Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 160 din 22 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 416 din 17 mai 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conpet" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.393/2004 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 3.377D/2004.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în cele douã dosare au acelaşi autor şi au un obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere prevederile art. 164 din Codul de procedurã civilã, este de acord cu conexarea celor douã dosare.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 şi ale <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 556D/2004 la Dosarul nr. 546D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.393/2004, şi Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.377/2004, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conpet"- S.A. din Ploieşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>art. 7 din Legea petrolului nr. 134/1995 şi, în special, alin. (3) şi (4) ale acestui articol contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, cu motivarea cã "statul încalcã aceste dispoziţii constituţionale, deoarece în mod abuziv s-a creat o situaţie privilegiatã în detrimentul societãţilor comerciale titulare ale operaţiunilor petroliere, cât şi a persoanelor fizice şi juridice care deţin acţiuni la aceste societãţi".
În opinia autorului excepţiei, prin art. 7 din Legea petrolului se constituie un nou drept de servitute legalã cu privire la conductele petroliere, deşi aceastã servitute existã de peste 30 de ani, iar proprietarilor terenurilor agricole scoase din circuitul agricol le-au fost plãtite despãgubiri, astfel cã "s-a ajuns la crearea unor servituţi privilegiate în favoarea actualilor proprietari de terenuri, care solicitã din nou despãgubiri pentru aceleaşi terenuri". Legiuitorul, susţine autorul excepţiei, nu a avut în vedere cã exista deja o servitute legalã şi cã aceastã servitute se transmite o datã cu fondul principal la noii dobânditori, indiferent de proprietarul de la care a dobândit acel teren.
Dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 134/1995 încalcã, de asemenea, şi principiul ocrotirii proprietãţii private în mod egal, indiferent de proprietar, prevãzut de art. 44 alin. (2) din Constituţie. În argumentarea acestei critici, autorul excepţiei susţine cã "Statul Român este şi în prezent proprietarul acestor conducte petroliere", de aceea, având în vedere cã "dreptul de servitute este un dezmembrãmânt al dreptului de proprietate, el se creeazã în favoarea proprietarului fondului dominant şi nu se transmite altor terţi care nu sunt proprietari ai fondului dominant". În speţã, statul, încãlcând legea şi principiile de drept, a înstrãinat acest drept de servitute titularilor operaţiunilor petroliere. În acest fel, "prin transmiterea dreptului de servitute, statul a dorit sã scape de eventualele despãgubiri ce urma sã le plãteascã celor care au pornit în prezent acţiuni în justiţie", astfel cã "pe cãi ocolite sunt expropriate o parte din veniturile societãţilor comerciale şi ale persoanelor care deţin acţiuni la aceste societãţi".
Şi, în fine, se mai susţine cã prin <>art. 7 din Legea nr. 134/1995 sunt încãlcate şi principiile înscrise în art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi prevederile art. 616 şi urmãtoarele din Codul civil, deoarece, aratã autorul excepţiei, "respectarea Constituţiei şi a legilor ţãrii nu este o îndatorire exclusivã numai a unor categorii, ci a tuturor, şi în principal a autoritãţilor statului român".
Instanţa de judecatã apreciazã cã prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se aratã cã "ceea ce s-a dorit de cãtre legiuitor prin adoptarea acestor prevederi a fost o reglementare a situaţiei raporturilor dintre proprietarii de teren şi cei ce exploateazã conductele petroliere ce le traverseazã, încercând sã se asigure o protecţie a proprietarilor al cãror drept de proprietate a fost îngrãdit. Astfel, în condiţiile în care persoanele pe ale cãror terenuri sunt amplasate conducte petroliere, prin crearea acestei servituţi legale, sunt afectate într-o anumitã mãsurã în exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate, era perfect legal şi normal sã se prevadã în favoarea acestora o modalitate de despãgubire prin plata unei rente anuale".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul precizeazã cã <>Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogatã prin <>Legea petrolului nr. 238/2004 , prevederile art. 7 fiind preluate de noua lege în aceeaşi numerotare. De aceea propune analizarea textului <>art. 7 în noua redactare din Legea nr. 238/2004 , având în vedere cã soluţiile legislative criticate au fost preluate în mod corespunzãtor.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Guvernul apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, considerã cã textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale. De asemenea, aratã cã prevederile criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care trebuie interpretate în coroborare cu dispoziţiile alin. (1) al acestui articol, precum şi cu alin. (5) al art. 136. Se precizeazã cã, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, statul a înţeles sã instituie, prin norme cu caracter de lege, mãsuri care sã limiteze exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra "terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publicã, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricãror activitãţi pe care acestea le implicã, altele decât cele declarate de utilitate publicã". Prin aceastã mãsurã nu se aduce atingere dreptului de proprietate, în substanţa sa, scopul fiind desfãşurarea în condiţii de securitate şi la standarde de calitate a operaţiunilor petroliere. În acest sens, este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu <>Decizia nr. 72/2004 ), care, în ceea ce priveşte instituirea unei servituţi legale, a statuat cã "autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã, constând în absolutizarea exerciţiului dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de acelea ale art. 136 alin. (5), care consacrã caracterul inviolabil al proprietãţii private "în condiţiile legii organice". Potrivit acestor dispoziţii, "legiuitorul este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principalã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat."
