Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 17 din 15 iunie 2009 privind recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind stabilirea posibilitatii de a ataca cu plangere direct la instanta, conform art. 278^1 din Codul de procedura penala, solutiile de netrimitere in judecata dispuse prin rechizitoriu
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 875 din 15 decembrie 2009
Dosar nr. 6/2009
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind stabilirea posibilitãţii de a ataca cu plângere direct la instanţã, conform art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, soluţiile de netrimitere în judecatã dispuse prin rechizitoriu.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 80 de judecãtori din totalul de 113 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã plângerea persoanei vãtãmate sau a oricãrei alte persoane ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, adresatã direct instanţei, se trimite organului judiciar competent în temeiul art. 278^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, în vederea parcurgerii etapelor obligatorii prevãzute de art. 278 din acelaşi cod.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În legãturã cu aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, instanţele judecãtoreşti nu au un punct de vedere unitar, pronunţându-se diferit cu privire la modul de soluţionare a plângerii, adresatã direct instanţei de judecatã, împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse prin rechizitoriu.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã instanţei de judecatã îi revine obligaţia sã examineze plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse prin rechizitoriu, ce i s-a adresat direct de persoana vãtãmatã sau de orice altã persoanã ce considerã cã s-a adus o vãtãmare intereselor sale legitime, iar alte instanţe au dispus trimiterea unor asemenea plângeri la parchet, spre a fi soluţionate de procurorul ierarhic superior, considerând cã altfel s-ar eluda o etapã procesualã obligatorie potrivit prevederilor art. 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
În cadrul reglementãrii ce s-a dat plângerii împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã, prin art. 275 alin. 1 din Codul de procedurã penalã s-a prevãzut cã "orice persoanã poate face plângere împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã, dacã prin acestea s-a adus o vãtãmare intereselor sale legitime".
Tot în cadrul acestei reglementãri, în cuprinsul art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã este determinatã competenţa de rezolvare a plângerii împotriva mãsurilor luate şi a actelor efectuate de procuror sau a celor îndeplinite pe baza dispoziţiilor sale, la alin. 3 din acelaşi articol fiind stabilit termenul în care trebuie fãcutã plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale.
Este semnificativ cã, instituindu-se controlul judecãtoresc asupra rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, prin art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã s-a prevãzut cã "dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecãtorul de la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã", pentru ca în finalul acestui alineat sã se mai precizeze cã "plângerea poate fi fãcutã şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu".
Ca urmare, se impune concluzia cã din reglementarea de ansamblu datã plângerii împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire penalã reiese cã plângerea împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu trebuie sã fie adresatã, dupã caz, mai întâi prim-procurorului parchetului sau procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori procurorului şef de secţie la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv procurorului ierarhic superior.
Numai în mãsura în care plângerea a fost rezolvatã prin soluţie de respingere de cãtre procurorul ierarhic superior, cãruia i-a fost mai întâi adresatã în raport cu distincţiile stabilite în primele douã alineate ale art. 278 din Codul de procedurã penalã, persoana vãtãmatã şi orice altã persoanã având interese legitime vãtãmate pot formula o plângere pe care sã o adreseze judecãtorului în condiţiile reglementate prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Or, cât timp nu este încã parcursã etapa reglementatã de dispoziţiile art. 275-278 din Codul de procedurã penalã, nu se poate considera cã ar fi îndeplinite cerinţele art. 278^1 alin. 1 şi 2 din acelaşi cod, astfel cã instanţa care primeşte o astfel de plângere trebuie sã se conformeze prevederilor alin. 13 al acestui din urmã articol, potrivit cãruia "plângerea greşit îndreptatã se trimite organului judiciar competent".
Trebuie observat cã verificarea rechizitoriului sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei de cãtre prim-procurorul parchetului şi, dupã caz, de oricare alt procuror ierarhic superior la care se face referire în art. 264 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, înainte de înaintarea dosarului cauzei la instanţa competentã, nu acoperã cerinţele înscrise în art. 278^1 alin. 1 din acelaşi cod.
În acest sens este de reţinut cã neefectuarea verificãrii menţionate sau lipsa menţiunii de pe rechizitoriu care sã confirme cã aceasta a avut loc constituie o neregularitate a actului de sesizare, ce poate fi îndreptatã, pe calea procedurii reglementate în art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, prin restituirea dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
Spre deosebire de aceastã verificare, ce se efectueazã din oficiu, asupra tuturor dispoziţiilor din rechizitoriu, inclusiv asupra celor de netrimitere în judecatã, examinarea şi rezolvarea plângerii persoanei vãtãmate sau a oricãrei alte persoane ce se considerã vãtãmatã în interesele sale legitime îşi are temeiul în prevederile art. 275 şi urmãtoarele din Codul de procedurã penalã, prin care este reglementatã plângerea împotriva mãsurilor şi actelor de urmãrire.
Or, din felul cum este formulatã reglementarea din partea finalã (teza a doua) a art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã rezultã cã plângerea în faţa judecãtorului împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu ar putea fi fãcutã şi deveni deci admisibilã numai dupã respingerea de cãtre procuror a plângerii formulate în conformitate cu art. 275-278 din acelaşi cod.
Introducerea plângerii împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau procurorul şef de secţie la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, dupã caz, la procurorul ierarhic superior constituie aşadar o condiţie prealabilã prevãzutã de lege, obligatorie pentru exercitarea procedurii reglementate în art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
De aceea, rezolvarea plângerii formulate în temeiul art. 275-278 din Codul de procedurã penalã de cãtre prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau procurorul şef de secţie la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, dupã caz, de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 din acelaşi cod, constituie o procedurã obligatorie, care trebuie parcursã de persoana vãtãmatã şi de orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate înainte de a se adresa cu plângere în faţa judecãtorului împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu.
Aşa fiind şi cum, în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, dispoziţiile relative la sesizarea instanţei sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii absolute, încãlcarea lor neputând fi acoperitã în niciun mod, se impune sã se considere cã plângerea care vizeazã dispoziţia de netrimitere în judecatã cuprinsã în rechizitoriu este inadmisibilã în mãsura în care aceastã dispoziţie nu a fost în prealabil atacatã, în temeiul art. 278 din acelaşi cod, la procurorul ierarhic superior.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se decide cã prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã trebuie interpretate în sensul cã soluţiile de netrimitere în judecatã dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanţã, iar în cazul în care este totuşi sesizatã direct cu o astfel de plângere, instanţa trebuie sã o trimitã organului judiciar competent, conform art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în vederea parcurgerii etapelor prevãzute în art. 278 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã stabilesc cã:
Soluţiile de netrimitere în judecatã dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu plângere direct la instanţã.
În cazul în care este sesizatã cu o astfel de plângere, instanţa o va trimite organului judiciar competent, conform art. 278^1 alin. 13 din Codul de procedurã penalã, în vederea parcurgerii etapelor prevãzute la art. 278 din acelaşi cod.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 15 iunie 2009.
p. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA,
eliberat din funcţie prin pensionare,
judecãtor LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
