Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 165 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 390 din 9 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã a Sindicatelor Libere din România - Frãţia în Dosarul nr. 626/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã principiul constituţional al accesului liber la justiţie, ci stabileşte condiţiile în care o persoanã juridicã poate cere restituirea unui imobil, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 . Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 44 din Constituţie, dat fiind cã principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã protejeazã dreptul existent în patrimoniul titularului sãu, iar nu vocaţia la dobândirea acestui drept.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 626/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã a Sindicatelor Libere din România - Frãţia.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate încalcã art. 21 şi art. 44 din Constituţie. Se aratã, în acest sens, cã textul de lege criticat precizeazã categoriile de persoane juridice îndreptãţite sã beneficieze de mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent. De asemenea, se susţine cã textul conţine şi o enumerare limitativã a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridicã sã fie îndreptãţitã la mãsuri reparatorii, fiind astfel înlãturate de la beneficiile acestei legi toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiţii. Aşadar, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege", este încãlcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie, cuprins în art. 21, precum şi dispoziţiile constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã, cuprinse în art. 44.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textul de lege criticat nu împiedicã accesul liber la justiţie, dat fiind cã autoarea excepţiei s-a adresat instanţei de judecatã, prin exercitarea unei cãi de atac prevãzute de lege.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul de lege criticat, delimitând sfera de aplicare a legii, enumerã categoriile de persoane juridice care sunt îndreptãţite la mãsuri reparatorii, în naturã sau prin echivalent, şi instituie condiţii pentru aplicarea acestor mãsuri, aşa încât nu aduce nici o atingere principiului constituţional al accesului liber la justiţie.
Avocatul Poporului considerã cã nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 21 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu împiedicã pãrţile sã se adreseze justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor lor legitime. Se aratã, în acest sens, cã <>Legea nr. 10/2001 conţine norme cu caracter special în materia revendicãrii imobiliare. Acest fapt însã nu împiedicã persoanele interesate sã se prevaleze de dispoziţiile legale generale, în materie, în cazul în care condiţiile prevãzute de actul normativ special nu sunt îndeplinite. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 44 din Constituţie, deoarece, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "garantarea constituţionalã a proprietãţii private este, în mod necesar, subsecventã existenţei unui titlu de proprietate, eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale (...)".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
Art. 3 alin. (1) lit. c): "Sunt îndreptãţite, în înţelesul prezentei legi, la mãsuri reparatorii constând în restituire în naturã sau, dupã caz, prin echivalent:(...)
c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupã data de 6 martie 1945; îndreptãţirea la mãsurile reparatorii prevãzute de prezentul articol este condiţionatã de continuarea activitãţii ca persoanã juridicã pânã la data intrãrii în vigoare a prezente legi sau de împrejurarea ca activitatea lor sã fi fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar acestea sã-şi fi reluat activitatea dupã data de 22 decembrie 1989, dacã, prin hotãrârea judecãtoreascã, se constatã cã sunt aceeaşi persoanã juridicã cu cea desfiinţatã sau interzisã, precum şi partidele politice a cãror activitate a fost interzisã sau întreruptã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacã şi-au reluat activitatea în condiţiile legii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21 şi 44 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 3 alin. (1) lit. c) din <>Legea nr. 10/2001 prevede pentru persoanele juridice posibilitatea de a obţine restituirea imobilelor care fac obiect de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 . Potrivit acestui text, îndreptãţirea la restituire este condiţionatã, pe de o parte, de continuarea activitãţii persoanei juridice respective de la data deposedãrii pânã la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 şi, pe de altã parte, de reluarea activitãţii, în condiţiile legii, dupã 22 decembrie 1989, în cazul persoanelor juridice a cãror activitate a fost întreruptã ori interzisã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. De asemenea, prevederea legalã criticatã precizeazã cã vocaţia persoanelor juridice a cãror activitate a fost interzisã în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 la restituire este condiţionatã de existenţa unei hotãrâri judecãtoreşti prin care sã se constate cã persoana juridicã constituitã dupã decembrie 1989 este "aceeaşi persoanã juridicã cu cea desfiinţatã sau interzisã". Sunt exceptate partidele politice, în cazul cãrora nu este necesarã o astfel de hotãrâre judecãtoreascã, fiind suficientã reluarea activitãţii, în condiţiile legii.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege criticat conţine o enumerare limitativã a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca persoana juridicã sã fie îndreptãţitã la mãsuri reparatorii, fiind astfel înlãturate de la beneficiile acestei legi toate persoanele juridice care nu îndeplinesc aceste condiţii. Se susţine cã, prin "modul defectuos de redactare a textului de lege", este încãlcat principiul constituţional al accesului liber la justiţie, precum şi dispoziţiile constituţionale care garanteazã dreptul de proprietate privatã.
Curtea constatã cã aceste susţineri sunt neîntemeiate. Textul de lege criticat nu încalcã principiul accesului liber la justiţie, prevãzut în art. 21 din Constituţie, ci condiţioneazã exercitarea acestui drept de îndeplinirea anumitor condiţii prevãzute de lege. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionãri.
De altfel, în ceea ce priveşte mãsurile reparatorii instituite prin lege, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin <>Decizia nr. 483 din 11 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004, reţinând cã "este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea mãsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunitãţii vreunei mãsuri reparatorii, Curtea nu numai cã nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea sã completeze sau sã schimbe mãsuri legislative existente, devenind astfel «legislator pozitiv»".
În acest sens sunt şi dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", altfel s-ar contraveni şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
În legãturã cu invocarea încãlcãrii principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate privatã, prevãzut în <>art. 44 din Constituţie, prin "excluderea de la aplicarea Legii nr. 10/2001 a unor categorii de persoane juridice total îndreptãţite sã beneficieze de restituirea, în naturã sau prin echivalent" a imobilelor ce cad sub incidenţa legii, Curtea constatã cã aceastã susţinere nu poate fi reţinutã. În sensul jurisprudenţei Curţii, de exemplu, <>Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii se aplicã numai dupã dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauzã, categoriile de persoane juridice la care se referã autorul excepţiei nu au calitatea de proprietar.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Confederaţia Naţionalã a Sindicatelor Libere din România - Frãţia în Dosarul nr. 626/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
