Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 160 din 30 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 493 din 9 iulie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasilica Minciu în Dosarul nr. 5.096/2001 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie.
Soluţia consacratã de art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã cu privire la suspendarea executãrii silite este rezultatul opţiunii legiuitorului, fiind o problema de legiferare, şi nu de constitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 5.096/2001, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasilica Minciu într-o cauza privind soluţionarea cererii de suspendare a executãrii silite.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 135 din Constituţie, prin aceea ca se aduce o grava atingere dreptului sau de proprietate privatã ocrotit de Constituţie, întrucât, "în ipoteza în care cererea de suspendare a executãrii silite ar fi respinsã, prerogativele aferente dreptului în discuţie sunt în mod nejustificat afectate". Autorul exceptiei apreciazã ca s-ar impune ca suspendarea executãrii silite sa opereze de drept, "fie şi numai în cazul în care prin executare sunt lezate drepturile terţelor persoane".
Judecãtoria Tulcea apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. În esenta, instanta considera ca executarea silitã asupra unor bunuri nu constituie o încãlcare a principiului constituţional al ocrotirii dreptului de proprietate, ci modul în care se realizeazã creanta creditorului în situaţia în care debitorul nu îşi executa obligaţia de bunãvoie. De asemenea, potrivit opiniei instanţei, "faptul ca suspendarea executãrii nu opereazã de drept nu reprezintã o încãlcare a textelor constituţionale referitoare la proprietate, ci o expresie a principiului egalitãţii în fata legii, legea ocroteşte atât interesele creditorului, cat şi cele ale debitorului ori ale terţelor persoane ale cãror bunuri sunt urmãrite silit". În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei în sensul ca suspendarea executãrii s-ar impune sa opereze de drept, instanta considera ca nu aparţine competentei Curţii Constituţionale sa judece "asupra unor modele teoretice ale unor norme".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat trebuie privit în contextul reglementãrii unitare conţinute de art. 403 din Codul de procedura civilã, reglementare conceputã cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. De altfel, conform art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civilã, partea interesatã are posibilitatea sa atace încheierea asupra suspendãrii executãrii, realizandu-se astfel atât exercitarea neingradita a drepturilor procesuale ale pãrţilor, cat şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare. Totodatã în punctul de vedere al Guvernului se face referire şi la dispoziţiile art. 125 din Constituţie, care prevãd expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, care au urmãtorul cuprins: "Pana la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanta competenta poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanta, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Autorul exceptiei, deşi nu a indicat textele constituţionale care ar fi incalcate de textul de lege criticat, a afirmat ca acesta îi lezeaza dreptul de proprietate. În consecinta, Curtea Constituţionalã retine ca autorul exceptiei de neconstituţionalitate invoca încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (6). Aceste texte constituţionale au urmãtorul cuprins:
- Art. 41 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privatã este, în condiţiile legii, inviolabilã."
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã pe susţinerea potrivit cãreia suspendarea executãrii silite nu este obligatorie în toate cazurile în care se formuleazã contestaţia, ci este dispusã de instanta. Astfel, potrivit susţinerilor autorului exceptiei, în ipoteza în care cererea de suspendare ar fi respinsã, prerogativele dreptului de proprietate al terţului contestator, deşi acesta nu este debitor urmãrit, sunt afectate în mod nejustificat, prin aceea ca bunul pe care îl are în coproprietate poate fi sechestrat şi chiar înstrãinat în totalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã reglementeazã posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silitã pana la soluţionarea contestaţiei la executare dacã se depune o cauţiune al carei cuantum este fixat de instanta. Aceste prevederi legale nu conţin reglementãri de natura sa aducã atingeri dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul exceptiei.
Din analiza prevederilor legale criticate, Curtea observa ca relevant în cauza pentru soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate este faptul ca procedura executãrii silite, inclusiv contestaţia la executare, reglementatã de "Cartea V - Despre executarea silitã", face parte din Codul de procedura civilã - art. 371^1-580. Or, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege. Astfel legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea în care poate fi suspendatã executarea silitã, şi anume dacã sa opereze de drept sau numai la cerere expresã şi cu plata unei cauţiuni.
În consecinta, reglementarea cuprinsã în art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, ca de altfel intreaga procedura a contestaţiei la executare, asigura garanţii suficiente de ocrotire a proprietãţii celor ale cãror bunuri ar putea forma obiect al urmãririi silite, inclusiv în situaţia în care aceştia nu sunt debitorii obligaţiei stabilite prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, prin însuşi faptul ca le oferã posibilitatea de a contesta, pe acest temei, executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.
De altfel, conform art. 403 alin. 3 din Codul de procedura civilã, "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanta, în toate cazurile, se pronunţa prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat". Aceasta dispoziţie legalã constituie o garanţie suplimentarã pentru protecţia drepturilor celor care contesta executarea silitã şi, în acest cadru, solicita suspendarea executãrii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Vasilica Minciu în Dosarul nr. 5.096/2001 al Judecãtoriei Tulcea.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 mai 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
