Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 17 din 18 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 si art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 113 din 14 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 şi art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Chiriţã şi Maria Chiriţã în Dosarul nr. 26.371/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 26.371/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 şi art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Ion Chiriţã şi Maria Chiriţã cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 1.034A din 30 octombrie 2009, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, într-o cauzã având ca obiect "revendicare imobiliarã".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 24, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "se ajunge la situaţia în care se soluţioneazã deodatã douã cereri de recurs, în condiţiile în care cel puţin o cerere de recurs impune casarea hotãrârii atacate cu trimitere spre rejudecare, partea fiind astfel lipsitã de dreptul la dublul grad de jurisdicţie în privinţa cererii de completare [...]". De aceea, autorii excepţiei considerã cã "art. 282^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã trebuia sã prevadã cã dispozitivul unei hotãrâri în legãturã cu care s-a solicitat completarea se va transpune, dupã soluţionarea irevocabilã a cererii de completare, într-o unicã hotãrâre. Numai într-o asemenea reglementare legalã se poate asigura un control judiciar adecvat, adicã în condiţii în care în faţa instanţei de control judiciar este clar dispozitivul hotãrârii atacate."
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 şi art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 281^1 alin. 3: "Încheierea se va ataşa la hotãrâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotãrâri al instanţei.";
- Art. 281^2 alin. 2: "Cererea se soluţioneazã de urgenţã, cu citarea pãrţilor, prin hotãrâre separatã. Prevederile art. 281^1 alin. 3 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 281^3 alin. 1: "Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 281^1, precum şi hotãrârea pronunţatã potrivit art. 281^2 sunt supuse aceloraşi cãi de atac ca şi hotãrârile în legãturã cu care s-a solicitat, dupã caz, îndreptarea, lãmurirea sau înlãturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi prevederilor cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile art. 281^1, art. 281^2 şi art. 281^3 din Codul de procedurã civilã, cuprinse în secţiunea a VI-a "Îndreptarea, lãmurirea şi completarea hotãrârii" a cap. IV din titlul III al cãrţii a II-a, reprezintã norme de procedurã referitoare la îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul hotãrârilor şi încheierilor judecãtoreşti, clarificarea înţelesului dispozitivului hotãrârilor judecãtoreşti sau completarea acestora.
Prin instituţia îndreptãrii, lãmuririi şi completãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, legiuitorul a urmãrit sã asigure celeritatea în soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecatã, evitând exercitarea unei cãi de atac pentru repararea omisiunii instanţei, atunci când aceasta priveşte erori materiale şi nu are incidenţã asupra fondului dreptului substanţial dedus judecãţii.
De asemenea, Curtea reţine cã textele de lege analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultã cã legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedurã judiciarã adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementeazã, şi nu aduc atingere normelor constituţionale şi convenţionale invocate.
În speţã însã autorii excepţiei solicitã modificarea soluţiilor legislative criticate, susţinând cã "art. 282^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã trebuia sã prevadã cã dispozitivul unei hotãrâri în legãturã cu care s-a solicitat completarea se va transpune, dupã soluţionarea irevocabilã a cererii de completare, într-o unicã hotãrâre".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulatã, este inadmisibilã, întrucât are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^1 alin. 3, art. 281^2 alin. 2 şi art. 281^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ion Chiriţã şi Maria Chiriţã în Dosarul nr. 26.371/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
