Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 167 din 6 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Tanifidis Bancuta în Dosarul nr. 758/2002 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã. La apelul nominal lipseşte autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 179/2001 şi prin Decizia nr. 180/2001, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 758/2002, Curtea de Apel Pitesti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Tanifidis Bancuta în dosarul menţionat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã sunt contrare prevederilor art. 21 şi 128 din Constituţie, lezandu-se dreptul inculpatului de a folosi cãile de atac şi de a avea acces liber la justiţie. Aceste dispoziţii sunt considerate neconstituţionale, deoarece nu prevãd posibilitatea atacarii cu recurs separat a încheierii prin care instanta a respins cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive a inculpatului. Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Pitesti - Secţia penalã arata ca dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece încheierea poate fi atacatã cu recurs o data cu hotãrârea prin care se dispune asupra fondului cauzei. Pe de alta parte, pe tot parcursul procesului penal, dacã survin împrejurãri noi, inculpatul poate formula o noua cerere de revocare a mãsurii arestãrii preventive, care urmeazã sa fie soluţionatã în raport cu acele împrejurãri. Se apreciazã ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 128 din Constituţie, deoarece dreptul de folosire a cãilor de atac se realizeazã numai în condiţiile legii, fãrã discriminãri. Instanta invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã, în raport cu prevederile art. 21 şi 128 din Constituţie, este neîntemeiatã. Se apreciazã ca încheierea data în prima instanta, prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive, deşi nu poate fi atacatã separat cu recurs, poate fi atacatã totuşi o data cu fondul, atât de inculpat, cat şi de procuror. Mai mult, inculpatul poate cere din nou revocarea mãsurii, dacã socoteşte ca nu mai exista vreun temei care sa justifice menţinerea mãsurii arestãrii preventive. Pe de alta parte, competenta stabilirii cãilor de atac aparţine în exclusivitate legiuitorului, astfel încât nu poate fi reţinutã susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constituţie. Prin art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã legiuitorul reglementeazã modul de exercitare a cãilor de atac, în concordanta cu prevederile constituţionale, stabilind ca încheierile prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu pot fi atacate decât o data cu fondul. Guvernul invoca, în susţinerea punctului sau de vedere, jurisprudenta Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, şi Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au trimis punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Încheierea data în prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei mãsuri preventive poate fi atacatã separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. [...]" Dispoziţiile constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru aparara drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea accestui drept."; - Art. 28: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca prevederile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã nu contravin art. 21 şi 128 din Constituţie. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei referitoare la îngrãdirea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã a accesului liber la justiţie, prevãzut la art. 21 din Constituţie, Curtea retine ca aceasta critica este lipsitã de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã reglementeazã tocmai calea de atac a recursului impotriva încheierii prin care instanta de judecata a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei mãsuri preventive. Or, aceste dispoziţii nu pot fi considerate neconstituţionale, deoarece nu ingradesc, ci permit accesul liber la justiţie. Curtea nu poate retine nici critica privind încãlcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, care reglementeazã folosirea cãilor de atac, întrucât acest drept fundamental se realizeazã în condiţiile legii, iar restrangerea prin lege a cãilor de atac este constituţionalã, nefiind contrarã dispoziţiilor art. 128 din Constituţie. Prin urmare, este în competenta exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate. Faptul ca încheierea prin care se respinge cererea de revocare a mãsurii arestãrii preventive nu poate fi atacatã separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivã a procesului, iar pe de alta parte, prin faptul ca respectiva încheiere poate fi atacatã cu recurs o data cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Curtea constata ca soluţia adoptatã de legiuitor prin dispoziţia legalã criticata imbina interesul general al desfãşurãrii normale a procesului penal cu drepturile inculpatului şi este în concordanta cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã, dintre care menţionãm Decizia nr. 288 din 1 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002, deciziile nr. 179 şi 180 din 14 iunie 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penalã fiind respinsã ca neîntemeiatã. Soluţia adoptatã în aceste decizii, precum şi considerentele pe care se întemeiazã sunt valabile şi în cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Tanifidis Bancuta în Dosarul nr. 758/2002 al Curţii de Apel Pitesti - Secţia penalã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 iunie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
──────────────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
