeaşi lege stabilesc ca "În vederea încadrãrii în numãrul de posturi prevãzut de art. 9, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, Parlamentul va proceda la numirea noilor membri ai Curţii de Conturi potrivit procedurii prevãzute la <>art. 104-105 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã." În motivarea sesizãrii adresate Curţii Constituţionale se menţioneazã ca "actuala conducere a Curţii de Conturi a fost numita de Parlament, la sfârşitul lunii martie a anului 1999, pentru un mandat de 6 ani, respectându-se întocmai prevederile legii". Se susţine, de asemenea, ca "situaţiile şi motivele care determina încetarea mandatului de membru al Curţii de Conturi sunt prevãzute la <>art. 104 din Legea nr. 94/1992 , neexistand - pana în prezent - nici un element care sa conducã la o asemenea decizie". Se considera ca dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate afecteazã inamovibilitatea şi independenta magistraţilor Curţii de Conturi, prevãzute la art. 139 alin. (4) din Constituţie, "prin încãlcarea principiului competentelor autoritãţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor abilitate cu competenta specifica în domeniul controlului financiar-fiscal". Potrivit aprecierii autorilor sesizãrii de neconstituţionalitate se va crea "un precedent extrem de periculos în baza cãruia legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi va fi modificatã ori de câte ori interesele partidului aflat la putere pot fi satisfacute în acest fel", întrucât situaţia actuala, determinata de prevederile criticate, "va duce la numirea pe criterii politice a conducerii Curţii de Conturi, în timpul exercitãrii mandatului parlamentar, prin încãlcarea Legii fundamentale şi poate insemna manipularea controalelor Curţii de Conturi în scop politic". În conformitate cu prevederile <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta, în scris, punctele lor de vedere. Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, apreciazã ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive: - Autorii sesizãrii pretind ca ar fi trebuit sa fie menţinute "forme şi funcţii care nu se mai regãsesc şi nu au baze de organizare în noua structura organizatoricã a Curţii de Conturi", fãrã sa ţinã seama de faptul ca legea criticata a reconsiderat integral organizarea şi funcţionarea acesteia, a structurilor sale centrale şi din teritoriu. - Desfiintandu-se, prin lege, secţia de control financiar preventiv, au rãmas doar Secţia de control financiar ulterior şi Secţia jurisdicţionalã, astfel încât se impunea ca aceste secţii sa aibã numai numãrul necesar de consilieri de conturi, adicã 18, stabilit de art. 9 din legea criticata. Prevederile art. 11 alin. (2) şi (3) stabilesc repartizarea numericã pe secţii, dupã cum urmeazã: 9 consilieri la Secţia de control financiar ulterior şi 7 consilieri la Secţia jurisdicţionalã, "la care se adauga preşedintele şi vicepreşedintele Curţii de Conturi". - Dispoziţiile constituţionale ale art. 58 alin. (1) şi (2) din Constituţie "consacra dreptul absolut şi de necontestat al Parlamentului de a legifera şi de a reglementa prin lege toate instituţiile statului", iar cele ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentalã prevãd ca structura şi competenta Curţii de Conturi se reglementeazã prin lege organicã, cele ale alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol stabilesc subordonarea fata de Parlament a Curţii, iar cele ale alin. (4) prevãd statutul membrilor Curţii de Conturi numiţi de Parlament. - Constituţia nu prevede numãrul membrilor Curţii de Conturi şi nici modul de organizare şi repartizarea lor pe secţii. Stabilirea numãrului consilierilor de conturi şi reglementarea structurii organizatorice şi functionale a Curţii de Conturi reprezintã atributul exclusiv al Parlamentului. Atunci când legiuitorul constituant a vrut sa reglementeze structura organizatoricã a unei instituţii a fãcut-o în mod expres, ca de exemplu în cazul Curţii Constituţionale. - Reducerea numãrului de consilieri de conturi s-a impus întrucât numãrul acestora este strâns legat de structura organizatoricã şi de competentele stabilite. Se precizeazã ca în mod similar s-a procedat şi în cazul Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul art. 151 alin. (2) din Constituţie. - Se apreciazã ca sesizarea este motivatã "de pe poziţie politica", iar din punct de vedere juridic nu este fondatã, deoarece nu se precizeazã principiul sau textul din Constituţie încãlcat prin modificarea art. 9 din lege şi prin introducerea art. II, motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate întemeindu-se pe încãlcarea dispoziţiilor art. 104 şi 105 din lege. