Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 166 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 434 din 14 mai 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mihai Paul Neamţ, în calitate de reprezentant al lui Rãducu Alin Radu, în Dosarul nr. 9.399/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal rãspunde Mihai Paul Neamţ, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Mihai Paul Neamţ formuleazã o cerere de acordare a unui termen de judecatã pentru ca, în acest interval, autoritãţile cãrora li s-au solicitat puncte de vedere cu privire la critica de neconstituţionalitate sã comunice Curţii Constituţionale opinia lor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare a judecãrii cauzei, arãtând cã autoritãţile publice nu au obligaţia de a transmite Curţii Constituţionale punctul lor de vedere cu privire la excepţia ridicatã şi, prin urmare, nu se justificã acordarea unui nou termen.
Examinând cererea, Curtea Constituţionalã apreciazã cã au fost îndeplinite condiţiile prevãzute de <>art. 24 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, potrivit cãruia "preşedintele Curţii Constituţionale (...) va comunica încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, indicându-le data pânã la care pot sã trimitã punctul lor de vedere", coroborat cu art. 19 din aceeaşi lege, conform cãruia, "pânã la data dezbaterilor, preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul pot prezenta, în scris, punctul lor de vedere", şi, în consecinţã, urmeazã sã respingã cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei aratã cã textul de lege criticat excedeazã intenţiei iniţiale a legiuitorului, instituind o prezumţie de corupţie în sarcina persoanei care îşi exercitã profesia de avocat la instanţa de judecatã sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat. Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã dreptul la familie, determinând o renunţare la acesta, şi cã, de asemenea, dispoziţia criticatã nu îşi gãseşte aplicabilitatea în condiţiile în care Codul de procedurã civilã prevede deja incompatibilitãţi în persoana judecãtorului sau procurorului când soţul are vreun interes în soluţionarea pricinii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate au mai fãcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, când Curtea Constituţionalã, prin <>Decizia nr. 190/2000 , a constatat cã prevederile <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 sunt conforme cu dispoziţiile din Legea fundamentalã. Deoarece nu au intervenit elemente noi, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest caz.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.399/2003, Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Excepţia a fost ridicatã de Mihai Paul Neamţ, în calitate de reprezentant al lui Rãducu Alin Radu, în dosarul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei acţiuni de divorţ formulate de reclamanta Tania Claudia Radu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiilor constituţionale referitoare la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi la neîngrãdirea dreptului la muncã. În speţã, pentru a ieşi din starea de incompatibilitate prevãzutã de norma atacatã, reprezentantul autorului excepţiei se vede obligat sã procedeze la încetarea relaţiilor familiale stabilite legal sau sã determine pe unul dintre membrii familiei sale sã exercite limitat drepturile pentru prezervarea dreptului celuilalt.
Judecãtoria Cluj-Napoca opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate neîncãlcând drepturile reglementate prin textele constituţionale invocate. În acest sens instanţa invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a transmite punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţia criticatã nu contravine principiului constituţional privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private. Instituirea unor incompatibilitãţi în exercitarea profesiei de avocat este necesarã în vederea asigurãrii unui act de justiţie imparţial şi obiectiv. În ceea ce priveşte încãlcarea dreptului la muncã, textul criticat este în deplin acord cu prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private. Nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 41 din Constituţie, republicatã, întrucât avocatura este un serviciu public, organizat pe baza unei legi speciale, respectiv <>Legea nr. 51/1995 .
