Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 165 din 28 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 116 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 6.071/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.072D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.194/2011.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 septembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.071/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate nu permit sub nicio formã rambursarea sau compensarea soldului negativ de TVA mai mic de 5.000 lei şi îngrãdesc liberul acces la justiţie, precum şi limitele între care justiţiabilii pot solicita instanţelor de judecatã anularea unor acte. Interzicerea solicitãrii şi reportãrii unor sume de bani la care plãtitorul de TVA are drept de rambursare constituie o confiscare abuzivã a unor bunuri proprietate privatã. Mai mult, aceastã mãsurã nu ar putea fi dispusã decât de o instanţã judecãtoreascã, iar nu de un organ de control fiscal care nu are atribuţii jurisdicţionale. De asemenea, accesul liber la justiţie este încãlcat, deoarece refuzul de rambursare nu se materializeazã în forma unui act susceptibil de a fi atacat în instanţã. Tribunalul Bihor - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul aratã cã legea oferã posibilitatea persoanei interesate de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs prejudicii, fie pe calea unei proceduri administrative, fie direct în faţa instanţei judecãtoreşti de contencios administrativ competente. Prevederea expresã a posibilitãţii de a contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu ocazia judecãţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanţiile procedurale prevãzute de lege, inclusiv de a-şi formula apãrãrile pe care le considerã necesare. De asemenea, se apreciazã cã, în mãsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscalã de raportare, sumele plãtite cu titlu de TVA se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Prin urmare, existã posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscalã de raportare sã fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condiţiile Codului Fiscal. Astfel, nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta fiind neîntemeiatã. Avocatul Poporului aratã cã prin dispoziţiile de lege criticate se reglementeazã condiţiile şi procedura potrivit cãrora persoanele impozabile, înregistrate în scopuri de TVA la organul fiscal competent, pot solicita rambursarea taxei. Condiţia impusã de textul de lege criticat nu reprezintã o confiscare abuzivã a unor bunuri proprietate privatã, întrucât suma respectivã urmeazã sã fie reportatã obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare. În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, acest drept se poate exercita în baza art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, potrivit cãruia "împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii". De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la dispoziţiile art. 116 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã. Astfel, prin compensarea de drept a creanţelor care existã deodatã, nu sunt încãlcate prevederile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textele criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã persoana impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare."; - Art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "Organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constatã existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxã pe valoare adãugatã fãrã opţiune de rambursare." Prevederile art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, şi au în prezent urmãtorul conţinut: "Dacã legea nu prevede altfel, compensarea opereazã de drept la data la care creanţele existã deodatã, fiind deopotrivã certe, lichide şi exigibile." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privatã şi ale art. 136 alin. (5) - Proprietatea. De asemenea, se considerã a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 1.194 din 20 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 13 ianuarie 2012, rãspunzând unei critici identice formulate de acelaşi autor al excepţiei, dar în faţa altei instanţe de judecatã, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal ca neîntemeiatã, iar pe cea a dispoziţiilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã ca inadmisibilã. Cu acel prilej, Curtea, referitor la critica potrivit cãreia prevederile art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privatã al persoanei impozabile, înregistratã în scopuri de TVA, a reţinut cã textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenţei dintre suma reprezentând taxa plãtitã şi cea colectatã pentru operaţiunile taxabile. Mai mult, în mãsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscalã de raportare, sumele plãtite cu titlu de TVA se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Prin urmare, existã posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscalã de raportare sã fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condiţiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusã în discuţie "confiscarea" bunului, aşa cum pretinde autorul excepţiei. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea a reţinut cã, potrivit dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, persoana interesatã are posibilitatea de a formula contestaţie împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale care i-au produs un prejudiciu. Prevederea expresã a posibilitãţii de a contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu ocazia judecãţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanţiile procedurale prevãzute de lege, inclusiv de a-şi formula apãrãrile pe care le considerã necesare. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea a constatat cã norma supusã controlului de constituţionalitate reprezintã o normã de procedurã care excepteazã de la compensarea din creanţele reciproce sumele negative din deconturile de taxã pe valoare adãugatã fãrã opţiune de rambursare. Potrivit dispoziţiilor, art. 725 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, "Dispoziţiile legii noi de procedurã se aplicã, din momentul intrãrii ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecatã începute sub legea veche, precum şi executãrii silite începute sub acea lege". Prin urmare, modificarea operatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/2010, care eliminã excepţia instituitã de norma de procedurã cuprinsã în art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, este de imediatã aplicare, astfel cã dispoziţiile în forma criticatã de autorul excepţiei de neconstituţionalitate înceteazã sã mai producã efecte juridice, nemaifiind aplicabilã litigiului dedus judecãţii. Faţã de aceastã situaţie, Curtea, fãcând aplicarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat cã devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, conform cãrora Curtea Constituţionalã poate decide numai asupra actelor normative care au legãturã cu soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Nexco Romoil" - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 6.071/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de acelaşi autor, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2012.
