Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 167 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 215 din 29 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Vedat Sali în Dosarul nr. 6.991/325/2006 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã în acest sens cã dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalitãţii şi nici nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, întrucât acestea se aplicã în mod unitar tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, iar dreptul de acces la instanţã e asigurat prin însãşi posibilitatea exercitãrii cãii de atac prevãzute de <>art. 80 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 6.991/325/2006, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicatã de Vedat Sali într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotãrârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii sale de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat contravine prevederilor art. 18, art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 24 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, potrivit <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 , hotãrârea prin care instanţa de judecatã competentã respinge plângerea solicitantului de azil a cãrui cerere a fãcut obiectul procedurii accelerate este irevocabilã, iar în cazul admiterii cererii, cauza se reţine spre soluţionare în procedurã ordinarã. Prin urmare, împotriva hotãrârii de admitere este posibilã exercitarea de cãtre Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a unei alte cãi de atac, în timp ce, în cazul pronunţãrii unei soluţii nefavorabile, solicitantul de azil nu beneficiazã de aceleaşi mijloace procedurale care sã îi asigure, în egalã mãsurã, liberul acces la justiţie.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea de cãtre legiuitor a unor cãi de atac diferite pentru cele douã situaţii reglementate de <>art. 81 din Legea nr. 122/2006 nu reprezintã o încãlcare a accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, şi nici nu contravine art. 20 alin. (2) din aceasta. De altfel, ambele pãrţi procesuale au posibilitatea sã formuleze recurs în cazul admiterii plângerii şi a reţinerii cauzei spre soluţionare în procedurã ordinarã, dupã cum ambele pãrţi sunt private de acest drept în situaţia în care instanţa menţine hotãrârea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, hotãrârea instanţei fiind irevocabilã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Normele legale criticate nu reprezintã un obstacol pentru exercitarea dreptului persoanei cetãţean strãin de a fi asistatã de un avocat ori de a beneficia de serviciile unui interpret, precum şi de toate celelalte garanţii procesuale care dau expresie conceptului de proces echitabil, astfel cã nu se poate reţine contradicţia acestora faţã de art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 24 din Constituţie. Mai mult, textul legal examinat conţine norme de procedurã, iar stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituţie. Cât priveşte invocarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precizeazã cã aceste dispoziţii nu consacrã nici expres, dar nici tacit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept recunoscut doar în materie penalã. Referitor la invocarea art. 18 şi 20 din Constituţie, apreciazã cã acestea nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Textul criticat are urmãtorul conţinut: "(2) Hotãrârea instanţei prevãzutã la alin. (1) lit. b) este irevocabilã."
Art. 81 alin. (1) lit. b) din lege, la care textul criticat face trimitere, prevede: "(1) Instanţa de judecatã soluţioneazã plângerea în termen de 10 zile şi pronunţã o hotãrâre motivatã, prin care: [...] b) menţine hotãrârea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi."
În motivarea excepţiei autorul acesteia invocã încãlcarea dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apãrare, astfel cum sunt garantate de art. 18, art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 24 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate vizeazã caracterul irevocabil al hotãrârii prin care instanţa de judecatã menţine hotãrârea Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, caracter stabilit prin dispoziţiile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 . În opinia autorului excepţiei, acestea aduc atingere dreptului de acces liber la instanţã şi dreptului la apãrare al solicitantului de azil şi creeazã, de asemenea, discriminãri între acesta, ca parte în proces, şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, parte adversã, care, în cazul admiterii plângerii şi soluţionãrii ei în procedurã ordinarã, poate exercita o cale suplimentarã de atac, inexistentã în cazul respingerii cererii.
Curtea constatã cã aceste critici de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate. Aşa cum s-a arãtat în mod constant în jurisprudenţa Curţii, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti intrã exclusiv în competenţa legiuitorului, care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã atât în ceea ce priveşte termenele de soluţionare a cererilor, cât şi relativ la posibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate (<>Decizia nr. 445/2005 ). Or, dispoziţiile <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 , criticate ca fiind neconstituţionale, conţin astfel de norme de procedurã, în sensul stabilirii caracterului irevocabil al hotãrârii prin care instanţa de judecatã menţine soluţia adoptatã de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi referitoare la o cerere de azil. Domeniul propriu de reglementare al <>Legii nr. 122/2006 - condiţiile de acordare a azilului în România - impune stabilirea unor reguli speciale, cum ar fi, de exemplu, cea referitoare la procedura acceleratã în cadrul cãreia se soluţioneazã anumite cauze privind solicitanţii de azil, caracterizatã prin termene scurte pentru formularea cãilor de atac legale şi pentru soluţionarea acestora sau prin lipsa recursului. Aceasta nu echivaleazã însã cu o îngrãdire a accesului liber la justiţie sau a exercitãrii dreptului la un proces echitabil. Accesul liber la justiţie nu presupune, de altfel, parcurgerea tuturor cãilor de atac existente la un moment dat la nivelul dreptului intern, iar regulile procesuale speciale, chiar dacã sunt derogatorii de la dreptul comun, sunt aplicabile în egalã mãsurã tuturor celor aflaţi în ipoteza acelei norme. Totodatã, nici art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu consacrã obligaţia asigurãrii dublului grad de jurisdicţie, astfel cã, în funcţie de anumite situaţii date, legiuitorul are competenţa exclusivã a reglementa competenţa instanţelor de judecatã şi procedura de judecatã, atâta vreme cât îşi subordoneazã acest demers regulilor şi principiilor constituţionale.
Curtea observã, de altfel, cã în speţa de faţã solicitantul de azil a avut posibilitatea de a ataca în faţa instanţei de judecatã hotãrârea prin care Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a respins cererea sa de azil, exercitând astfel atât dreptul de acces la instanţã, cât şi dreptul la apãrare. Aşa cum s-a arãtat, inexistenţa unei alte cãi de atac nu poate crea o stare de discriminare între pãrţi atât timp cât acestea se aflã, sub aspectul dreptului procesual aplicabil, în aceeaşi situaţie.
În ceea ce priveşte invocarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, referitor la protecţia generalã a persoanelor şi a averilor de care se bucurã cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România, Curtea constatã cã aceste dispoziţii nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 81 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Vedat Sali în Dosarul nr. 6.991/325/2006 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
