Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 160 din 1 aprilie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950-1961, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 12 mai 2004
Costicã Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Maria Stigelbauer în Dosarul nr. 9.055/CA/2003 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 52D/2004, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Aurel Beian în Dosarul nr. 2.981/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere conţinutul similar al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi celor ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 52D/2004 la Dosarul nr. 28D/2004, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminãri între anumite categorii de cetãţeni.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 16 decembrie 2003 şi 20 ianuarie 2004, pronunţate în Dosarele nr. 9.055/CA/2003 şi nr. 2.981/2003, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, respectiv a dispoziţiilor <>Legii nr. 309/2002 , în întregul sãu, excepţie ridicatã de Maria Stigelbauer şi de Aurel Beian în cadrul unor cauze având ca obiect contestaţii împotriva hotãrârilor prin care li s-au respins acordarea unor drepturi de cãtre casele judeţene de pensii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã <>Legea nr. 309/2002 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 42 din Constituţie, republicatã, precum şi reglementãrile cuprinse în art. 4 pct. 2 şi pct. 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu recunoaşte şi nu acordã aceleaşi drepturi tuturor persoanelor care au efectuat stagiul militar prin obligarea la muncã forţatã. De asemenea, prin faptul cã se limiteazã perioada de acordare a unor drepturi doar pentru o parte din militarii care au efectuat stagiul militar într-o anumitã structurã organizatoricã, faţã de ceilalţi care au efectuat stagiul militar tot în detaşamente de muncã, însã înainte de trecerea acesteia în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, se încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât "Este dreptul suveran al statului de a acorda despãgubiri unor persoane, cetãţeni români, de a stabili categoriile de persoane, cuantumul despãgubirilor acordate, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de aceste drepturi".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile actului normativ criticat sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã dispoziţiile <>Legii nr. 309/2002 sunt constituţionale, arãtând cã legiuitorul este suveran în ceea ce priveşte acordarea de despãgubiri anumitor categorii de persoane, iar "stabilirea cuantumului despãgubirilor acordate şi condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea acestor drepturi, intenţia sa de a recunoaşte şi acorda unele drepturi numai persoanelor prevãzute la <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 nu constituie discriminare" şi, ca atare, art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este încãlcat. În ceea ce priveşte prevederile art. 42 din Constituţie, apreciazã cã nici aceastã criticã nu poate fi primitã, întrucât prin lege se recunosc şi se acordã unele drepturi persoanelor care au desfãşurat "o activitate cu caracter discriminator şi înjositor, ce a corespuns definiţiei date «muncii forţate» de cãtre Organizaţia Internaţionalã a Muncii".
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile <>Legii nr. 309/2002 vizeazã acordarea unor drepturi specifice, cu caracter reparatoriu, persoanelor care în perioada 1950-1961 au efectuat stagiul militar prin muncã prestatã în cadrul detaşamentelor de muncã ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii (organizatã, în baza unor principii proprii de funcţionare, în subordinea fostului Minister al Construcţiilor, şi nu al fostului Minister al Forţelor Armate), în condiţii discriminatorii şi înjositoare. Ca atare, "existã o deosebire esenţialã între aceste categorii de persoane şi cele care au efectuat stagiul militar în unitãţi militare". Aşa cum a statuat Curtea Constituţionalã, în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitatea nu presupune uniformitate, putând fi instituite tratamente juridice diferite pentru anumite categorii de persoane, dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia ridicatã nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile <>Legii nr. 309/2002 "nu contravin nici unui text din Constituţie". Astfel, apreciazã cã limitarea acordãrii drepturilor prevãzute de <>Legea nr. 309/2002 doar la persoanele care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncã din cadrul fostei Direcţii Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Deşi unul dintre autorii excepţiei, Aurel Beian, criticã întreaga <>Lege nr. 309/2002 , fiind nemulţumit de refuzul Casei Judeţene de Pensii Mureş de a-i acorda drepturile prevãzute în aceastã lege, Curtea constatã cã, în realitate, textul vizat de autorul excepţiei este art. 1 din lege, care determinã categoria persoanelor beneficiare.
Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 6 iunie 2002), cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Beneficiazã de prevederile prezentei legi persoana, cetãţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncã din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961."
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 42 din Constituţia României revizuitã şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 42: "(1) Munca forţatã este interzisã.
(2) Nu constituie muncã forţatã:
a) activitãţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfãşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţã;
b) munca unei persoane condamnate, prestatã în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionatã;
c) prestaţiile impuse în situaţia creatã de calamitãţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege."
De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile cuprinse în art. 4 pct. 2 şi 3 lit. b) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ratificatã de România prin <>Legea nr. 30/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994. Conform acestora, "Nimeni nu poate fi constrâns sã execute o muncã forţatã sau obligatorie" şi "Nu se considerã muncã forţatã sau obligatorie în sensul prezentului articol [...] b) orice serviciu cu caracter militar sau, în cazul celor care refuzã sã satisfacã serviciul militar din motive de conştiinţã, în ţãrile în care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu în locul serviciului militar obligatoriu;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Legea nr. 309/2002 are caracter reparatoriu şi reglementeazã recunoaşterea şi acordarea unor drepturi pentru privaţiunile suferite de persoanele care în perioada 1950-1961 au fost obligate sã efectueze stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea constatã cã stabilirea categoriilor de persoane cãrora li se acordã anumite reparaţii pentru constrângerile şi privaţiunile suferite în trecut, fiind o problemã de opţiune a legislatorului pozitiv, intrã în atribuţiile exclusive ale autoritãţii legiuitoare, cu condiţia ca, evident, sã nu instituie privilegii ori discriminãri între persoanele care se încadreazã în aceeaşi categorie şi se aflã într-o situaţie identicã. Din textul <>art. 1 al Legii nr. 309/2002 nu rezultã nici privilegii şi nici discriminãri care sã contravinã art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicatã.
Totodatã, Curtea reţine cã textul legal criticat defineşte categoria persoanelor beneficiare ale drepturilor recunoscute şi acordate de <>Legea nr. 309/2002 . Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fazã indispensabilã procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecãtoreşti. În cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate instanţa judecãtoreascã urmeazã sã stabileascã dacã anumite persoane se încadreazã sau nu în categoria definitã. Aceasta constituie o problemã de fapt, a cãrei stabilire, ca şi aplicarea legii într-o cauzã concretã, intrã în competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã neputând controla, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "modul de interpretare şi aplicare a legii", ci se pronunţã numai asupra problemelor de drept.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Maria Stigelbauer în Dosarul nr. 9.055/CA/2003 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Aurel Beian în Dosarul nr. 2.981/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 aprilie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costicã Bulai
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
