Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 161 din 28 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 273 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Di Apollo" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã avocatul autorului excepţiei, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei aratã cã, potrivit <>art. 31 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , la data intrãrii în vigoare a acestei legi se abrogã orice alte dispoziţii contrare. Astfel, aratã cã legea contenciosului administrativ a abrogat implicit dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 , impunându-se respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. În continuare aratã cã, dacã instanţa de contencios constituţional nu reţine soluţia inadmisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, solicitã admiterea acesteia, deoarece textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este o lege cu caracter general, ce trebuie sã prevadã în mod expres abrogarea unei legi cu caracter special cum este <>Legea nr. 550/2002 , astfel cã nu se pot reţine concluziile de respingere ca inadmisibilã a excepţiei. În continuare aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 este neîntemeiatã, deoarece accesul la justiţie nu presupune accesul la toate cãile de atac, şi, de asemenea, nu se încalcã nici prevederile art. 16 din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.699/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Di Apollo" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cei care contestã, la secţia de contencios administrativ a tribunalului, raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare a spaţiilor care fac obiectul <>Legii nr. 550/2002 nu au deschisã şi calea recursului împotriva hotãrârii pronunţate de aceastã instanţã, spre deosebire de alte persoane care, atunci când atacã un act administrativ potrivit <>Legii nr. 554/2004 , au deschisã împotriva hotãrârii date de instanţã în acest caz calea recursului. De asemenea, aratã cã dispoziţia de lege criticatã, ce consacrã imposibilitatea exercitãrii unei cãi de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti, încalcã dreptul justiţiabilului de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În continuare aratã cã se încalcã şi prevederile art. 129 din Constituţie, deoarece nu se poate suprima printr-o dispoziţie legalã dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei hotãrâri judecãtoreşti prin care a fost soluţionat fondul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece Constituţia şi Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu impun un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac, accesul la justiţie neînsemnând accesul la toate cãile de atac. Dreptul la dublul grad de jurisdicţie este consacrat, potrivit Protocolului nr. 7 la Convenţie, numai în materie penalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece legiuitorul este acela care stabileşte atât cãile de atac, cât şi modalitatea folosirii acestora, putând institui reglementãri speciale care sã atribuie caracter definitiv unor hotãrâri judecãtoreşti ori sã limiteze exercitarea cãilor de atac.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu înlãturã posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de cãtre o instanţã independentã, imparţialã şi stabilitã prin lege, într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002. Titlul <>legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.200 din 15 decembrie 2004.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenţã, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentatã de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotãrârea este definitivã şi irevocabilã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 referitoare la folosirea cãilor de atac. De asemenea, invocã încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte susţinerile avocatului autorului excepţiei, în sensul cã dispoziţia de lege criticatã a fost abrogatã implicit şi drept urmare excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, Curtea constatã cã nu poate reţine aceastã afirmaţie şi va trece la analiza pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate.
În continuare Curtea constatã cã prevederea criticatã, potrivit cãreia hotãrârile pronunţate de tribunal în aceastã materie sunt irevocabile, nu încalcã prevederile Constituţiei sau pe cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Constituţia nu cuprinde prevederi care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind în <>art. 129 cã acestea se exercitã "în condiţiile legii". Prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a statuat cã accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. În acest sens este şi <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se constatã cã acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, aceastã garanţie proceduralã existând doar în materie penalã, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenţie. Astfel, se constatã cã textul art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilitãţii efective de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de Convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac".
Cu privire la încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constatã cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, tratamentul juridic egal constituie un drept al cetãţenilor numai în mãsura în care aceştia se gãsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest aspect impunând în mod necesar un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privatã a statului şi a celor de prestãri de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Di Apollo" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.699/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