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca sesizarea este neîntemeiatã, invocandu-se, în esenta, urmãtoarele motive: - Prevederile art. 9 din legea criticata, referitoare la reducerea numãrului consilierilor de conturi de la 25 la 18, nu contravin dispoziţiilor art. 139 din Constituţie, deoarece acestea nu prevãd numãrul de membri ai Curţii de Conturi, ci se limiteazã doar la a le stabili statutul, care le conferã independenta şi inamovibilitate, în condiţiile legii. Legea în ansamblul ei a urmãrit, în concordanta cu modificarea şi completarea competentelor de control şi jurisdicţie, revizuirea structurii organizatorice a Curţii de Conturi, în general, precum şi a plenului sau, în special. - Reducerea numãrului consilierilor de conturi trebuie sa fie privitã în corelatie cu modificãrile operate în lege în ceea ce priveşte "modul de lucru al organelor de conducere, în scopul eficientizarii procesului decizional al plenului Curţii de Conturi şi, respectiv, al comitetului de conducere". - Dispoziţiile <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi nu incalca prevederile art. 139 alin. (4) din Constituţie, pentru argumentele prezentate în susţinerea constituţionalitãţii art. 9 din lege, ale cãrui prevederi se coreleazã cu cele ale art. II, iar acestea din urma sunt corelate cu dispoziţiile art. 104 şi 105 din aceeaşi lege. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca obiecţia de neconstituţionalitate este nefondata, argumentand dupã cum urmeazã: - În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 9 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, se arata ca era necesar ca modificãrile aduse în structura Curţii de Conturi, impuse de eliminarea unor atribuţii, sa se reflecte în reducerea corespunzãtoare a numãrului consilierilor de conturi de la 25 la 18. Astfel, în forma sa iniţialã, <>Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi prevedea ca numãrul consilierilor de conturi era de 24, iar Curtea era compusa din "secţia de control preventiv, secţia de control ulterior, colegiul jurisdicţional al curţii, camerele de conturi judeţene şi secretariatul general (art. 9). Activitatea Curţii de Conturi se desfasura pe trei direcţii: control financiar preventiv, control financiar ulterior şi activitate jurisdicţionalã. Structura Curţii de Conturi a fost modificatã prin <>Legea nr. 99/1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, care, printre altele, a desfiinţat secţia de control preventiv (<>art. XII pct. 3), abrogand totodatã prevederile din Legea nr. 94/1992 referitoare la aceasta activitate (art. XII pct. 11)". Atribuţiile de control preventiv ale Curţii de Conturi au fost preluate de cãtre Ministerul Finanţelor, în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern şi controlul financiar preventiv. Nu a fost însã redus corespunzãtor şi numãrul consilierilor de conturi, ci, dimpotriva, a fost mãrit la 25 prin <>Legea nr. 204/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. Pentru a justifica menţinerea acestui numãr mare de consilieri, s-a prevãzut ca în componenta Curţii sa între doua secţii de control ulterior în loc de una şi, cu toate ca diviziunile structurale ale Curţii de Conturi au fost stabilite dupã criteriul tipului de activitate desfasurata, totuşi cele doua secţii aveau atribuţii identice. Aceasta "situaţie inacceptabila" este remediata prin legea criticata pentru neconstituţionalitate, care prevede în structura Curţii de Conturi o singura secţie de control financiar ulterior, reducand, asadar, şi numãrul consilierilor de conturi în mod corespunzãtor. Aceasta reducere nu contravine prevederilor constituţionale, prevederi care nu fac referire nici la structura interna a Curţii de Conturi şi nici la numãrul consilierilor de conturi şi care pot fi modificate prin lege organicã. - Cu privire la critica ce vizeazã dispoziţiile art. II din legea criticata se susţine ca aceasta ar putea fi privitã ca fiind justificatã numai în situaţia în care s-ar fi "stirbit", prin lege, statutul constituţional al consilierilor de conturi, potrivit cãruia aceştia sunt independenţi şi inamovibili. În cazul în care se dispune prin lege întreruperea mandatului, "invocarea inamovibilitatii nu prezintã nici o relevanta, deoarece, aceasta se dobândeşte prin actul de numire a membrilor Curţii de Conturi de cãtre Parlament, în limita locurilor stabilite prin lege". - Nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia actul normativ afecteazã inamovibilitatea şi independenta magistraţilor Curţii de Conturi prin încãlcarea principiului competentelor autoritãţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor de control financiar fiscal, deoarece, potrivit art. 58 din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii, "iar mãsura încetãrii mandatului nu este dispusã de Guvern sau de Preşedinte". Soluţia legislativã a dispoziţiilor art. II este echitabila şi constituţionalã, deoarece, dacã s-ar proceda la o eliberare din funcţie pe cale administrativã a consilierilor ale cãror posturi s-au desfiinţat, aceasta ar putea da naştere unor suspiciuni privitoare la criteriul selecţiei. În condiţiile <>art. 104 din Legea nr. 94/1992 , republicatã, care permite reînnoirea mandatului membrilor Curţii de Conturi, noii membri ar putea fi numiţi şi dintre cei care au exercitat anterior aceasta funcţie.
CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele: Curtea a fost legal sesizatã şi este competenta în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa se pronunţe asupra sesizãrii de neconstituţionalitate. Prin sesizarea formulatã sunt criticate pentru neconstituţionalitate dispoziţiile <>art. 9 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, întrucât prevãd reducerea numãrului consilierilor Curţii de Conturi de la 25 la 18, precum şi dispoziţiile art. II ale aceleiaşi legi. Curtea, examinând Legea pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, observa ca autorii sesizãrii au indicat eronat articolul 9 din lege, deşi aceasta este structuratã numai pe doua articole, numerotate cu cifre romane. În realitate, critica de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile <>art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prin care s-a stabilit noul cuprins al <>art. 9 din Legea nr. 94/1992 . Asadar, obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã, şi anume: - Art. I. pct. 3: "Articolul 9 va avea urmãtorul cuprins: <<Art. 9. - Membrii Curţii de Conturi sunt consilieri de conturi, în numãr de 18. Aceştia alcãtuiesc plenul Curţii de Conturi>>"; - Art. II: "(1) În vederea încadrãrii în numãrul de posturi prevãzut la art. 9, astfel cum a fost modificat prin prezenta lege, Parlamentul va proceda la numirea noilor membri ai Curţii de Conturi, potrivit procedurii prevãzute la <>art. 104 şi 105 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicatã. (2) Pe data numirii noilor membri mandatul actualilor membri ai Curţii de Conturi înceteazã de drept." În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se apreciazã ca aceste prevederi legale incalca dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie, conform cãrora "Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori". Critica de neconstituţionalitate se bazeazã, în esenta, pe susţinerea ca mãsura reducerii numãrului de membri ai Curţii de Conturi, cu consecinta imediata a numirii de cãtre Parlament a noilor membri ai Curţii de Conturi şi a încetãrii de drept a mandatului actualilor membri, stabilite prin legea care face obiectul controlului de constitutionalitate, în timpul exercitãrii mandatului membrilor în funcţie, "afecteazã inamovibilitatea şi independenta magistraţilor Curţii de Conturi, prin încãlcarea principiului competentelor autoritãţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a autoritãţilor organelor abilitate cu competenta specifica în domeniul controlului financiar fiscal". Fata de aceste sustineri Curtea Constituţionalã observa ca pentru soluţionarea sesizãrii care formeazã obiectul prezentului dosar este esenţial sa se stabileascã dacã mãsurile prevãzute prin cele doua texte criticate ale Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 139 alin. (4) care consacra inamovibilitatea şi independenta membrilor Curţii de Conturi. În legatura cu sesizarea de neconstituţionalitate Curtea retine ca, de principiu, inamovibilitatea constituie garanţia de independenta recunoscuta pentru magistraţi, precum şi pentru unele categorii de funcţionari publici, de natura sa dea acestora siguranta ca nu vor fi demisi din funcţie sau mutati, chiar prin promovarea în funcţii superioare, fãrã acordul lor. În acelaşi sens, chiar pentru tragerea la rãspundere disciplinarã a celor pentru care este prevãzutã aceasta garanţie, sunt stabilite, prin lege, proceduri speciale, de natura sa îi punã la adapost de arbitrariu şi de încãlcarea independentei lor, proceduri care prevãd condiţii diferite fata de cele ale dreptului comun disciplinar. Curtea Constituţionalã constata ca mãsura încetãrii mandatului membrilor Curţii de Conturi mai înainte de termen, ca urmare a reorganizãrii activitãţii şi reducerii numãrului de membri care compun aceasta Curte, mãsuri stabilite prin dispoziţiile legii organice de modificare şi completare a <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, nu incalca dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie cu privire la inamovibilitatea şi independenta membrilor Curţii de Conturi. În acest caz mãsura stabilitã prin art. II din lege reprezintã o cauza de încetare a mandatului înainte de termen, care se adauga la cele prevãzute la <>art. 116 din Legea nr. 94/1992 , republicatã, text care de altfel a şi fost modificat şi completat în acest sens, conform art. I pct. 39 din legea care formeazã obiectul controlului de constitutionalitate. Curtea retine în acest sens ca dispoziţiile textului constituţional invocat în susţinerea sesizãrii, ca şi celelalte dispoziţii ale art. 139 din Constituţie, nu stabilesc nici numãrul membrilor Curţii de Conturi şi nici durata mandatului acestora. În aceste condiţii dispoziţiile cu privire la aceste aspecte sunt de nivelul legii organice