Introducerea unor condiţionãri legale pentru exercitarea profesiei de avocat nu reprezintã o îngrãdire a dreptului la muncã, ci, dimpotrivã, datoritã specificului acestei profesii şi în considerarea interesului public şi a exigenţelor cetãţeanului în relaţiile cu justiţia, s-a cristalizat necesitatea stabilirii prin lege a unor condiţii de exercitare a acestei profesii. Textul legal criticat nu instituie o restrângere a exercitãrii dreptului la muncã, respectiv a exercitãrii profesiei de avocat, ci o garanţie legalã prevãzutã în scopul asigurãrii probitãţii participanţilor la realizarea justiţiei. Interdicţia contestatã nu atinge existenţa dreptului şi este impusã de necesitatea apãrãrii unor valori sociale importante, şi anume ordinea şi morala publicã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile reprezentantului autorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 20 alin. (1): "Profesia de avocat nu poate fi exercitatã la instanţa de judecatã sau la parchetul unde soţul avocatului sau ruda ori afinul sãu pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 26, 38 şi 49 din Constituţia României. Dupã revizuirea Constituţiei şi republicarea acesteia, dispoziţiile invocate au fost cuprinse în art. 26, 41 şi 53, având urmãtorul conţinut:
- Art. 26: "(1) Autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã.
(2) Persoana fizicã are dreptul sã dispunã de ea însãşi, dacã nu încalcã drepturile şi libertãţile altora, ordinea publicã sau bunele moravuri.";
- Art. 41: "(1) Dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncã este liberã.
(2) Salariaţii au dreptul la mãsuri de protecţie socialã. Acestea privesc securitatea şi sãnãtatea salariaţilor, regimul de muncã al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţarã, repausul sãptãmânal, concediul de odihnã plãtit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesionalã, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normalã a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncã egalã, femeile au salariu egal cu bãrbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncã şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Curtea constatã cã art. 20 alin. (1) din legea susmenţionatã nu instituie restrângeri ale exercitãrii dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilitãţi în exercitarea profesiei de avocat la instanţa de judecatã sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat. Aceste incompatibilitãţi constituie mãsuri de protecţie pentru pãrţi împotriva suspiciunilor privind situaţii de naturã sã altereze actul de justiţie.
Critica în sensul cã textul atacat instituie o prezumţie de corupţie împotriva persoanei care îşi exercitã profesia de avocat la instanţa de judecatã sau la parchetul unde soţul, ruda ori afinul pânã la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de magistrat este nefondatã. Interdicţia stabilitã în sarcina avocatului, care are rude la o anumitã instanţã de judecatã, de a lua parte la soluţionarea unui litigiu de cãtre aceastã instanţã nu prezumã reaua-credinţã, ci exprimã grija legiuitorului pentru asigurarea condiţiilor de imparţialitate necesare în rezolvarea unui litigiu în deplin acord cu dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, republicatã.
Incompatibilitatea reglementatã de dispoziţia criticatã reprezintã o garanţie şi o mãsurã de protecţie a justiţiabililor care recurg la serviciile unui avocat, ale cãror interese trebuie asigurate potrivit legii.
Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici susţinerea în sensul cã starea de incompatibilitate prevãzutã de norma criticatã încalcã dreptul la viaţa intimã, familialã şi privatã, dat fiind cã nu are nici o legãturã cu acest domeniu de reglementare.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea dreptului la muncã, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu contravine principiului constituţional. Potrivit art. 41 din Constituţie, republicatã, şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, dreptul la muncã constã în posibilitatea acordatã unei persoane de a-şi câştiga existenţa printr-o muncã liber aleasã sau acceptatã.
Or, limitarea prevãzutã de <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu exclude posibilitatea ca avocatul sã-şi exercite profesia în cauzele aflate pe rolul altor instanţe sau de a efectua alte activitãţi specifice profesiei de avocat, dreptul la muncã al acestuia nefiind deci încãlcat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constatã cã nu au fost încãlcate nici prevederile art. 53 din Constituţie, republicatã.
În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã şi prin <>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, şi <>Decizia nr. 190 din 10 octombrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã reconsidere aceastã jurisprudenţã, atât considerentele acestor decizii, cât şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Mihai Paul Neamţ, în calitate de reprezentant al lui Rãducu Alin Radu, în Dosarul nr. 9.399/2003 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 aprilie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
