Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 166 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 616 si art. 619 din Codul civil
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 203 din 26 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Confort" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 1.087/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.087/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Confort" - S.A. din Timişoara într-o cauzã având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 44 alin. (1)-(6) din Constituţie, deoarece prin prescriptibilitatea acţiunii în despãgubiri se creeazã un tratament inegal între proprietari - unul având un drept de servitute, iar celãlalt având dreptul la despãgubiri.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, deoarece reglementarea datã de dispoziţiile Codului civil privind servitutea de trecere asigurã dreptul proprietarului fondului aservit de a solicita despãgubiri în termenul prevãzut de lege.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 616 şi art. 619 din Codul civil, având urmãtorul cuprins:
- Art. 616: "Proprietarul al cãrui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea publicã, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despãgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.";
- Art. 619: "Acţiunea de despãgubire în cazul prevãzut prin art. 616 este prescriptibilã; iar trecerea trebuie sã urmeze dupã prescripţie, deşi acţiunea de indemnitate nu s-ar mai putea admite."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1)-(6) privind dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil faţã de prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se constatã cã textele criticate nu conţin nicio prevedere care ar putea duce la concluzia înfrângerii principiului egalitãţii, ele aplicându-se deopotrivã tuturor celor aflaţi în ipoteza reglementatã de norma juridicã.
Referitor la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, se constatã cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, fiind de competenta exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Faptul cã acţiunea de despãgubiri este prescriptibilã nu este de naturã sã înfrângã dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedurã diferite, adecvate fiecãrei situaţii juridice.
Se constatã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil faţã de prevederile art. 44 alin. (1)-(6) din Constituţie. Astfel, textele criticate referitoare la stabilirea servituţii de trecere, precum şi la prescriptibilitatea acţiunii de despãgubiri sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale, conform cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principalã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Prin textele de lege supuse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a reglementat condiţiile în care se poate stabili servitutea de trecere, respectiv prescriptibilitatea acţiunii de despãgubiri, iar acest fapt nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate, aşa cum considerã autorul excepţiei, ci exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 616 şi art. 619 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Confort" - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 1.087/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
