Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 160 din 17 mai 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 284^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 5 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 2.056/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi (Simona Ionescu, Dan Bundur, Adrian Halpert şi Ziarul "Libertatea"), fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei arata ca a fost grav prejudiciat în onoarea, demnitatea şi imaginea sa publica prin publicarea unui articol într-un cotidian de larga rãspândire. Se susţine ca art. 284^1 din Codul de procedura penalã este un text de lege anacronic, care contravine art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (2) şi (6) din Constituţie, întrucât favorizeazã infracţiunea, anuland judecata pe fond a cauzei. În temeiul acestui text de lege instanta de judecata a dispus încetarea procesului penal, deşi autorul exceptiei se prezentase la zeci de termene, de la care însã, în mod sistematic, au lipsit nejustificat celelalte pãrţi. În final se solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, concretizata prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.056/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedura penalã. Excepţia a fost ridicatã de Leon Nica cu ocazia soluţionãrii recursului declarat impotriva Sentinţei penale nr. 873 din 27 aprilie 2000, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 284^1 din Codul de procedura penalã este neconstitutional, deoarece contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (2) şi (6), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, se considera ca acest text de lege este în contradictie cu <>art. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile constituţionale invocate, deoarece "lipsa nejustificatã a partii vãtãmate la doua termene consecutive este expres prevãzutã şi consideratã ca o retragere a plângerii prealabile, indicând lipsa de interes a partii respective".
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã. Se arata ca acest text legal nu "anuleazã" dreptul partii vãtãmate de a-şi exercita acţiunea penalã, "ci ca ea nu permite partii vãtãmate de a-şi exercita abuziv acest drept". De asemenea, se considera ca prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi ale art. 30 alin. (2) nu au vreo legatura semnificativã cu textul de lege criticat. În final se apreciazã ca, referitor la neconcordanta acestui text de lege cu dispoziţii ale <>Legii nr. 92/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 284^1 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora: "În cazul infracţiunilor arãtate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificatã a partii vãtãmate la doua termene consecutive în fata primei instanţe este consideratã drept retragere a plângerii prealabile."
Autorul exceptiei susţine ca acest text de lege contravine art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (2) şi (6) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, articole care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 30 alin. (2) şi (6) din Constituţie: "(2) Cenzura de orice fel este interzisã. [...]
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.";
- Art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoana acuzata de o infracţiune este prezumatã nevinovatã pana ce vinovãţia sa va fi legal stabilitã.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o înţelege şi în mod amãnunţit, asupra naturii şi cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispunã de timpul şi de înlesnirile necesare pregãtirii apãrãrii sale;
c) sa se apere el însuşi sau sa fie asistat de un apãrãtor ales de el şi, dacã nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un apãrãtor, sa poatã fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;
d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii şi sa obţinã citarea şi audierea martorilor apãrãrii în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzarii;
e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacã nu înţelege sau nu vorbeşte limba folositã la audiere."
De asemenea, se susţine ca art. 284^1 din Codul de procedura penalã este în contradictie cu <>art. 2, 3 şi 4 din Legea pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992 , republicatã.
Examinând excepţia, Curtea constata ca atât prevederile constituţionale invocate, cat şi cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au legatura cu textul de lege criticat, astfel ca nu pot constitui o motivare valabilã a exceptiei de neconstituţionalitate.
Art. 284^1 din Codul de procedura penalã, reglementand lipsa nejustificatã a partii vãtãmate la doua termene consecutive, ingradeste posibilitatea acesteia de a abuza de dreptul sau subiectiv ori de a aduce atingere drepturilor procesuale ale celorlalte pãrţi. Legiuitorul a prezumat ca absenta nemotivatã a partii vãtãmate la doua termene consecutive este cauzatã de lipsa de interes a acesteia, ceea ce echivaleaza cu retragerea plângerii prealabile.
Nici susţinerea potrivit cãreia textul de lege criticat este în contradictie cu dispoziţii ale <>Legii pentru organizarea judecãtoreascã nr. 92/1992 , republicatã, nu poate fi reţinutã, deoarece nu intra în competenta Curţii Constituţionale sa verifice contradictiile ce pot exista între dispoziţiile diferitelor acte normative, ci doar concordanta lor cu principiile şi normele constituţionale.
Dispoziţiile art. 284^1 din Codul de procedura penalã au mai fãcut însã obiectul controlului de constitutionalitate. În acest sens Curtea Constituţionalã a pronunţat Decizia nr. 12 din 16 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 18 aprilie 2001, retinand în esenta ca partea vãtãmatã este libera sa nu se prezinte în fata instanţei, suportand însã consecinţele prevãzute la art. 284^1 din Codul de procedura penalã, deoarece, ca parte la plângerea cãreia se pune în mişcare acţiunea penalã, are obligaţia de a se prezenta la proces, absenta sa nejustificatã fiind consideratã de legiuitor drept o retragere a plângerii prealabile. Acest fapt este determinat, în primul rând, de scopul legii penale, prevãzut la art. 1 din Codul penal, de a apara persoana, drepturile şi libertãţile acesteia, precum şi de necesitatea celeritatii soluţionãrii unor asemenea cauze prin stabilirea operativã şi corecta a adevãrului, în prezenta partii vãtãmate sau a reprezentantului sau.
Fata de cele arãtate, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284^1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Leon Nica în Dosarul nr. 2.056/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 mai 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
