Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 169 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 18 mai 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nelcenter Company" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 415/2003 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se prezintã autoarea excepţiei, prin avocat Dorin Camil, lipsind partea Societatea Comercialã "Uzinsider Engineering" - S.A. din Galaţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autoarei excepţiei aratã cã textul de lege criticat încalcã art. 16 şi 21 din Constituţie, republicatã, întrucât nu prevede în mod expres posibilitatea de a fi revizuite şi hotãrârile arbitrale asimilate hotãrârilor judecãtoreşti, astfel încât, în situaţia în care au apãrut elemente noi de naturã sã facã aplicabile prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedurã civilã, instanţa judecãtoreascã nu poate revizui hotãrârea arbitralã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, întrucât critica are ca obiect o omisiune legislativã, Curtea Constituţionalã nu este competentã a se pronunţa asupra acestei chestiuni, excepţia de neconstituţionalitate fiind inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 415/2003, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nelcenter Company" - S.A. din Galaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile art. 322 din Codul de procedurã civilã încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, republicatã, în mãsura în care instanţele judecãtoreşti considerã cã instituţia revizuirii este aplicabilã doar hotãrârilor judecãtoreşti, nu şi hotãrârilor arbitrale asimilate acestora. De asemenea, sunt nesocotite şi art. 20 şi 53 din Legea fundamentalã, precum şi dispoziţiile referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în protocoalele la aceastã convenţie, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate considerându-se o "victimã a legislaţiei române".
Se apreciazã cã hotãrârea arbitralã are prioritate faţã de hotãrârile judecãtoreşti, care sunt supuse cãilor de atac şi astfel verificate, întrucât, datoritã caracterului formal şi artificial al art. 322 din Codul de procedurã civilã, "hotãrârea arbitralã este practic definitivã şi irevocabilã chiar dacã, ulterior, apar elemente noi".
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã, deşi legiuitorul a avut în vedere în art. 322 numai hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti, textul de lege criticat nu împiedicã accesul liber la justiţie al pãrţilor interesate, hotãrârea arbitralã putând fi atacatã pe calea acţiunii în anulare, iar împotriva soluţiei adoptate se poate exercita calea de atac a recursului, ceea ce nu este de naturã a prejudicia pãrţile din litigiul arbitral.
Aşa fiind, instanţa judecãtoreascã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 din Codul de procedurã civilã este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Pânã la data judecãrii cauzei, aceştia nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 322 din Codul de procedurã civilã, modificat şi completat prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 322: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
1. dacã dispozitivul hotãrârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacã s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacã obiectul pricinii nu se aflã în fiinţã;
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii;
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere;
6. dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelã sau consiliu judiciar nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere;
7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice date de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricinã, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplicã şi în cazul când hotãrârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremã de Justiţie cererea de revizuire se va judeca de aceastã instanţã;
8. dacã partea a fost împiedicatã sã se înfãţişeze la judecatã şi sã înştiinţeze instanţa despre aceasta dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãţilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 53 din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Autoarea excepţiei invocã şi încãlcarea unor texte din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi anume:
- Art. 6: "1. Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoanã acuzatã de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pânã ce vinovãţia va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sã fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbã pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) sã dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sã se apere el însuşi sau sã fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plãti un apãrãtor, sã poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii şi sã obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzãrii;
e) sã fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere.";
- Art. 13: "Orice persoanã, ale cãrei drepturi şi libertãţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încãlcate, are dreptul sã se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încãlcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.";
- Art. 18: "Restrângerile care, în termenii prezentei convenţii, sunt aduse respectivelor drepturi şi libertãţi nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevãzute.";
- Art. 26: "Comisia nu poate fi sesizatã decât dupã epuizarea cãilor de recurs interne, aşa cum este stabilit conform principiilor de drept internaţional general recunoscute şi într-un termen de 6 luni, începând cu data deciziei interne definitive."
Se considerã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 34 şi 38 din Protocolul nr. 11 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 34: "Curtea poate fi sesizatã printr-o cerere de cãtre orice persoanã fizicã, orice organizaţie neguvernamentalã sau de orice grup de particulari care se pretinde victimã a unei încãlcãri de cãtre una dintre înaltele pãrţi contractante a drepturilor recunoscute în convenţie sau în protocoalele sale. Înaltele pãrţi contractante se angajeazã sã nu împiedice prin nici o mãsurã exerciţiul eficace al acestui drept.";
- Art. 38: "1. În cazul în care Curtea declarã o cerere admisibilã, ea:
a) procedeazã la examinarea cauzei în condiţii de contradictorialitate, împreunã cu reprezentanţii pãrţilor, şi, dacã este cazul, la o anchetã, pentru a cãrei desfãşurare eficientã statele interesate vor furniza toate facilitãţile necesare;
b) se pune la dispoziţia celor interesaţi, în scopul de a se ajunge la rezolvarea cauzei pe cale amiabilã, pe baza respectãrii drepturilor omului, astfel cum acestea sunt recunoscute în convenţie şi în protocoalele sale.
2. Procedura descrisã la paragraful 1 b) este confidenţialã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în argumentarea criticii sale, autoarea excepţiei pleacã de la formula utilizatã în art. 322 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãreia se poate cere revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, pentru a conchide cã, astfel, reglementarea dedusã controlului exclude posibilitatea utilizãrii cãii de atac a revizuirii şi împotriva altor hotãrâri definitive, cum sunt cele arbitrale, încãlcându-se în acest mod textele constituţionale de referinţã.
Curtea considerã cã susţinerea potrivit cãreia împotriva hotãrârilor arbitrale nu se poate formula calea extraordinarã de atac a revizuirii, în temeiul textului de lege criticat, nu poate fi reţinutã, întrucât neconstituţionalitatea unei reglementãri constituie o stare intrinsecã a acesteia şi nu poate fi dedusã pe calea unei interpretãri per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevãzut in terminis.
Independent de aceste raţiuni, examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o omisiune a legiuitorului, excede competenţei Curţii Constituţionale care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nelcenter Company" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 415/2003 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 aprilie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