Avocatul Poporului aratã, de asemenea, cã <>Legea petrolului nr. 134/1995 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 238/2004 , soluţia legislativã cuprinsã în art. 7 fiind preluatã în principiu de art. 7 din noua reglementare.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, apreciazã cã legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia. Chiar dacã prin instituirea dreptului de servitute legalã asupra terenurilor necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare, titularul dreptului de proprietate suferã o îngrãdire în exercitarea atributelor dreptului sãu de proprietate, având în vedere cã pe aceastã cale se asigurã valorificarea resurselor de petrol, bun public de interes naţional, reglementarea legalã criticatã nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu poate fi asimilatã aceastã situaţie unei exproprieri. Este invocatã în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 72/2004 . În concluzie, apreciazã textele legale criticate ca fiind constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã <>Legea petrolului nr. 134/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 29 decembrie 1995, a fost abrogatã expres potrivit <>art. 65 din Legea petrolului nr. 238/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004.
Prevederile art. 7 au fost preluate însã de noua lege în aceeaşi numerotare.
Având în vedere cã soluţia legislativã criticatã, şi anume instituirea unui drept de servitute legalã asupra terenurilor altele decât cele de utilitate publicã, a fost preluatã în noua reglementare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor <>art. 7 în redactarea datã de Legea nr. 238/2004 , potrivit cãrora: "(1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publicã, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricãror activitãţi pe care acestea le implicã, altele decât cele declarate de utilitate publicã, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legalã.
(2) Exercitarea dreptului de servitute legalã stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plãţii unei rente anuale cãtre proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenţiei încheiate între pãrţi cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea cãtre proprietarii de terenuri a unei notificãri scrise din partea titularului de acorduri şi/sau permise.
(3) În cazul în care pãrţile nu ajung la un acord de voinţã în termenul prevãzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de cãtre instanţã, în condiţiile legii.
(4) Durata servituţii legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operaţiunilor petroliere, iar terenurile ce urmeazã a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce priveşte suprafeţele şi proprietarii, dupã principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate."
Autorul excepţiei susţine cã acest text de lege încalcã dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44 alin. (2) şi (3): "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. [...]."
Autorul excepţiei considerã, în esenţã, cã prin plata rentei anuale ca urmare a exercitãrii dreptului de servitute legalã asupra terenurilor afectate, precum şi a unor despãgubiri cãtre noii proprietari, "sunt afectate atât fondurile societãţii, cât şi drepturile acţionarilor, deoarece sunt plãtite din veniturile lor, statul neavând nici o contribuţie".
Analizând criticile de neconstituţionalitate şi argumentele aduse de autorul excepţiei în susţinerea acestora, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate.
Textul <>art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 instituie un drept de servitute legalã asupra terenurilor altele decât cele declarate de utilitate publicã, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare în favoarea titularului acestor operaţiuni.
Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, sistemul naţional de transport al petrolului face parte din proprietatea publicã a statului, fiind de importanţã strategicã. De asemenea, art. 19 din lege prevede cã transportul petrolului prin sistemul naţional de transport constituie un serviciu public de interes naţional şi importanţã strategicã. Acest serviciu public are în vedere valorificarea unor bogãţii ale subsolului, care, potrivit alin. (3) al art. 136 din Constituţie, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
În speţã, autorul excepţiei desfãşoarã o activitate de transport al petrolului prin sistemul naţional de transport, pentru care percepe tarife de transport, stabilite de Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale.
Fiind vorba de bunuri proprietate publicã, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, acestea "sunt inalienabile". Inalienabilitatea bunurilor proprietate publicã nu exclude, dimpotrivã, presupune o integrare în circuitul economic şi juridic al acestor bunuri. De aceea, acest text constituţional prevede cã "În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate;".
În acord cu prevederile constituţionale, art. 27 din lege prevede cã operaţiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizãrii acestor operaţiuni, se concesioneazã în condiţiile prevãzute de lege de cãtre autoritatea competentã.
Realizarea concesionãrii presupune, prin forţa împrejurãrilor, crearea de bunuri care ţin de domeniul proprietãţii publice, precum şi de domeniul privat, înţelegându-se cã, la încetarea concesiunii, acestea din urmã vor rãmâne în proprietatea fostului concesionar. Delimitarea se va face însã în concret pe baza criteriilor prevãzute de lege.
Curtea nu poate reţine nici critica potrivit cãreia prin reglementarea conţinutã de textul art. 7 se instituie o nouã servitute asupra aceloraşi terenuri pentru care era deja constituit un drept de servitute şi cã statul "a înstrãinat acest drept de servitute titularilor operaţiunilor petroliere, încãlcând principiile de drept şi urmãrind de altfel sã scape de eventualele despãgubiri ce ar urma sã le plãteascã celor care au formulat acţiuni în justiţie".
Art. 576 din Codul civil defineşte servitutea ca fiind o sarcinã impusã asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea acestuia, având un alt proprietar, jus in re aliena. Potrivit principiilor din dreptul comun, servitutea este un accesoriu al fondului şi nu poate fi despãrţitã de fond pentru a constitui un drept de sine stãtãtor. Ea nu poate fi înstrãinatã, urmãritã, ipotecatã, independent de fondul al cãrui accesoriu este, şi se transmite o datã cu acesta. Astfel cã statul, proprietar al sistemului naţional de transport al petrolului, concesionând acest sistem societãţii transportatoare în vederea realizãrii serviciului public de transport, o datã cu transferul folosinţei acestuia a transmis şi dreptul de servitute creat în favoarea sa asupra terenurilor traversate de aceste conducte.
În ceea ce priveşte plata unor despãgubiri, aceastã obligaţie îi revine potrivit art. 44 alin. (5) din Constituţie, care prevede cã: "Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii."
Dacã aceste despãgubiri au fost plãtite sau nu, acest aspect constituie o problemã de aplicare a legii, care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Conpet" - S.A. din Ploieşti în dosarele nr. 3.393/2004 şi nr. 3.377/2004 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
