Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Şerban şi Tibi Hainal în Dosarul nr. 565/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 14 octombrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21 octombrie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penalã, prin Încheierea din 21 mai 1999 a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Şerban şi Tibi Hainal într-o cauza penalã având ca obiect soluţiona rea apelului declarat de autorii exceptiei impotriva Sentinţei penale nr. 195/1999, pronunţatã de Judecãtoria Buftea.
În motivarea exceptiei s-a susţinut ca dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal incalca prevederile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi (9), art. 49 alin. (1) şi ale art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, deoarece alin. 3 al <>art. 81 din Codul penal, introdus prin Legea nr. 140/1996 , ingradeste posibilitatea instanţei de a lua mãsura suspendãrii executãrii pedepsei privative de libertate aplicate inculpaţilor.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata pentru urmãtoarele motive:
1. Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, ca şi alte modalitãţi de executare a acesteia, nefiind obligatorie pentru instanţele de judecata, poate fi dispusã, potrivit probelor administrate, numai în mãsura în care se apreciazã ca scopul educativ şi sanctionator al pedepsei va putea fi atins şi fãrã privare de libertate.
2. Intervenţia legiuitorului, prin stabilirea unor condiţii pentru aplicarea dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, apare ca absolut normalã, acestea având menirea de a întregi criteriile generale de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt înscrise în dispoziţiile art. 72 din Codul penal, de care instanţele judecãtoreşti trebuie sa ţinã seama atunci cînd stabilesc pedeapsa ce trebuie aplicatã, atât în ceea ce priveşte felul şi cuantumul acesteia, cat şi modalitatea de executare. Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, abrogarea unor legi sau dispoziţii legale, ca de altfel şi adoptarea ori modificarea lor, nu aparţine competentei Curţii Constituţionale, se impune cu necesitate ca Guvernul - principala autoritate publica investitã cu initiativa legislativã - sa procedeze la abrogarea sau modificarea unor texte din Codul penal, Codul de procedura penalã, precum şi a altor dispoziţii ale legilor penale, care sa elimine acele probleme contradictorii cu care se confrunta instanţele judecãtoreşti. De altfel în actualul context social se impune reaprecierea politicii penale privitoare la mãsurile privative de libertate şi, deci, implicit a pedepselor stabilite pentru anumite infracţiuni, menite sa asigure, pe de o parte, combaterea fenomenului infractional şi, pe de alta parte, sa asigure instanţelor de judecata posibilitatea unor individualizari echitabile în raport cu fiecare situaţie în parte, astfel încât sa se evite pronunţarea unor soluţii "sablon".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, raportate la dispoziţiile art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (1) şi (9), art. 49 alin. (1) şi ale art. 123 alin. (1) şi (2) din Constituţie, este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Limitarea aplicãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei numai pentru infracţiunile sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 12 ani nu incalca nici o dispoziţie din Constituţie. Dispoziţiile art. 22 alin. (2), ale art. 23 alin. (1) şi (9) şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie, invocate de autorul exceptiei, nu au nici o legatura cu aceasta. În speta numai textul art. 16 alin. (1) din Constituţie putea fi invocat, datoritã caracterului şi legãturii, sub anumite aspecte, cu prevederile art. 81 alin. 3 din Codul penal. La art. 16 alin. (1) se referã şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 25/1999 şi nr. 79/1999. Însã, examinând şi aceste prevederi, Curtea a decis ca ele nu contravin dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal.
Aceste decizii sunt menţionate şi în punctul de vedere al Guvernului pentru urmãtoarele considerente:
- art. 16 alin. (1) din Constituţie vizeazã egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui;
- regimul pedepselor şi al executãrii acestora constituie o problema de politica penalã, pe care organul legislativ este singurul îndreptãţit sa o soluţioneze, în funcţie de împrejurãrile existente la un moment dat în domeniul criminalitatii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal, care are urmãtorul cuprins: "Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava, viol şi tortura."
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, şi prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, statuand ca acestea sunt constituţionale pentru urmãtoarele considerente:
- limitarea legalã a aplicãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei numai la infracţiunile prevãzute de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 12 ani nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece instituirea acestei mãsuri nu incalca nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi;
- regimul pedepselor constituie o problema de politica penalã pe care organul legislativ este singurul îndreptãţit sa o soluţioneze, în funcţie de împrejurãrile existente la un moment dat în domeniul criminalitatii;
- art. 16 alin. (1) din Constituţie consfinţeşte egalitatea în drepturi între cetãţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor mãsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui;
- prin mãsura suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei în condiţiile art. 81 alin. 3 din Codul penal s-a urmãrit în exclusivitate instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracţiuni apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol ridicat.
În asemenea condiţii, încãlcarea principiului egalitãţii s-ar putea pune în discuţie numai dacã instituirea unor astfel de mãsuri ar crea discriminãri între cetãţeni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã îşi menţine valabilitatea şi în cauza de fata.
În legatura cu susţinerea formulatã de autorul exceptiei ce face obiectul cauzei de fata, sustinere potrivit cãreia art. 81 alin. 3 din Codul penal contravine dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, care prevãd ca "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav", Curtea constata ca aceste dispoziţii constituţionale nu sunt incalcate, întrucât limitarea instituitã de legiuitor în aplicarea mãsurii de suspendare condiţionatã a executãrii pedepsei este impusa de realizarea unei politici represive mai ferme, fapt care excede însã sferei de reglementare a art. 49 din Constituţie, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
De asemenea, în legatura cu critica potrivit cãreia art. 81 alin. 3 din Codul penal ingradeste posibilitatea instanţelor de judecata de a aplica mãsura suspendãrii executãrii pedepsei privative de libertate, Curtea constata ca aceasta nu este o problema de control al constituţionalitãţii legii, ci o problema de politica penalã, care aparţine în exclusivitate competentei legiuitorului, singurul îndreptãţit sa modifice ori sa completeze dispoziţiile legale în vigoare, în temeiul art. 58 alin. (1) din Constituţie. Aceeaşi concluzie este de altfel cuprinsã şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 119 din 23 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 12 noiembrie 1999, decizie prin care s-a arãtat ca, deşi realã, nu poate fi reţinutã în cadrul controlului de constitutionalitate critica potrivit cãreia s-ar impune reevaluarea limitei de 12 ani pana la care poate fi acordatã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, în raport cu limitele speciale ale pedepsei închisorii prevãzute de <>Legea nr. 140/1996 , reevaluare care, conform art. 58 alin. (1) din Constituţie, este de competenta exclusiva a legiuitorului.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi ale art. 23 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate, de asemenea, în susţinerea exceptiei, Curtea constata ca acestea nu au nici o legatura cu problema examinata, fiind de aceea respinse.
În sfârşit, referitor la critica autorilor exceptiei, raportatã la dispoziţiile art. 123 din Constituţie, care stabilesc ca "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii", precum şi ca "(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii", se constata ca, potrivit acestor texte, independenta judecãtorilor nu are semnificatia independentei judecãtorilor fata de lege, pe care aceştia au obligaţia de a o aplica.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA,
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gheorghe Şerban şi Tibi Hainal în Dosarul nr. 565/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 octombrie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
