Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 168 din 6 mai 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 385 din 4 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurosac" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind protecţia proprietãţii private, întrucât în materia dreptului comercial extinderea prezumţiei de solidaritate a codebitorilor şi asupra fidejusorilor care garanteazã obligaţia comercialã poate fi înlãturatã prin dispoziţie contrarã cuprinsã în contractul de garanţie. Astfel, rãmâne la latitudinea pãrţilor sa pãstreze sau sa înlãture prezumţia de solidaritate instituitã de textul de lege criticat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.526/C/2002, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurosac" - S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial incalca principiul potrivit cãruia nimeni nu poate fi privat, în mod arbitrar, de dreptul sau de proprietate. În cauza dedusã în fata instanţei de judecata, autoarea exceptiei contesta hotãrârea arbitralã prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unui bun aflat în proprietatea sa, bun cu care o alta societate comercialã garantase o datorie fata de un partener de afaceri. Se arata ca, din punct de vedere legal, mãsura asiguratorie are caracter accesoriu fata de obligaţia principala, astfel încât numai dacã debitorul obligaţiei de plata se dovedeşte insolvabil se va putea valorifica şi executa mãsura asiguratorie instituitã. Or, prin hotãrârea arbitralã s-a dat posibilitatea crditorului de a se indrepta direct impotriva societãţii comerciale proprietare a bunului adus în garanţie, fãrã a se incerca o executare impotriva debitorului pentru recuperarea sumelor datorate. Astfel, prevederile art. 42 din Codul comercial încurajeazã rau platnicii, oferindu-le mecanisme de eludare a îndeplinirii obligaţiilor asumate, incalcand în acest mod obligaţiile prevãzute de art. 135 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate, aceasta restrangere nefiind justificatã de existenta vreuneia din situaţiile prevãzute de art. 49 din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, exprimandu-şi punctul de vedere, considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neintemaiata. Se arata ca în materie comercialã legea instituie o prezumţie de solidaritate a codebitorilor, în scopul inlaturarii dificultãţilor pe care le implica diviziunea datoriei, însã aceasta prezumţie este relativã, astfel încât poate fi înlãturatã prin stipulaţie contrarã. Atunci când obligaţia este garantatã de fidejusori, legiuitorul a înţeles sa extindã aceasta prezumţie de solidaritate şi asupra acestora, întrucât, data fiind natura juridicã a fidejusiunii, fidejusorul se obliga fata de creditor sa execute însãşi obligaţia, în cazul în care debitorul nu o îndeplineşte. Prin urmare, instanta apreciazã ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cat obligaţia asumatã de fidejusor izvorãşte dintr-un contract care exprima vointa pãrţilor, exercitatã în limitele legii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul arata ca prezumţia de solidaritate a debitorilor şi fidejusorilor, reglementatã de Codul comercial, conferã creditorului o garanţie eficace a executãrii obligaţiei de cãtre debitori. În cazul fidejusorilor din cadrul raporturilor obligationale comerciale, aceştia rãspund solidar cu debitorul principal, fãrã a se putea apara impotriva pretenţiilor creditorilor prin invocarea beneficiului de discutiune sau a celui de diviziune, specifice fidejusiunii din raporturile obligationale reglementate de Codul civil. În consecinta, se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, text de lege care are urmãtorul conţinut:
- Art. 42 alin. 1 şi 2: "În obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceste, afarã de stipulaţiune contrarie.
Aceeaşi presumptiune exista şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteazã o obligaţiune comercialã."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine cele ce urmeazã:
Acceptând postura de fidejusor, de neconceput fãrã acordul exprimat în acest sens, persoana în cauza este prezumatã ca a cunoscut reglementarea legalã aplicabilã în materie, potrivit principiului "nemo censetur ignorare legem", şi, prin urmare, ea şi-a asumat în cunostinta de cauza riscurile pe care le antrena o asemenea calitate, anume cele care decurg din prezumţia de solidaritate în executarea obligaţiilor pe care s-a angajat sa le garanteze, prezumţie instituitã prin textul de lege criticat.
Culpa sa este cu atât mai evidenta cu cat dispoziţia legalã cuprinsã în art. 42 din Codul comercial nu are caracter imperativ, oferind posibilitatea, atât codebitorilor, cat şi fidejusorilor, de a inlatura prezumţia de solidaritate pe calea unei stipulaţii contrare. Asa fiind, fidejusorul unei obligaţii comerciale este în mãsura ca, printr-o clauza cuprinsã în contractul de garanţie, sa facã inoperantã prezumţia de solidaritate, lipsa lui de diligenta sub acest aspect, cu consecinţele drastice pe care este ţinut sa le suporte, neputând constitui motiv de critica a reglementãrii legale aplicabile.
Curtea constata ca, întrucât incidenta reglementãrii criticate este subsecventa acordului de vointa intervenit între toate pãrţile contractante, nu exista nici un temei în raport de care sa se poatã retine ca aceasta ar contraveni art. 41 alin. (1) şi (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. O atare concluzie se impune dacã se are în vedere faptul ca dreptul de proprietate implica prerogativa dispoziţiei, a carei exercitare, în limite legale, inclusiv în sensul renunţãrii la respectivul drept, nu poate fi anihilata prin invocarea faptului ca dreptul de proprietate este ocrotit şi garantat prin Constituţie, aceste norme de protecţie fiind, evident, inoperante impotriva voinţei titularului.
Fata de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constitutionalitate şi în raport cu susţinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca art. 1 alin. (3) şi art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au relevanta în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 din Codul comercial, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurosac" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 mai 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