de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, prevãzutã la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, lege care le şi reglementeazã la <>art. 9 şi 104. Or, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 74 alin (1) din Constituţie, care se referã la adoptarea legilor organice, astfel cum rezulta din menţiunea cuprinsã în partea finala a acestei legi. De altfel, Curtea retine ca însuşi textul art. 139 alin. (4) din Constituţie trimite la lege, prevãzând ca "Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. [...]" Pentru considerentele expuse mai sus Curtea Constituţionalã constata ca nu poate fi reţinut nici motivul de neconstituţionalitate a textelor criticate ale legii în cauza, constând în "încãlcarea principiului competentelor autoritãţilor publice, reglementate prin Constituţie, şi a atribuţiilor organelor abilitate cu competenta specifica în domeniul controlului financiar-fiscal", invocat de autorii sesizãrii. În ceea ce priveşte susţinerile cuprinse în sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea, prin dispoziţiile legale criticate, a unor prevederi ale <>Legii nr. 94/1992 , republicatã, se constata, de asemenea, ca nici acestea nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, eventuala necorelare între dispoziţiile legii nu poate forma obiect al contenciosului constituţional, iar pe de alta parte, aceasta ar insemna însãşi negarea prerogativei Parlamentului de a interveni cu modificãri şi completãri asupra reglementãrilor legiferate anterior, ceea ce contravine prevederilor cuprinse în art. 58 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, Curtea nu retine nici argumentele cuprinse în sesizarea grupului de deputaţi, potrivit cãrora se creeazã "un precedent extrem de periculos în baza cãruia Legea de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi va fi modificatã ori de câte ori interesele partidului aflat la putere pot fi satisfacute în acest fel", iar "situaţia actuala determinata de prevederile art. II va duce la numirea pe criterii politice a conducerii Curţii de Conturi, în timpul exercitãrii mandatului parlamentar, prin încãlcarea legii fundamentale şi poate insemna manipularea Curţii de Conturi în scop politic". Aceste sustineri, cu semnificatie în planul disputei politice, nu constituie motive de neconstituţionalitate, în realitate ele referindu-se nu la conţinutul textelor de lege criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 139 alin. (4) din Constituţie, a cãror încãlcare se invoca, ci la eventualitati, la posibile consecinţe ale activitãţii legislative care ar putea fi contrare literei şi spiritului Constituţiei, situaţii care însã nu pot constitui, în acest moment, obiect al controlului de constitutionalitate. Conform <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, "sunt neconstituţionale prevederile actelor normative [....] care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Or, asa cum rezulta din ansamblul considerentelor expuse, nu se poate retine lipsa de legitimitate constituţionalã a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 107 alin. (2), ale art. 136 alin. (1), art. 137 şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, 18, ale art. 19 alin. (1) şi ale <>art. 20 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I pct. 3 din legea supusã controlului de constitutionalitate, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. II din aceeaşi lege,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Constata ca dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi sunt constituţionale. Decizia se comunica Preşedintelui României şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitiva. Dezbaterea a avut loc la 23 ianuarie 2002 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef, Claudia Miu
OPINIE SEPARATĂ Formularea prezentei opinii separate este determinata de convingerea ca sesizarea pentru exercitarea controlului a priori asupra unor dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi este, în parte, fondatã şi ca se impune constatarea neconstitutionalitatii prevederilor art. II din legea examinata. Constituţia, la art. 139 alin. (1), (2) şi (3), stabileşte rolul şi atribuţiile generale ale Curţii de Conturi, obligaţia acestei autoritãţi publice de a prezenta "anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate", precum şi de a controla, la cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, "modul de gestionare a resurselor publice" şi de a raporta despe cele constatate. În virtutea şi în completarea acestor prevederi constituţionale, revine legiuitorului sarcina de a reglementa printr-o lege organicã, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, "organizarea şi funcţionarea [....] Curţii de Conturi". Aceasta reglementare s-a fãcut prin <>Legea nr. 94/1992 . Fiind în atributia exclusiva a legiuitorului sa reglementeze, printr-o lege organicã, organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, este evident dreptul exclusiv al autoritãţii legiuitoare de a adopta modificãri sau completãri, printr-un nou act normativ cu aceeaşi putere ca şi legea iniţialã de organizare şi funcţionare. Asemenea modificãri sau completãri pot viza, inclusiv, şi numãrul membrilor Curţii de Conturi, durata mandatului acestora, condiţiile cerute pentru a fi numiţi în funcţie, cazurile speciale de revocare sau încetare a mandatului şi altele. Acelaşi art. 139 prevede la alin. (4) ca "Membrii Curţii de Conturi, numiţi de Parlament, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilitãţilor prevãzute de lege pentru judecãtori". Inamovibilitatea membrilor Curţii de Conturi este formulatã în aceiaşi termeni ca şi inamovibilitatea judecãtorilor prevãzutã la art. 124 alin. (1) teza întâi din Constituţie, potrivit cãreia "Judecãtorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, potrivit legii". Nu putem accepta ideea ca inamovibilitatea nu are alta semnificatie decât o mãsura de protecţie impotriva eventualelor acte abuzive din partea unor autoritãţi ale administraţiei publice de inlaturare din funcţie sau de imixtiune ilegala în atribuţiile celor care se bucura de inamovibilitate. Principiul inamovibilitatii este opozabil erga omnes, inclusiv tuturor puterilor în stat. Inamovibilitatea este un atribut al statutului demnitarului ales sau numit într-o funcţie prevãzutã cu o asemenea protecţie constituţionalã. Sintagma "potrivit legii" nu înseamnã ca prin lege pot fi anihilate conţinutul şi efectele inamovibilitatii. Legea are menirea, în aceasta privinta, de a stabili garanţiile inamovibilitatii, prin instituirea imunitãţilor necesare, precum şi prin stricta reglementare a cazurilor de excepţie când o persoana numita într-o funcţie în care se bucura de inamovibilitate poate fi revocatã sau când înceteazã mandatul înainte de expirare, fãrã a leza principiul inamovibilitatii. Inamovibilitatea prevãzutã de Constituţie nu poate fi înlãturatã nici chiar printr-o lege organicã. <>Art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prevãzând noua numire a tuturor membrilor Curţii de Conturi înainte de expirarea mandatului membrilor actuali şi încetarea de drept a mandatului membrilor actuali pe data numirii noilor membri, incalca în mod flagrant principiul inamovibilitatii membrilor Curţii de Conturi, prevãzut de art. 139 alin. (4) din Constituţie. Revocarea din funcţie a membrilor Curţii de Conturi sau încetarea înainte de termen a mandatului acestora nu poate fi conceputã decât ca o mãsura individualã luatã în situaţiile strict reglementate de lege. Consideram ca nici chiar printr-o lege organicã nu se poate dispune încetarea înainte de termen a mandatului tuturor membrilor unei autoritãţi publice, compuse din persoane care se bucura, potrivit Constituţiei, de inamovibilitate. Este de necontestat dreptul legiuitorului de a modifica prin lege organicã numãrul membrilor Curţii de Conturi ori durata mandatului acestora, dacã aceste probleme nu sunt reglementate de Constituţie. Observam însã ca, întrucât, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, "Legea dispune numai pentru viitor", asemenea modificãri, vizând chiar şi o mai raţionalã şi mai funcţionalã organizare a autoritãţii publice, nu pot atinge mandatele în curs de exercitare. Acceptând justificarea şi oportunitatea opţiunii legiuitorului pentru noile reglementãri de reorganizare, credem ca prin lege se puteau gãsi numeroase alte modalitãţi de reglementare a situaţiei, în cadru constituţional. Retinem cu caracter exemplificativ: funcţionarea Curţii de Conturi cu un numãr mai redus de membri începând cu mandatul urmãtor; nenumirea de noi membri pe mandatele devenite vacante din diverse motive; revocarea din funcţie a unor membri, pana la numãrul prevãzut în noua organizare, prin procedura simetrica celei prevãzute de <>art. 104-105 din Legea nr. 94/1992 pentru numirea membrilor Curţii de Conturi (propuneri din partea comisiilor permanente de specialitate ale Parlamentului şi votul Parlamentului). Nu putem omite nici constatarea ca dispoziţiile <>art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, considerate de noi ca fiind neconstituţionale, sunt de natura sa creeze un precedent periculos, deschizand calea pentru a dispune prin lege, ca manifestare a voinţei majoritãţii parlamentare date, încetarea mandatelor tuturor membrilor inamovibili ai unei autoritãţi publice ca, apoi, procedându-se la numirea noilor membri, sa fie eliminate persoanele considerate indezirabile. Precedentul creat fiind, o procedura similarã s-ar putea aplica chiar şi în cazul unor organe ale autoritãţii judecãtoreşti.
Judecãtor, Kozsokar Gabor
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
