Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 163 din 22 mai 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si ale art. 38 din Codul familiei
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Alexandru Toma în Dosarul nr. 1.725/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. La apelul nominal este prezenta Luminita Toma, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Magistratul-asistent referã cu privire la cererea de amânare pentru lipsa de apãrare, formulatã de autorul exceptiei. Partea prezenta se opune amânãrii, invederand ca aceasta cerere este formulatã în scopul tergiversarii soluţionãrii litigiului. Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, se opune acordãrii unui termen, deoarece drepturile şi libertãţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa. Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare, potrivit art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civilã. Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 20 septembrie 2000 Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Alexandru Toma în Dosarul nr. 1.725/2000 al acelei instanţe. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 37 şi ale art. 38 din Codul familiei, asigurând posibilitatea soţilor de a divorta cu usurinta, incalca dispoziţiile art. 26 din Constituţie, care proclama respectarea şi ocrotirea vieţii familiale de cãtre autoritãţile publice. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia ca fiind neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt rationale şi nu incalca principiul constituţional al ocrotirii şi respectãrii vieţii familiale. Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 şi ale art. 38 din Codul familiei, care au urmãtorul cuprins: - Art. 37: "Cãsãtoria înceteazã prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecãtoreascã a morţii unuia dintre ei. Cãsãtoria se poate desface prin divorţ."; - Art. 38: "Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibila. Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: a) pana la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei şi b) nu exista copii minori rezultaţi din cãsãtorie. Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sãnãtãţii sale face imposibila continuarea cãsãtoriei. La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanta va tine seama şi de interesele minorilor." Textul constituţional invocat în susţinerea exceptiei este art. 26 care are urmãtorul cuprins: "(1) Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã. (2) Persoana fizica are dreptul sa dispunã de ea însãşi, dacã nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri." Analizând conţinutul criticii de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei, rezulta ca acesta considera ca textele de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, care proclama rolul autoritãţilor publice în respectarea şi ocrotirea vieţii de familie, întrucât îngãduie "posibilitatea de a divorta cu usurinta", subminand astfel "familia şi societatea". Cu privire la excepţia ridicatã Curtea constata ca motivele de neconstituţionalitate invocate sunt neintemeiate. În realitate, dispoziţiile art. 37 din Codul familiei nu fac decât sa enumere cauzele de încetare a cãsãtoriei, una dintre acestea fiind divorţul, iar dispoziţiile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa divorţul, precizând la alin. 1 ca divorţul nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când exista motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, iar continuarea cãsãtoriei nu mai este posibila, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, asa cum rezulta din text. De asemenea, pentru divorţul reglementat la alin. 2 al art. 38 din Codul familiei ("divorţ prin consimţãmântul mutual", bazat pe acordul pãrţilor) legiuitorul a impus unele condiţii (o anumitã durata minima a cãsãtoriei care se desface, precum şi inexistenta copiilor minori rezultaţi din cãsãtorie), ceea ce demonstreaza grija legiuitorului pentru menţinerea instituţiei cãsãtoriei şi înlãturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a responsabilitãţilor fata de copiii minori rezultaţi din cãsãtorie. În ceea ce priveşte posibilitatea oricãrui soţ de a cere desfacerea cãsãtoriei atunci când starea sãnãtãţii sale face imposibila continuarea cãsãtoriei, posibilitate prevãzutã la alin. 3 al art. 38 din Codul familiei, este, de asemenea evident ca, prin condiţiile impuse de legiuitor, acesta a manifestat o grija deosebita pentru evitarea recurgerii cu superficialitate la actul grav de desfacere a unei cãsãtorii, fãrã însã a se menţine artificial şi nociv pentru soţul bolnav o cãsãtorie devenitã imposibila, cum precizeazã textul de lege. Asa fiind, rezulta ca dispoziţiile criticate de autorul exceptiei nu contravin art. 26 din Constituţie. Dimpotriva, instanţele de judecata dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurinta a cãsãtoriei, pe care trebuie sa le aplice în litera şi spiritul lor, actionand astfel în sensul îndeplinirii obligaţiei ce revine autoritãţilor publice de a respecta şi ocroti viata de familie. Este astfel imbinat raţional principiul stabilitatii cãsãtoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, când continuarea cãsãtoriei nu mai este posibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Alexandru Toma în Dosarul nr. 1.725/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Maria Bratu
────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
