Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 167 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (4), art. 18 si art. 37 alin. (4) si (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003
Costicã Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor at. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Nicolae Duvalmã în Dosarul nr. 4.876/2003 al Judecãtoriei Braşov. La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public aratã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, întrucât legiuitorul, în temeiul art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã, a stabilit limitele şi conţinutul acestui drept în considerarea interesului public general. În acest sens Curtea s-a pronunţat recent prin <>Decizia nr. 72/2004 şi, întrucât nu au apãrut elemente noi de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, se apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 ianuarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.876/2003, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Nicolae Duvalmã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã prevederile <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 reglementeazã exproprierea gratuitã a unor terenuri proprietate privatã, ceea ce este în vãditã contradicţie cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia proprietãţii. În ceea ce priveşte reglementarea prevãzutã în art. 16 alin. (4) şi <>art. 18 din Legea nr. 318/2003 , se apreciazã cã, pe de o parte, dreptul de uz şi servitute atribuit cu titlu gratuit statului echivaleazã cu lipsirea de proprietate, întrucât titularul dreptului nu îşi poate exercita prerogativele acestui drept, fiind obligat sã suporte o sarcinã exorbitantã, incompatibilã cu garanţiile oferite de Constituţie, iar pe de altã parte, folosinţa gratuitã a unei proprietãţi private înlãturã obligaţia constituţionalã a statului de a respecta principiul echitãţii în protecţia dreptului de proprietate, indiferent de titular. De asemenea, autorul excepţiei aratã cã, în practicã, nu are acces liber la justiţie pentru repararea prejudiciului cauzat prin amplasarea obiectivelor energetice, întrucât trebuie sã suporte cheltuielile pe care le implicã deplasarea obiectivului energetic, care sunt cu mult peste posibilitãţile sale financiare. Judecãtoria Braşov apreciazã cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi 136, întrucât aduc atingere exercitãrii plenare a atributelor dreptului de proprietate, putându-se realiza astfel o adevãratã expropriere, cu nesocotirea art. 44 alin. (3) din Constituţie, republicatã, deci fãrã o dreaptã şi prealabilã despãgubire şi fãrã posibilitatea proprietarului terenului de a apela la justiţie în condiţiile art. 44 alin. (5). În concluzie, instanţa de judecatã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 ca fiind întemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile art. 21, 44 şi 136 din Constituţie, republicatã, şi nici art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii private. Astfel, reglementãrile criticate nu conţin dispoziţii de naturã a interzice în vreun mod sesizarea instanţelor competente pentru soluţionarea eventualelor litigii privind terenurile afectate serviciului public şi nu fac distincţie în raport de titularul dreptului de proprietate privatã a terenului. Mai mult, acestea reglementeazã numai o indisponibilizare a terenurilor respective, care nu afecteazã în esenţã dreptul de proprietate al titularului, şi se încadreazã în mãsurile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor statului referitoare la protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, prevãzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, republicatã. Avocatul Poporului apreciazã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate faţã de art. 21 din Constituţie, republicatã, deoarece textele de lege criticate nu îngrãdesc dreptul proprietarilor de terenuri de a se adresa justiţiei pentru stabilirea cuantumului despãgubirilor, în toate situaţiile în care li se aduc prejudicii de cãtre titularii autorizaţiilor de înfiinţare şi titularii licenţelor. Prevederile art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, şi nu au drept consecinţã instituirea unei inegalitãţi între proprietatea privatã şi cea publicã. Pe de altã parte, întrucât <>art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003 nu reglementeazã procedura exproprierii, aceasta fiind expres prevãzutã de alte dispoziţii ale <>Legii nr. 318/2003 , ci doar faptul cã terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului, reglementarea este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003. Textele legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 16 alin. (4): "Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice se realizeazã cu titlu gratuit pe toatã durata existenţei acestora. Dacã cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii, avarii se produc pabuge proprietarilor din vecinãtatea capacitãţilor energetice, titularii de licenţã au obligaţia sã plãteascã despãgubiri în condiţiile prezentei legi."; - Art. 18: "(1) Dreptul de uz asupra terenului pentru executarea lucrãrilor necesare realizãrii sau retehnologizãrii de capacitãţi energetice se întinde pe durata necesarã executãrii lucrãrilor. În exercitarea acestui drept de uz, titularul autorizaţiei de înfiinţare, cu respectarea prevederilor legale, poate: a) sã depoziteze pe terenurile proprietate privatã materiale, echipamente, utilaje, instalaţii; b) sã desfiinţeze culturi sau plantaţii, construcţii sau alte amenajãri existente ori numai sã le restrângã, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã, în condiţiile legii; c) sã îndepãrteze materiale, sã capteze apa, în condiţiile prevãzute de legislaţia în vigoare; d) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea, sã amplaseze birouri şi locuinţe de şantier; e) sã opreascã ori sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura strict necesarã executãrii lucrãrilor pentru capacitatea autorizatã. (2) Dreptul de uz prevãzut la alin. (1) înceteazã înaintea expirãrii duratei stabilite pentru executarea lucrãrilor sau înaintea acestui termen, la data terminãrii anticipate a lucrãrilor sau la data sistãrii acestora şi renunţãrii la autorizaţii. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificatã de îndatã proprietarului. (3) Dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii energetice se întinde pe toatã durata funcţionãrii capacitãţii, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. În exercitarea acestui drept, titularul licenţei poate: a) sã depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalaţii pentru întreţinere, revizii, reparaţii şi intervenţii necesare pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii; b) sã instaleze utilaje şi sã lucreze cu acestea; c) sã desfiinţeze sau sã reducã culturi, plantaţii sau alte amenajãri existente şi sã restrângã activitãţi ale proprietarului, în mãsura şi pe durata strict necesare executãrii operaţiilor de întreţinere, reparaţii, revizii sau intervenţii pentru asigurarea funcţionãrii normale a capacitãţii. (4) Titularul licenţei este obligat sã înştiinţeze în scris proprietarul bunurilor, terenurilor sau activitãţilor care vor fi afectate ca urmare a lucrãrilor la capacitãţile energetice, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarii sunt înştiinţaţi în termenul cel mai scurt. (5) Titularul licenţei este obligat sã plãteascã proprietarilor despãgubirea cuvenitã pentru pagubele produse, sã degajeze terenul şi sã-l repunã în situaţia anterioarã, în cel mai scurt timp posibil. (6) Servitutea de trecere subteranã, de suprafaţã sau aerianã cuprinde dreptul de acces şi de executare a lucrãrilor la locul de amplasare a capacitãţilor energetice cu ocazia intervenţiei pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii şi avarii. (7) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activitãţi desfãşurate în zona de executare a lucrãrilor de realizare sau retehnologizare de capacitãţi energetice, precum şi a operaţiilor de revizie sau reparaţie la capacitatea în funcţiune, titularul autorizaţiei sau al licenţei are dreptul de a obţine restrângerea sau sistarea, pe toatã durata lucrãrilor, a activitãţilor desfãşurate în vecinãtate de alte persoane. În acest caz persoanele afectate vor fi înştiinţate, în scris, despre data începerii, respectiv finalizãrii lucrãrilor. (8) La încetarea exercitãrii drepturilor prevãzute la art. 16 alin. (2), titularul autorizaţiei de înfiinţare, respectiv titularul licenţei, este obligat sã asigure degajarea terenului şi repunerea lui în situaţia iniţialã. (9) Dreptul de acces la utilitãţile publice, prevãzut la art. 16 alin. (2) lit. e), trebuie exercitat de titularul autorizaţiei sau al licenţei cu bunã-credinţã şi în mod rezonabil, fãrã a prejudicia accesul altor persoane la respectivele utilitãţi publice."; - Art. 37 alin. (4) şi (7): "(4) Terenurile pe care se situeazã reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului. [...] (7) Cheltuielile pentru modificarea instalaţiilor de distribuţie a energiei electrice, ca urmare a racordãrii de noi utilizatori sau a schimbãrii caracteristicilor energetice iniţiale ale utilizatorilor existenţi, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea." Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 şi 136 din Constituţia României, republicatã, care au urmãtorul conţinut: - Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor. (5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii. (6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie. (7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. (8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã. (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; - Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã. (2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale. (3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice. (4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã. (5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice." Examinând excepţia, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 s-a mai pronunţat, exemplu fiind <>Decizia nr. 72/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004. Cu acel prilej Curtea a statuat cã "dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi <>art. 18 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 instituie o sarcinã gratuitã care greveazã proprietãţile afectate de capacitãţi energetice, pe toatã durata existenţei acestora. Aceastã sarcinã constã în obligaţia deţinãtorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite intervenţia titularilor de licenţã pentru retehnologizãri, reparaţii, revizii sau remedierea avariilor, în baza drepturilor de uz şi servitute ale acestora din urmã asupra proprietãţilor respective. Aceste drepturi, stabilite potrivit art. 16 alin. (2) lit. a)-e) din lege, au ca obiect utilitatea publicã, au caracter legal şi se exercitã pe toatã durata existenţei capacitãţii energetice sau temporar, cu ocazia lucrãrilor de intervenţie. Curtea constatã cã, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia «conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege», ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5) care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private, «în condiţiile legii organice». Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. Chiar dacã prin instituirea drepturilor de uz şi servitute titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã valorificarea fondului energetic bun public de interes naţional -, reglementarea legalã în sine nu relevã nici o contradicţie cu art. 44 alin. (3) din Constituţie, republicatã, referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietãţilor afectate de capacitãţile energetice, cu titlu gratuit, pe toatã durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere de iure şi nici într-o expropriere de facto, ci asigurã un control al exercitãrii dreptului de proprietate, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietãţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza «Mellacher şi alţii împotriva Austriei», 1989, o speţã referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza «Sporrong şi L'f6nnroth împotriva Suediei», 1982, aceeaşi Curte a arãtat cã, întrucât autoritãţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau sã îşi foloseascã bunurile, sã le vândã, sã le lase moştenire, sã le doneze sau sã le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat cã nu se poate asimila situaţia cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacã dreptul de proprietate a pierdut în substanţa sa, el nu a dispãrut. În ceea ce priveşte <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , Curtea constatã cã acesta nu consacrã trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se aflã reţele electrice de distribuţie, ci prevede cã acestea sunt şi rãmân în proprietatea publicã a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind, reglementarea legalã în cauzã nu relevã nici o contradicţie cu alin. (3) al art. 44 din Constituţie, republicatã, ci, dimpotrivã, este în deplinã concordanţã cu art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora proprietatea publicã aparţine statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale şi este inalienabilã. În ceea ce priveşte situaţia în care terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacitãţii energetice este proprietatea privatã a unui terţ, Curtea reţine cã, potrivit art. 20 din lege, solicitantul autorizaţiei de înfiinţare poate sã iniţieze procedura legalã de expropriere a terenului, dacã se invocã o cauzã de utilitate publicã, şi sã obţinã concesiunea acestuia, în condiţiile legii. Analizând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţionalã observã cã, potrivit acesteia, statul are o marjã mare de apreciere, în funcţie de nevoia realã a comunitãţii, în adoptarea mãsurii de privare de proprietate. În cauza «James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei», 1986, Curtea Europeanã a statuat cã nu poate fi vorba despre o încãlcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dacã privarea de proprietate a fost fãcutã într-un anumit context politic, economic sau social, dacã rãspunde unei «utilitãţi publice», aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aparţinând chiar şi unei categorii mai restrânse de persoane, deci şi în situaţia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizeazã sau nu profitã ea însãşi de bun. În vederea realizãrii scopului ei legitim, mãsura privativã de proprietate trebuie însã sã pãstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunitãţii şi apãrarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie sã aibã loc în condiţiile prevãzute de legea internã, care este necesar sã fie accesibilã, publicã şi previzibilã, şi sã cuprindã o procedurã clarã de aplicare. Or, în aceastã materie, legea românã respectã exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, republicatã, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, indiferent de titular, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã." Pe de altã parte, Curtea reţine cã art. 44 alin. (5) din Legea fundamentalã prevede expres dreptul autoritãţilor de a folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general, în condiţiile acordãrii de despãgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii". Aceste prevederi se regãsesc în <>art. 16 din Legea nr. 318/2003 , care la alin. (6) aratã cã "Dreptul de uz şi de servitute asupra terenurilor proprietate privatã [...] se stabilesc şi se exercitã cu respectarea principiului echitãţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare". Mai mult, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentalã, "dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Aşa fiind, nimic nu împiedicã persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacitãţilor energetice care se executã asupra terenurilor proprietate privatã sã solicite statului repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 21 din Constituţie, republicatã, întrucât normele criticate nu conţin nici o prevedere de naturã sã antreneze o restrângere a accesului liber la justiţie. Soluţia adoptatã în decizia sus-menţionatã, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi <>art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 , excepţie ridicatã de Nicolae Duvalmã în Dosarul nr. 4.876/2003 al Judecãtoriei Braşov. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 aprilie 2004.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
