Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 162 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 232 din 4 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicatã de Wang Xiu în Dosarul nr. 11.945/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauzã înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.219D/2006.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chinezã, dl Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.222D/2006 şi nr. 2.325D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Du Youmiao şi Dong Zhonglin în dosarele nr. 9.557/302/2006 şi nr. 9.551/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se prezintã autorii excepţiei, însoţiţi, de asemenea, de acelaşi interpret de limba chinezã, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducãtor, sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.325D/2006 şi nr. 2.222D/2006 la Dosarul nr. 2.219D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, se acordã cuvântul pãrţilor prezente. Acestea susţin cã returnarea în ţara de origine le-ar pune în pericol viaţa şi integritatea fizicã, întrucât au încãlcat legile naţionale privind planificarea familialã.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã reglementarea din <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind protecţia umanitarã condiţionatã a fost preluatã, în mod identic, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din noua lege în materie, respectiv <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Asupra constituţionalitãţii textului de lege iniţial criticat Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu prin deciziile nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, iar în lipsa unor motive noi care sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe constante, se impune menţinerea ei. Prin urmare, solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 23, 20 şi 16 octombrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 11.945/302/2006, nr. 9.557/302/2006 şi nr. 9.551/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România". Excepţia a fost ridicatã de Wang Xiu, Du Youmiao şi Dong Zhonglin în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine cã dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, texte care instituie dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante.
Se aratã, în acest sens, cã, datã fiind lipsa de claritate a dispoziţiilor legale criticate, acestea permit, pe de o parte, limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie, pentru unul sau mai multe dintre cele cinci motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politicã şi apartenenţa la un anumit grup social), în condiţiile în care prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 22 alin. (2) din Constituţie, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut şi necondiţionat. Totodatã, caracterul ambiguu al dispoziţiilor legale criticate lasã loc unor interpretãri arbitrare şi în ceea ce priveşte "natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce este contrar definiţiei date de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza B. contra Franţei". De altfel, instanţa europeanã face, în aceastã materie, un control de convenţionalitate a legii interne, în sensul respectãrii caracterului absolut al protecţiei instituite de art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , devenite <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , sunt constituţionale, iar determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte în vederea aplicãrii textului de lege criticat nu reprezintã o problemã de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Curtea observã cã, la data sesizãrii sale cu soluţionarea prezentei excepţii, acest act normativ era abrogat în temeiul <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, act normativ ce preia însã soluţiile legislative conţinute de dispoziţiile de lege iniţial criticate. Ca atare, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 , care prevãd urmãtoarele:
Art. 26. - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."
În motivarea excepţiei ridicate, autorii acesteia invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, texte care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante. De asemenea, se face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, atât sub forma anterioarã a <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , în prezent abrogatã, cât şi în actuala redactare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, Curtea a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii, pretins a fi încãlcate şi în prezenta cauzã.
Soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia, îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Wang Xiu, Du Youmiao şi Dong Zhonglin în dosarele nr. 11.945/302/2006, nr. 9.557/302/2006 şi nr. 9.551/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
