Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 166 din 22 martie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza intai din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 166 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 592 alin. 2 teza intai din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 3 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu Ştefãnescu în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei, arãtând cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui termen de judecatã în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecatã.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispoziţiile <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Astfel, aratã cã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi specifice de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul mãsurilor asigurãtorii. În acest context, Ministerul Public apreciazã cã nu poate fi primitã critica autorului excepţiei privind încãlcarea dreptului la apãrare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Radu Ştefãnescu într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii din 15 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 7.531/2003 de cãtre Judecãtoria Piteşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã procedura instituitã prin textul de lege criticat, respectiv sintagma "fãrã citarea pãrţilor", contravine dreptului la apãrare atât al reclamantului, cât şi al pârâtului, prin nerespectarea principiilor oralitãţii şi contradictorialitãţii.
În acest sens, aratã cã, "în mãsura în care pãrţile ar fi prezente, ca urmare a citãrii lor, ar putea purta discuţii asupra cuantumului cauţiunii, precum şi asupra termenului în care urmeazã sã fie depusã aceasta".
Tribunalul Argeş - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia prin soluţionarea cererii de sechestru asigurãtor fãrã citarea pãrţilor se încalcã dreptul la apãrare, tribunalul aratã cã, pentru ca principiul contradictorialitãţii sã fie respectat, nu este necesar ca pãrţile sã se fi exprimat efectiv. Contradictorialitatea este asiguratã şi atunci când pãrţile nu sunt prezente, dacã la dosar existã dovezi în baza cãrora instanţa se poate pronunţa. De asemenea, aratã cã procedura sechestrului judiciar, având caracter necontencios, prin intermediul ei nu se urmãreşte stabilirea unui drept potrivnic faţã de altã persoanã, motiv pentru care nu este necesarã administrarea altor dovezi decât cele depuse la dosar şi nici nu se impun discuţii cu privire la cuantumul cauţiunii şi la termenul în care urmeazã sã fie depusã aceasta. În ceea ce priveşte principiul oralitãţii, consacrat de art. 127 din Codul de procedurã civilã, instanţa aratã cã legiuitorul poate sã limiteze în cazuri speciale acest principiu, sechestrul asigurãtor având un astfel de caracter special.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate, concepute de legiuitor ca o mãsurã de evitare a abuzului procesual, reprezintã, de fapt, o expresie a aplicãrii principiului dreptului la apãrare, în deplinã conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129, care lasã la latitudinea legiuitorului reglementarea competenţei, a procedurii de judecatã, precum şi a cãilor de atac. De altfel, apreciazã cã textul dedus controlului constituie o modalitate de asigurare a acţiunii civile, fãcând parte din cadrul mãsurilor de indisponibilizare şi de conservare a unor bunuri faţã de acte sau fapte de naturã sã pericliteze posibilitatea realizãrii efective, în momentul executãrii silite, a dreptului creditorului. Posibilitatea depunerii unei cauţiuni în sarcina pãrţii care solicitã instituirea sechestrului asigurãtor reprezintã, în opinia Guvernului, o garanţie constituitã în scopul dezdãunãrii debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificatã a bunurilor sale. Toate elementele procedurale prevãzute de legiuitor pentru înfiinţarea sechestrului asigurãtor nu aduc însã atingere, sub nici un aspect, drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã faţã de art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât scopul textului de lege criticat este acela de a institui o procedurã specialã, prin care instanţa de judecatã sã poatã lua mãsuri cu caracter vremelnic, a cãror urgenţã este justificatã de necesitatea evitãrii prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. De asemenea, apreciazã cã posibilitatea atacãrii cu recurs a încheierii date fãrã citarea pãrţilor, în condiţiile art. 592 din Codul de procedurã civilã, constituie un argument în plus în demonstrarea respectãrii depline a dreptului la apãrare al pãrţilor. În final, aratã cã, în conformitate cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale.
În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 199/2000, nr. 173/2004 şi nr. 396/2004.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa va decide de urgenţã, în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, prin încheiere executorie, fixând totodatã, dacã este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înãuntrul cãruia urmeazã sã fie depusã aceasta."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), potrivit cãrora "Dreptul la apãrare este garantat".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã norma legalã dedusã controlului este cuprinsã în Capitolul IV - "Mãsurile asigurãtorii" al Cãrţii a VI-a intitulatã "Proceduri speciale" din Codul de procedurã civilã.
Procedura mãsurilor asigurãtorii nu soluţioneazã fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventã, urmãrind sã asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmãrit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotãrâre definitivã sau irevocabilã, aşadar susceptibilã de punere în executare, sã se vadã pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Aşa fiind, o asemenea procedurã este guvernatã de imperativul celeritãţii.
Date fiind raţiunile înfãţişate, Curtea constatã cã legiuitorul a instituit în materia mãsurilor asigurãtorii, potrivit competenţei sale constituţionale, o procedurã derogatorie de la dreptul comun, fãrã a se putea reţine însã cã procedând astfel ar aduce atingere principiului constituţional al dreptului la apãrare, asigurat prin recunoaşterea posibilitãţii exercitãrii cãii de atac a recursului împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru asigurãtor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Radu Ştefãnescu în Dosarul nr. 1.317/Cv/2004 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

-------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016