Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 168 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 3 mai 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Mihai Plãmãdealã în Dosarul nr. 2.612/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Gheorghe Dediu, şi partea Societatea Comercialã "Electrica Muntenia Sud" - S.A., prin consilier juridic.
Avocatul autorului excepţiei formuleazã o cerere de acordare a unui termen de judecatã pentru ca în acest interval autoritãţile cãrora li s-au solicitat puncte de vedere cu privire la critica de neconstituţionalitate sã comunice Curţii Constituţionale opinia lor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecãrii cauzei, arãtând cã autoritãţile publice nu au obligaţia de a transmite Curţii Constituţionale punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât nu se justificã acordarea unui nou termen.
Examinând solicitarea autorului excepţiei, Curtea apreciazã cã au fost îndeplinite condiţiile prevãzute de <>art. 24 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, potrivit cãruia "preşedintele Curţii Constituţionale [...] va comunica încheierea prin care a fost sesizatã Curtea preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, indicându-le data pânã la care pot sã trimitã punctul lor de vedere", coroborat cu art. 19 din aceeaşi lege, conform cãruia "pânã la data dezbaterilor, preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere" şi, prin urmare, urmeazã sã respingã cererea de amânare cu un atare obiect.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei aratã cã textul de lege criticat încalcã art. 44 din Constituţie, republicatã, întrucât în temeiul sãu opereazã o trecere a terenului proprietate privatã a persoanei în domeniul public al statului, din momentul realizãrii amplasamentului energetic, stâlp de înaltã tensiune şi reţea electricã, cu nesocotirea dispoziţiilor <>Legii nr. 213/1998 şi fãrã a exista un titlu valabil în baza cãruia sã intervinã schimbarea titularului dreptului de proprietate. Aşa fiind, <>Legea nr. 318/2003 retroactiveazã, transformând statul în proprietar din momentul ridicãrii obiectivului energetic, ceea ce echivaleazã cu o expropriere abuzivã, fãrã prealabilã şi justã despãgubire.
Pe de altã parte, amplasarea obiectivelor energetice în imediata vecinãtate a locuinţelor este de naturã a aduce atingere dreptului la ocrotirea sãnãtãţii persoanei, deoarece existenţa şi valorile câmpurilor electromagnetice formate reprezintã un pericol deosebit, limitele de siguranţã fiind cu mult depãşite.
Societatea Comercialã "Electrica Muntenia Sud" - S.A. susţine respingerea excepţiei, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, în speţã fiind aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza finalã, potrivit cãruia conţinutul şi limitele acestui drept sunt stabilite prin lege. De asemenea, se apreciazã cã restrângerea adusã dreptului de proprietate privatã întruneşte cerinţele impuse de norma constituţionalã, respectiv este prevãzutã de lege, este necesarã pentru realizarea activitãţilor în sectorul energiei electrice, este proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu are caracter discriminatoriu, respectând art. 16 din Constituţie, republicatã.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 consfinţesc o stare de fapt preexistentã, preluând prevederile legale referitoare la terenurile ocupate de instalaţiile de distribuţie şi transport al energiei electrice, cuprinse în acte normative anterioare, respectiv <>Legea nr. 18/1991 şi <>Legea nr. 213/1998 .
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1), a stabilit limitele şi conţinutul acestui drept în considerarea interesului public general. În acest sens, Curtea s-a pronunţat recent şi, întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, se apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 2.612/2003, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Mihai Plãmãdealã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã, potrivit prevederilor <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , se poate considera cã amplasarea unui post de transformare a energiei electrice, aparţinând unei societãţi cu capital de stat pe un teren proprietate privatã, este în mãsurã sã schimbe titularul dreptului de proprietate al acestuia. Se apreciazã cã numai prin aplicarea unui regim juridic de protecţie discriminatoriu se poate ajunge la situaţia în care deţinãtorii terenurilor pe care sunt amplasate obiective ale producãtorilor sau distribuitorilor de energie electricã, la momentul apariţiei legii, sã fie expropriaţi fãrã o dreaptã şi prealabilã despãgubire, iar cei pe ale cãror terenuri urmeazã sã fie amplasate astfel de obiective sã beneficieze de protecţia normei constituţionale.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã prevederile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 confirmã, în mod expres, în legea specialã, reglementãrile din acte normative anterioare referitoare la proprietatea publicã. Întrucât reţeaua de transport al energiei electrice are caracter de bun public, apare ca evident faptul cã terenul pe care sunt amplasate asemenea obiective este afectat de interesul public al bunului, deci se include în domeniul public, de interes general, al statului. Aşa fiind, caracterul de bun al proprietãţii publice a unui teren afectat de o utilitate publicã nu aduce atingere dispoziţiilor art. 44 alin. (1), (3) şi (5) din Constituţie, republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 fiind nefondatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat face parte din reglementãrile privind regimul juridic al terenurilor pe care sunt amplasate reţelele de distribuţie a energiei electrice, şi reconfirmã apartenenţa acestor terenuri la domeniul public al statului.
Astfel, reglementãrile criticate nu încalcã prevederile art. 44 din Constituţie, republicatã, întrucât proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 încadrându-se în mãsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor statului referitoare la protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, prevãzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, republicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Întrucât textul de lege criticat nu reglementeazã procedura exproprierii, aceasta fiind expres prevãzutã de alte dispoziţii ale <>Legii nr. 318/2003 , ci doar faptul cã terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului, <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului".
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 44 alin. (2), (3) şi (5) din Constituţia României, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din data de 31 octombrie 2003, textele constituţionale invocate având urmãtorul conţinut:
- Art. 44 alin. (2), (3) şi (5): "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. [...]
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 nu consacrã trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se aflã reţele electrice de distribuţie, ci prevãd cã acestea sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind, reglementarea legalã în cauzã nu relevã nici o contradicţie cu alin. (3) al art. 44 din Constituţie, republicatã, şi, totodatã, este în deplinã concordanţã cu art. 136 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentalã, potrivit cãruia proprietatea publicã aparţine statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilã.
În ceea ce priveşte situaţia în care terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacitãţii energetice este proprietatea privatã a unui terţ, Curtea reţine cã, potrivit <>art. 20 din Legea nr. 318/2003 , solicitantul autorizaţiei de înfiinţare poate sã iniţieze procedura legalã de expropriere a terenului, dacã se invocã o cauzã de utilitate publicã, sau sã obţinã concesiunea acestuia, în condiţiile legii.
Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sub acest aspect, Curtea Constituţionalã observã cã se lasã statului o marjã mare de apreciere, în funcţie de nevoia realã a comunitãţii în adoptarea mãsurii de privare de proprietate. În cauza "James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeanã a statuat cã nu poate fi vorba despre o încãlcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dacã privarea de proprietate a fost fãcutã într-un anumit context politic, economic sau social, dacã rãspunde unei "utilitãţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aparţinând chiar şi unei categorii mai restrânse de persoane, deci şi în situaţia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizeazã sau nu profitã ea însãşi de bun. În vederea realizãrii scopului ei legitim, mãsura privativã de proprietate trebuie însã sã pãstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunitãţii şi apãrarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie sã aibã loc în condiţiile prevãzute de legea internã, care este necesar sã fie accesibilã, publicã şi previzibilã, şi sã cuprindã o procedurã clarã de aplicare. Or, în aceastã materie, legea românã respectã exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Pe de altã parte, Curtea reţine cã, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentalã, "dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
Aşa fiind, nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.
De altfel, prin <>Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 , soluţia adoptatã menţinându-şi valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Mihai Plãmãdealã în Dosarul nr. 2.612/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 aprilie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
