Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 161 din 22 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 22 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicatã de Tribunalul Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 8.782/2002, aflat pe rolul acestei instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale privind ocrotirea proprietãţii private, întrucât instituie protecţia unui interes general, şi anume asigurarea unei discipline financiare în raporturile persoanelor fizice sau juridice cu instituţiile publice. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 8.782/2002, Tribunalul Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 , excepţie ridicatã de instanta de judecata, din oficiu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ susţine ca prin reglementarea modului de executare a obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice stabilite printr-un titlu executoriu se neagã efectiv dreptul la executare silitã şi, implicit, la realizarea în concret a creanţei, care constituie însãşi finalitatea actului de justiţie, prin lãsarea exclusiv la latitudinea debitorului a executãrii obligaţiei. Astfel, se creeazã un pericol grav pentru înfãptuirea justiţiei şi se aduce atingere principiului statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie. Ordonanta nu stabileşte un termen cert, justificat de împrejurãri obiective, în cadrul cãruia debitorii - instituţiile publice - sa asigure alocari bugetare pentru plata creanţelor, ci lasa la bunul plac al acestora executarea unor hotãrâri judecãtoreşti.
De asemenea, se mai arata ca nu exista nici un motiv care sa indrituiasca executivul sa amâne sine die realizarea creanţelor impotriva instituţiilor publice, ordonanta nereglementand nici o sancţiune pentru ipoteza în care ordonatorii principali de credite nu dispun toate mãsurile necesare în vederea asigurãrii în bugetele proprii şi în cele ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plãţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul arata ca prin <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 s-a urmãrit instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activitãţii instituţiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora, fãrã a tine seama de destinaţia sumelor stabilitã prin buget. Întrucât textul ordonanţei nu conţine nici o referire la interdicţia executãrii asupra bunurilor din inventarul instituţiilor publice aparţinând domeniului privat, care rãmân supuse, în continuare, dispoziţiilor de drept comun privind executarea silitã, nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 41 din Constituţie. Singura derogare de la dreptul comun privind executarea silitã pe care o instituie ordonanta se referã la poprire, impunând obligaţia respectãrii destinaţiei creditelor bugetare prin satisfacerea creanţelor numai de la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de plata respectiva. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la acest text de lege este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 1 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizeazã din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadreazã obligaţia de plata respectiva.";
- Art. 3: "În procesul executãrii silite a sumelor datorate de cãtre instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de cãtre ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca ordonanta a carei constitutionalitate este contestatã are o evidenta finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisa indispensabila a derulãrii în condiţii optime a activitãţii acestora şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantã a mecanismului statului.
Chiar dacã asemenea instituţii, în calitate de subiecte de drept, pot stabili raporturi juridice de natura obligationala, în cadrul cãrora sa îşi asume obligaţii, pe care sunt ţinute sa le execute, aceste raporturi au doar caracter subsidiar şi complementar în raport cu activitatea lor de baza.
Curtea retine ca ar fi disproportionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele impotriva acestora în condiţiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitãţii care constituie însãşi ratiunea de a fi a unor asemenea instituţii.
Astfel, <>Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 consacra, în materia executãrii creanţelor fata de instituţiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea ca instituie restrictii în urmãrirea fondurilor bãneşti ale acestora, cat şi pentru ca limiteazã o atare urmãrire exclusiv la fondurile bãneşti. În acest mod conceputã, reglementarea în cauza nu numai ca nu contravine textelor constituţionale de referinta, asa cum considera autorul exceptiei, ci, dimpotriva, le da expresie. Statul de drept constituie un mecanism a cãrui funcţionare implica instituirea unui climat de ordine, în care recunoaşterea şi valorificarea drepturilor unui individ nu pot fi concepute în mod absolut şi discretionar, ci numai în corelatie cu respectarea drepturilor celorlalţi şi ale colectivitãţii în ansamblu.
În considerarea acestei exigente, art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie, dupã ce statueazã ca "dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate", consacra dreptul legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele acestor drepturi. Or, este tocmai ceea ce se realizeazã pe calea <>Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 . Instituirea anumitor restrictii, impuse de ratiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnã negarea posibilitatii acestuia de a şi-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea cãilor de atac nu semnifica restrangerea accesului liber la justiţie.
În sfârşit, Curtea constata ca atâta vreme cat norma constituţionalã garantand creanţele asupra statului nu precizeazã ca aceasta presupune executarea lor de îndatã, condiţiile instituite în aceasta materie prin ordonanta, chiar dacã afecteazã celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmãrind gãsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, nu fac decât sa dea expresie obligaţiei constituţionale a garantarii obligaţiilor asupra statului.
Dacã s-ar considera ca reglementarea criticata este neconstitutionala, ar trebui sa fie acceptatã posibilitatea ca, în absenta acesteia, o instituţie publica sa ajungã în încetare de plati. Or, aceasta este de neconceput şi constituie o încãlcare a principiului potrivit cãruia statul este întotdeauna solvabil şi în virtutea cãruia creanţele asupra statului sunt garantate. Altfel spus, extinderea regimului executional de drept comun şi asupra creanţelor asupra statului, departe de a avea efectul scontat de autor, ar insemna, dimpotriva, punerea statului în imposibilitatea de a-şi onora obligaţia constituţionalã.
Dincolo de ratiunile înfãţişate, Curtea retine ca, în esenta, critica autorului exceptiei vizeazã faptul ca reglementarea dedusã controlului omite sa circumscrie unui termen obligaţia debitorului instituţie publica de a asigura necesarul banesc în vederea realizãrii creanţelor, constatate prin titluri executorii, şi nu prevede o sancţiune pentru nerespectarea acestei obligaţii. Însã examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect, respectiv omisiuni ale legiuitorului, excede competentei Curţii Constituţionale care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
De altfel, cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 , excepţie ridicatã de Tribunalul Cluj - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 8.782/2002, aflat pe rolul acestei instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
