Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 17 din 10 martie 2008 privind examinarea recursului in interesul legii, in legatura cu stabilirea incadrarii juridice a pluralitatii de acte sexuale savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale atunci cand victima este membru al familiei, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, atat inainte, cat si dupa ce aceasta a implinit 15 ani
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 22 decembrie 2008
Dosar nr. 74/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legãturã cu stabilirea încadrãrii juridice a pluralitãţii de acte sexuale sãvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi dupã ce aceasta a împlinit 15 ani.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 91 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã se decidã în sensul cã încadrarea juridicã a infracţiunii continuate de viol, sãvârşitã în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi dupã ce minora, care este membru al familiei, a împlinit 15 ani, trebuie sã releve atât varianta tipicã a infracţiunii cât şi cele douã forme agravante prevãzute de alin. 2 lit. b) şi alin. 3 teza I ale art. 197 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a constatat cã nu existã un punct de vedere unitar în legãturã cu stabilirea încadrãrii juridice a pluralitãţii de acte sexuale sãvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi dupã ce aceasta a împlinit 15 ani.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul cã numai ultima acţiune a infracţiunii continuate de viol, epuizatã dupã ce victima a împlinit vârsta de 15 ani, va impune încadrarea juridicã în forma de bazã şi cea agravantã prevãzutã de alin. 2 lit. b^1) al art. 197 din Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivã, s-au pronunţat în sensul cã încadrarea juridicã a infracţiunii continuate de viol, sãvârşitã în baza aceleiaşi rezoluţii şi dupã ce minora, care este membru al familiei, a împlinit 15 ani, trebuie sã releve atât varianta tipicã a infracţiunii, cât şi cele douã forme agravante prevãzute de alin. 2 lit. b^1) şi alin. 3 teza I ale art. 197 din Codul penal.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea de viol constã în "actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa".
Totodatã, pe lângã varianta tipicã, prevãzutã în alin. 1 al art. 197 din Codul penal, violul este incriminat şi în douã forme agravante (cuprinse în alin. 2 şi 3), fiecare conţinând mai multe modalitãţi alternative.
Prin incriminarea în variantele agravate, între care şi cele prevãzute în alin. 2 lit. b^1) şi în alin. 3 teza I, legiuitorul a sporit severitatea represiunii penale în raport cu varianta tipicã (închisoare de la 5 la 18 ani pentru cea reglementatã la alin. 2 şi, respectiv, închisoare de la 10 la 25 ani pentru cea reglementatã la alin. 3), ţinând seama de pericolul social accentuat de anumite condiţii referitoare la modul de sãvârşire a faptei şi efectele ei, vârsta victimei sau raporturile existente între fãptuitor şi victimã.
Între aceste circumstanţe de agravare, aceea reglementatã la alin. 2 lit. b^1) din Codul penal se referã la cazul când "victima este membru al familiei", iar cea prevãzutã în alin. 3 teza I din acelaşi articol se realizeazã atunci când "victima nu a împlinit vârsta de 15 ani" (14 ani anterior intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni privind viaţa sexualã).
Sub aspectul unitãţii şi pluralitãţii infracţiunii de viol, chiar şi în variantele agravate, este de observat cã aceastã infracţiune poate exista atât sub formã unicã sau continuatã, cât şi sub forma concursului.
În adevãr, potrivit art. 41 alin. 2 din Codul penal, "infracţiunea este continuatã când o persoanã sãvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintã, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni".
Particularitãţile infracţiunii de viol, în cazul repetãrii acesteia faţã de acelaşi subiect pasiv, conduc însã la concluzia cã o atare infracţiune poate îndeplini condiţiile pentru a fi consideratã continuatã numai atunci când acţiunile ce constituie pãrţi constitutive ale acelei infracţiuni, desfãşurate în realizarea aceleiaşi rezoluţii, sunt sãvârşite în modalitãţi vãdit similare, de naturã a le atribui un conţinut specific repetat în raport cu norma încãlcatã.
Dar, eventuala lipsã de omogenitate a acţiunilor, care pot diferenţia faptic modalitatea de sãvârşire a infracţiunii de viol, nu poate exclude caracterul unic al acestei infracţiuni, cât timp trãsãturile de distincţie dintre acele acţiuni nu sunt de naturã a înlãtura omogenitatea lor juridicã de ansamblu şi sunt completate, în acelaşi timp, prin unitatea de rezoluţie.
Sub acest aspect, unitatea de conţinut, reliefatã de sãvârşirea, în baza aceleiaşi rezoluţii, în sensul conceput iniţial, de acte componente repetate ale infracţiunii de viol care pot fi diferite ca formã, fie în raport cu etapa de realizare, în care privinţã cele rãmase în faza de tentativã sunt absorbite de cele desãvârşite prin actele continuate, fie ca susceptibilitate de încadrare numai în infracţiunea tipicã, de bazã (art. 197 alin. 1 din Codul penal) ori în una sau mai multe dintre formele de agravare (de la alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol) este esenţial ca ele sã fie unite prin una şi aceeaşi rezoluţie infracţionalã.
Acest punct de vedere, însuşit constant de instanţe şi promovat de instanţa supremã, inclusiv prin Decizia de îndrumare nr. 10/1963, prin care s-a statuat cã "infracţiunile pentru care legea penalã prevede anumite trãsãturi agravate nu constituie infracţiuni de sine stãtãtoare, în concurs cu infracţiunile de bazã la care se referã, ci infracţiuni unice sancţionate mai grav prin textele de lege care le reglementeazã", impune, deci, sã se considere cã raportul sexual sãvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi dupã ce aceasta a împlinit vârsta de 15 ani, constituie infracţiunea de viol prevãzutã de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b^1) şi alin. 3 teza I din acelaşi articol, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
A considera altfel ar însemna sã nu se ţinã seama cã rezoluţia iniţialã s-a realizat pe baza unei reprezentãri cu caracter general a rezultatelor acţiunii şi pe cunoaşterea doar a condiţiilor de ansamblu în care se vor desfãşura actele ei componente, cu previzibilitatea survenirii unor condiţii noi, de naturã a influenţa în sensul accentuãrii, amplificãrii sau al diminuãrii efectelor faptelor ce au fãcut obiectul reflecţiilor în cadrul procesului psihic de elaborare a rezoluţiei.
În acest cadru, unitatea de rezoluţie, concretizatã în acte de execuţie ce reflectã urmãrirea realizãrii scopului propus, nu poate fi influenţatã de pauzele inerente unui proces execuţional de duratã, pentru a-l scinda într-o succesiune de momente corespunzând fiecãrui act execuţional, pentru cã s-ar contraveni voinţei legiuitorului, impusã imperativ prin dispoziţiile art. 41 alin. 2 din Codul penal, de a uni într-un singur tot acţiunile fãcând parte din conţinutul aceleiaşi infracţiuni în mãsura în care au fost sãvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii.
Ca urmare, momentul epuizãrii infracţiunii continuate de viol coincide cu ultima acţiune, cu semnificaţia unei bariere în timp, care determinã, la rândul ei, unicitatea infracţiunii de viol, cu toate componentele ei, comise în condiţii tipice sau de agravare, de naturã a influenţa fiecare la încadrarea juridicã de ansamblu a faptei repetate, în raport cu dispoziţiile legale în vigoare la data consumãrii ultimului act de execuţie.
De aceea, în mãsura în care unicitatea rezoluţiei infracţionale caracterizeazã totalitatea actelor ce constituie infracţiuni de viol repetate în timp, iar în cazul când unul sau mai multe acte dintre acestea corespund şi cerinţelor de agravare conţinute în textele de lege aplicabile, încadrarea juridicã nu poate fi decât aceea corespunzãtoare formei tipice, simple, prevãzutã în art. 197 alin. 1 din Codul penal, cu raportare, dupã caz, la textul sau la textele de lege ce prevãd cazurile respective de agravare.
Totodatã, faţã de conţinutul concret al faptelor vizate de încadrarea juridicã în infracţiunea de viol prevãzutã de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b^1) şi la alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, trebuie observat cã acestea pot conţine şi acte ce corespund trãsãturilor caracteristice elementelor constitutive ale infracţiunii de incest, în sensul prevederilor art. 203 din Codul penal.
Astfel, în mãsura în care victima violului repetat este "membru al familiei" în accepţiunea art. 197 alin. 2 lit. b^1), cu referire la art. 149^1 din Codul penal, iar aceastã situaţie este determinatã de rudenie în linie directã sau de calitatea de frate sau sorã, se impune ca, într-un atare caz, fapta sã fie încadratã şi în infracţiunea continuatã de incest prevãzutã de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Procedându-se în acest mod, s-ar rãspunde atât cerinţelor specifice de încadrare juridicã în cazul concursului ideal de infracţiuni reglementat în art. 33 lit. b) din Codul penal, cât şi necesitãţii de a se da eficienţã rãspunderii penale instituite prin art. 203 din Codul penal pentru cazul când raportul sexual a avut loc "între rude în linie directã sau între fraţi şi surori", independent dacã subiectul pasiv este sau nu şi membru al familiei în accepţiunea art. 149^1 din Codul penal.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizare judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã raportul sexual sãvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi dupã ce aceasta a împlinit 15 ani, constituie infracţiunea de viol prevãzutã de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b^1) şi alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, iar în cazul în care raportul sexual a avut loc între rude în linie directã sau între fraţi şi surori se va reţine, în concurs, şi infracţiunea de incest prevãzutã de art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
1. Raportul sexual sãvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, atunci când victima este membru al familiei, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-şi exprima voinţa, atât înainte, cât şi dupã ce aceasta a împlinit 15 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevãzute de art. 197 alin. 1 raportat la alin. 2 lit. b^1) şi alin. 3 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
2. Infracţiunea de viol, în modalitatea raportului sexual, prevãzutã de art. 197 alin. 1 din Codul penal raportat la alin. 2 lit. b^1) şi alin. 3 teza I din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, se va reţine în concurs cu infracţiunea de incest prevãzutã de art. 203 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 10 martie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
