Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 167 din 19 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 17 mai 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea şi Maria Manea în Dosarul nr. 1.343/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.505D/2013.
La apelul nominal se prezintă personal Constantin Virgil Manea. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că aspectele învederate de autorul excepţiei nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Totodată, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1.220 din 15 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.343/93/2012, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Excepţia a fost ridicată de Constantin Virgil Manea şi Maria Manea cu prilejul soluţionării cererii de majorare a pensiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 47 alin. (1) din Constituţie, întrucât prorogă în mod abuziv termenul prevăzut la art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, referitor la prevederile art. 102 alin. (2)-(4), art. 169 alin. (6) şi art. 170 din acelaşi act normativ.
Tribunalul Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 47 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că valoarea punctului de pensie, precum şi majorarea acestei valori nu se pot reglementa decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile. Făcând trimitere la garanţiile constituţionale ale dreptului la pensie, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.237/2010, în care s-a arătat că art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a pensiei în viitor. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, invocă cele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 542/2012 şi nr. 1.576/2011. În sfârşit, în ce priveşte imposibilitatea modificării prin dispoziţiile unei legi organice a prevederilor cuprinse în Legea nr. 263/2010, menţionează considerentele Deciziei nr. 328/2002.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Articolul unic art. 16: "Termenul prevăzut la art. 193 alin. (2), referitor la prevederile art. 102 alin. (2)-(4), art. 169 alin. (6) şi art. 170, din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2013."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine art. 47 alin. (1) din Constituţie referitor la nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege prorogă la data de 1 ianuarie 2013 aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care se referă la majorarea punctului de pensie, creşterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care asiguraţii au desfăşurat munca în grupa I şi/sau grupa a IIa de muncă, respectiv aplicarea unui indice de corecţie la punctajul mediu anual calculat pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. Potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, înainte de modificarea acestora prin textul de lege criticat, majorarea punctului de pensie, creşterea punctajelor anuale şi aplicarea indicelui de corecţie, mai sus amintite, trebuiau aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2012.
Curtea observă că, efect al textului de lege criticat, cuantumul pensiei nu este diminuat, astfel încât nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent.
Astfel, aşa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, "stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil".
Curtea reţine că Legea nr. 283/2011 a fost adoptată într-un moment profund marcat de criza economică, în care statul a fost obligat să mobilizeze cât mai multe resurse în vederea prevenirii unor efecte dezastruoase pe care le-ar fi putut avea asupra economiei, cu un deosebit impact asupra populaţiei.
În acest context, faptul că statul a amânat creşterea cuantumului unor drepturi băneşti nu poate fi privit ca fiind o măsură de natură a afecta dreptul la un nivel de trai decent, ci, mai degrabă, ca o măsură de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.
De altfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând problema afectării unor drepturi fundamentale, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar întrunesc cerinţele constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.
În acest sens, Curtea a arătat, în esenţă, că măsura financiară criticată este prevăzută prin lege, care a fost adoptată ţinând cont de situaţia notorie de criză economică existentă. De asemenea, Curtea a constatat că măsurile instituite prin reglementarea criticată sunt determinate de necesitatea apărării securităţii naţionale, care, aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, îmbracă nu doar valenţe militare, ci şi valenţe sociale şi economice, şi a concluzionat că, "în condiţiile existenţei unei astfel de situaţii economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a interveni în lumina dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, prin măsuri adecvate în sensul prevenirii unor efecte negative ireversibile ori greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de intervenţie legislativă, deşi constituie o măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor drepturi ale cetăţenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este perspectiva limitării şi chiar a înlăturării unor dezechilibre bugetare necesare relansării economice. Tot din această perspectivă, este greu de făcut o distincţie între interesul general şi cel particular al cetăţenilor, de vreme ce măsurile vizând restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a societăţii, reprezentând, în ultimă instanţă, fiecare dintre indivizii ce o compun.
Aşa fiind, Curtea apreciază că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului, fiind în acelaşi timp proporţionale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).
În egală măsură, din perspectiva celor arătate, Curtea consideră că există un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea constată, totodată, că dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situaţie identică.
În sfârşit, Curtea observă că măsurile financiare dispuse prin legea criticată nu aduc atingere înseşi substanţei drepturilor băneşti vizate, ci doar previn creşterea acestora pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea şi Maria Manea în Dosarul nr. 1.343/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
