Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 165 din 19 martie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Florica Gheorghe în Dosarul nr. 1.852/229/2012 al Judecătoriei Feteşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.431D/2012 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie o diferenţiere între justiţiabili pe criterii arbitrare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.852/229/2012, Judecătoria Feteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Florica Gheorghe într-o cauză ce are ca obiect "succesiune". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, la nivel naţional criteriile şi cotele de reducere sau de stabilire a valorii imobilelor în funcţie de care se calculează taxa judiciară de timbru sunt diferite, fapt ce încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Arată că este neconstituţională excluderea stabilirii valorii unui imobil în funcţie de care se calculează taxa judiciară, prin expertiză judiciară imobiliară, astfel cum este permis în art. 2 alin. (3) din lege. Judecătoria Feteşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între justiţiabili, precum şi că echivalentul acesteia este inclus în valoarea cheltuielilor de judecată ce revin părţii care cade în pretenţii. De asemenea, apreciază că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că prevederile de lege criticate sunt aplicabile tuturor cetăţenilor care înaintează cereri instanţei de judecată, având acelaşi obiect cu cel dedus judecăţii. Mai arată că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 3^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale, sens în care arată că acestea au fost reglementate în scopul evitării procedurii notariale mult mai oneroase. Valoarea unui imobil poate să difere de la o regiune la alta, fiind calculată în funcţie de zonă, de număr de locuitori şi de alte caracteristici economice. De asemenea, consideră că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, iar echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 3^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: "(2) Taxarea cererilor prevăzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de părţi. În cazul în care valoarea declarată de părţi este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare; (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi la taxarea cererilor în materie de moştenire". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 56 alin. (1) şi (2) referitor la contribuţiile financiare ale cetăţenilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.613 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011, a statuat că "raţiunea pentru care a fost adoptată o asemenea reglementare ţine de politica statului de a limita folosirea procedurilor judiciare de către cetăţeni doar pentru a evita costurile unei proceduri notariale mult mai oneroase şi, astfel, o procedură eminamente necontencioasă să fie transformată, în mod indirect, într-una contencioasă. Pentru a-şi atinge scopul, Legea nr. 276/2009, prin textul criticat, a prevăzut ca taxele judiciare de timbru aplicabile procedurii judiciare să nu fie mai mici decât costurile pe care le implică procedura notarială. Numai în acest fel se pot evita acţiunile judiciare promovate, din punct de vedere al timbrajului, în frauda legii. Această motivaţie care a stat la baza adoptării soluţiei legislative criticate nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate atât timp cât etalonul folosit pentru stabilirea taxei judiciare de timbru este unul obiectiv. În speţă, legiuitorul a ales ca taxa judiciară de timbru să fie calculată în funcţie de valoarea imobilului, stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici. Dispoziţiile art. 77^1 alin. (4) şi (5) din codul fiscal stabilesc obligaţia camerelor notarilor publici de a efectua expertize cu privire la valoarea de circulaţie a bunurilor imobile şi de a le reactualiza anual. Aceste expertize constituie un criteriu suficient de obiectiv şi precis în funcţie de care să fie calculată taxa judiciară de timbru, având în vedere entitatea care le dispune (Camera Notarilor Publici) şi persoanele care le întocmesc (experţi). Astfel, raportarea la aceste expertize evită declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulaţie în scopul plăţii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate faţă de situaţia în care s-ar fi stabilit valoarea reală de circulaţie a bunului imobil". În acelaşi timp, prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, Curtea a statuat că, în virtutea dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu fac nicio diferenţiere pe criterii arbitrare între justiţiabili, acestea aplicându-se în mod egal tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza legală a normei. Valoarea imobilelor poate să difere de la o regiune la alta a ţării, aceasta fiind calculată în funcţie de zonă, număr de locuitori, precum şi alte caracteristici fizice şi economice, astfel încât nu se poate aduce în discuţie lipsa caracterului unitar al modalităţii de stabilire a valorii imobilelor. În acelaşi timp, constatăm că Ghidul realizat pentru stabilirea valorilor orientative ale proprietăţilor imobiliare invocat de autorul excepţiei constituie un document ce are la bază analiza tranzacţiilor efectuate în anii anteriori şi anticiparea evoluţiei viitoare a pieţei imobiliare, lucrare ce nu poate constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie. În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului", iar nu şi a unor documente precum cel amintit în speţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Florica Gheorghe în Dosarul nr. 1.852/229/2012 al Judecătoriei Feteşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.
