Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 163 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor pct. 7, in ceea ce priveste art. 14 alin. (1), al articolului unic din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 378 din 5 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Richard Tamas Kiss în Dosarul nr. 8.144/2004 al Judecãtoriei Arad.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã Botco Vinesiu Adrian Marcel a depus la dosarul Curţii Constituţionale o cerere prin care solicitã introducerea sa în cauzã pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost invocatã de autorul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii.
Curtea respinge cererea întrucât, potrivit prevederilor <>art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , aceasta "(1)(...) decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial (...)", iar "(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi. (...)"
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Se mai aratã cã legiuitorul a protejat în mod egal interesele chiriaşului şi ale proprietarului, stabilind şi condiţiile în care acesta din urmã poate refuza reînnoirea contractului de închiriere, în temeiul <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 8.144/2004, Judecãtoria Arad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Richard Tamas Kiss.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Se aratã cã "<>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 " nu exclude din sfera sa de aplicare anumite imobile aflate într-o situaţie specialã, cum este şi imobilul în litigiu, asupra cãruia statul nu a avut titlu de proprietate intabulat în Cartea funciarã, potrivit prevederilor legale în vigoare la data preluãrii. Autorul excepţiei susţine cã proprietarii unor astfel de imobile ar trebui exceptaţi de la reînnoirea contractului de închiriere, prevãzutã de textul de lege criticat. În lipsa acestei exceptãri este încãlcat dreptul de proprietate, prin imposibilitatea exercitãrii atributului dispoziţiei de cãtre aceştia.
Judecãtoria Arad apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are posibilitatea, pe de o parte, "sã stabileascã diferite reguli privind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate", şi, pe de altã parte, "sã instituie reguli care sã armonizeze incidenţa altor drepturi fundamentale ale cetãţenilor, altele decât cel de proprietate, în considerarea unor interese specifice, astfel încât aceste drepturi fundamentale sã nu fie suprimate prin modul în care dreptul de proprietate este reglementat". Se mai aratã, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cã prelungirea contractelor de închiriere este o mãsurã de protecţie a chiriaşilor, întemeiatã pe dispoziţiile constituţionale care prevãd obligaţia statului de a adopta mãsuri de protecţie socialã care sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent. Noţiunea de trai decent cuprinde, potrivit art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, şi dreptul la locuinţã. În concluzie, textul de lege criticat creeazã un echilibru între interesele proprietarilor şi cele ale chiriaşilor, deoarece "închirierea este un simplu act de administrare, care nu afecteazã atributul dispoziţiei, în cadrul dreptului de proprietate".
Potivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã textul de lege criticat urmãreşte realizarea protecţiei chiriaşilor, prin îmbinarea interesului general cu cel particular, respectând, totodatã, dreptul de proprietate, ale cãrui conţinut şi limite sunt, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilite prin lege. Se considerã cã închirierea reprezintã un act de administrare, iar prelungirea contractelor la cererea chiriaşilor, precum şi posibilitatea reînnoirii acestora reprezintã limitãri ale dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat şi redobândite de foştii proprietari, în deplinã conformitate cu ansamblul dispoziţiilor constituţionale.
Avocatul Poporului aratã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile articolului unic pct. 7 din <>Legea nr. 241/2001 . Se apreciazã cã aceste prevederi legale sunt constituţionale, deoarece, stabilind condiţiile în care are loc reînnoirea contractului de închiriere, ele nu afecteazã în nici un mod exercitarea de cãtre proprietar a dreptului de proprietate asupra locuinţei, cu atât mai mult cu cât acesta are posibilitatea de a refuza reînnoirea locaţiunii, potrivit <>art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 . Se mai aratã, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cã reglementarea contractului de închiriere nu priveşte regimul proprietãţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 2 noiembrie 2004, îl constituie prevederile <>art. 14 alin. (1) din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
În realitate, obiectul excepţiei este pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 241/2001 , în ceea ce priveşte modificarea art. 14 alin. (1), potrivit cãruia <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 va avea urmãtorul cuprins:
"La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţã chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadã, dacã pãrţile nu modificã prin acord expres durata închirierii."
Aşadar, prin prezenta decizie, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestui text de lege, care, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit textului de lege criticat, la expirarea termenului de închiriere a unui imobil cu destinaţia de locuinţã, chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadã, dacã pãrţile nu modificã prin acord expres durata închirierii.
Autorul excepţiei, proprietar al unui imobil ce intrã sub incidenţa textului de lege criticat, susţine cã aceste prevederi legale încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privatã, deoarece nu exclud din sfera lor de aplicare anumite imobile aflate într-o situaţie specialã, cum este şi cazul celui în litigiu, asupra cãruia statul nu a deţinut, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, un drept de proprietate intabulat în Cartea funciarã. Se susţine cã prin instituirea prin textul de lege criticat a dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere pentru astfel de imobile se încalcã dreptul de proprietate, sub aspectul imposibilitãţii de exercitare a atributului dispoziţiei de cãtre titularii dreptului.
Analizând aceste susţineri, Curtea reţine cã textul de lege criticat, stabilind condiţiile în care poate avea loc reînnoirea contractului de închiriere a locuinţei, nu aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât contractul de închiriere este un act de administrare ce nu afecteazã dreptul de dispoziţie al proprietarului asupra locuinţei.
În aceste condiţii, Curtea constatã cã nu este întemeiatã susţinerea potrivit cãreia prevederile pct. 7 al articolului unic din <>Legea nr. 241/2001 , în ceea ce priveşte modificarea <>art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, proprietarul are posibilitatea de a refuza reînnoirea contractului de închiriere, în condiţiile stabilite de art. 14 alin. (2) din ordonanţã, şi anume atunci când:
"a) locuinţa este necesarã pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, pãrinţilor ori copiilor oricãruia dintre aceştia numai dacã sunt cetãţeni români cu domiciliul în România;
b) locuinţa urmeazã sã fie vândutã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;
c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;
d) în cazurile prevãzute la art. 13 lit. f)-i)."
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. Astfel, prin <>Decizia nr. 97 din 18 mai 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, s-a reţinut cã "<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 are ca scop protecţia chiriaşilor prin prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadã de, dupã caz, 5 sau 3 ani, asigurarea stabilitãţii în viitor a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii împotriva unei evaluãri abuzive (...)." De asemenea, prin <>Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, s-a reţinut cã "legiuitorul, dând curs dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura cetãţenilor un nivel de trai decent, noţiune ce, în lumina reglementãrilor internaţionale privind drepturile omului, cuprinde şi dreptul la locuinţã, este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sã ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o locuinţã, realizând un echilibru între cele douã cerinţe constituţionale".
Pe de altã parte, Curtea constatã cã textul de lege criticat este o normã cu caracter de protecţie a chiriaşilor, în cazul cãrora, potrivit jurisprudenţei sale, de exemplu <>Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, protecţia socialã se realizeazã şi prin reînnoirea contractului de închiriere.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 7, în ceea ce priveşte <>art. 14 alin. (1), al articolului unic din Legea nr. 241/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Richard Tamas Kiss în Dosarul nr. 8.144/2004 al Judecãtoriei Arad.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
