Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 16*) din 28 ianuarie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12 din 3 februarie 1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 28 octombrie 1997
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 116 din 21 mai 1997, publicatã în Monitorul Oficial nr. 292 din 28 octombrie 1997
Nicolae Popa - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 1996 a Judecãtoriei Targoviste, pronunţatã în Dosarul nr. 2.068/1996 al acestei judecãtorii, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 . Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Upet" - S.A. Targoviste în cadrul contestaţiei pe care a formulat-o impotriva amenzii contravenţionale aplicate de Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a judeţului Dambovita pentru încãlcarea termenelor legale de repatriere a valutei rezultate dintr-o operaţiune de export al unor mãrfuri în Bulgaria.
Prin excepţia ridicatã se susţine ca dispoziţiile <>art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , prin care se instituie obligaţia agenţilor economici de a asigura repatrierea valutei, în anumite termene, este neconstitutionala, deoarece:
- incalca prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Economia României este o economie de piata", şi ale alin. (2) lit. a) din acelaşi articol, potrivit cãrora statul trebuie sa asigure "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie";
- întârzierea plãţii de cãtre partenerul bulgar a fost justificatã, de cãtre acesta, prin criza economicã a tarii, asimilabila forţei majore; repatrierea valutei nu mai este raportatã, ca efect al prevederilor legale atacate, la data încasãrii acesteia, ci al scadentei obligaţiei de plata, deşi, dacã partenerul extern nu-şi îndeplineşte obligaţia, societatea exportatoare nu are ce repatria; exista o înţelegere ulterioara contractului pentru prestarea unui serviciu în schimbul preţului.
Ţinând seama de aceste motive, se considera, prin excepţia invocatã, ca şi prevederile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt neconstituţionale, deoarece:
- prin aceste prevederi se sancţioneazã contraventional încãlcarea obligaţiei de repatriere prevãzute la pct. 3 al aceleiaşi ordonanţe, despre care, asa cum s-a arãtat, se susţine ca este neconstitutionala;
- aplicarea sancţiunii contravenţionale societãţii comerciale în cauza incalca principiul potrivit cãruia contravenţia constituie o fapta sãvârşitã cu vinovãţie, întrucât, în speta, nu se poate retine în sarcina societãţii comerciale existenta unei culpe, cat timp nu-i este imputabil ca partenerul bulgar nu şi-a achitat obligaţia de plata la termen şi nici ca societatea comercialã a încheiat contractul de export cu un astfel de partener.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei invocate, instanta considera ca "textul incriminat nu aduce o limitare a libertãţii de comerţ afirmate de dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţia României, ci numai stabileşte un termen rezonabil în care sa fie valorificat documentul de plata cu clauza "la vedere", ce nu implica vreo legatura cu libertatea de vointa juridicã la formarea contractului de comerţ exterior".
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în temeiul art. 5 din aceeaşi lege s-a solicitat şi opinia Bãncii Naţionale a României asupra exceptiei invocate.
În punctul de vedere al Guvernului se considera excepţia nefondata, deoarece, pe de o parte, "activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice", iar pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate "sa se încadreze într-un sistem economic sa fie concordanta cu interesul naţional". În vederea realizãrii acestui imperativ "statul acţioneazã îndeosebi prin politica legislativã", în care sens <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 urmãreşte "consolidarea regimului valutar în vigoare şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare", în concordanta cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cãrora "statul trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã".
Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
În opinia Bãncii Naţionale a României, comunicatã de Direcţia juridicã a acesteia, se considera ca prevederile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt constituţionale, deoarece stabilirea unui termen maxim de încasare pentru operaţiuni de încasare la vedere, în funcţie de zona geograficã, nu este contrarã economiei de piata, ci tine de necesitatea asigurãrii disciplinei financiare, care este un atribut al statului ori al autoritãţii monetare, de natura operaţiunilor şi de convertibilitatea interna limitatã a leului, care presupune repatrierea valutei în vederea constituirii fondurilor pentru plata obligaţiilor externe ale economiei. De aceea termenul de plata din dispoziţia de încasare valutarã trebuie sa coincida cu cel din contract şi sa fie anterior celui maxim prevãzut de ordonanta mai sus citata, iar exportatorul trebuie sa utilizeze acele mijloace de plata, care sa asigure repatrierea valutei pana la împlinirea termenului legal. Societatea exportatoare, prevãzând în dispoziţia de încasare valutarã un termen mai mare decât cel legal, a încãlcat cu buna ştiinţa acest termen, astfel încât vinovãţia sa în sãvârşirea contravenţiei este doveditã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului şi opinia Bãncii Naţionale a României, precum şi dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , raportate la dispoziţiile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, constata ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa o soluţioneze, fiind legal sesizatã.
În legatura cu <>art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , din motivarea exceptiei rezulta ca obiectul acesteia îl formeazã numai prevederile pct. 3 alin. 1, nu intreaga aceasta dispoziţie, deoarece contravenţia reţinutã de organul de control în sarcina societãţii comerciale care a invocat excepţia este legatã de o operaţiune de încasare valutarã la vedere, ipoteza ce priveşte exclusiv reglementarea de la pct. 3 alin. 1 din art. IV al ordonanţei sus-menţionate. În consecinta, ţinând seama de art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãruia pot face obiectul unei excepţii doar dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea cauzei, rezulta ca prevederile pct. 3 alin. 2 şi urmãtoarele din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 sunt irelevante şi, deci, în ce priveşte dispoziţiile pct. 3, controlul constituţionalitãţii urmeazã sa priveasca exclusiv alin. 1.
Potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Într-o interpretare sistematica a dispoziţiilor art. 134 rezulta, deci, ca aceasta prevedere nu este contrarã, ci, dimpotriva, concordanta cu principiul prevãzut la art. 134 alin. (1), potrivit cãruia economia României este o economie de piata, şi cu prevederile alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului. De aceea activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici, ce se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, este necesar - asa cum se arata în punctul de vedere al Guvernului - sa fie în concordanta cu interesul naţional, prin respectarea dispoziţiilor legale adoptate, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, cum sunt cele ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, ţinând seama ca de îndeplinirea în termen a acestei obligaţii legale depinde constituirea fondurilor valutare necesare functionarii sistemului economic însuşi. Susţinerea societãţii comerciale ce a invocat excepţia, în sensul ca neplata la scadenta a valutei de cãtre partenerul extern nu-i poate fi imputabilã, urmeazã a fi respinsã, deoarece, dacã societatea ar fi respectat prevederile pct. 7 din Instrucţiunile nr. 1/1995, emise în aplicarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , valuta nu ar fi fost consideratã ca neincasata. Societatea exportatoare, însã, asa cum se arata în opinia Bãncii Naţionale a României, a acceptat şi a prevãzut în dispoziţiile de încasare valutarã un termen mai mare decât cel legal. Toate aceste aspecte, însã, legate de culpa societãţii exportatoare, de posibilitatea modificãrii obligaţiei de încasare sau de justificarea neincadrarii în termen a valutei, invocatã în excepţie, privesc litigiul din fata instanţei judecãtoreşti, nu constituţionalitatea prevederii legale ce face obiectul exceptiei. Asupra tuturor acestor aspecte deci urmeazã sa se pronunţe instanta judecãtoreascã în competenta cãreia este soluţionarea contestaţiei. Controlul constituţionalitãţii dispoziţiilor ce fac obiectul exceptiei priveşte exclusiv verificarea legitimitatii constituţionale a acestora, iar din acest punct de vedere, se constata ca principiul economiei de piata şi cel al libertãţii comerţului sunt, în temeiul art. 134 din Constituţie, în concordanta cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu este contrarã obligaţiei de repatriere a valutei, ci, dimpotriva, se poate realiza numai cu respectarea acestei obligaţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 Ordonanta Guvernului nr. 18 din 21 ianuarie 1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12 din 3 februarie 1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Upet" - S.A. Targoviste în Dosarul nr. 2.068/1996 al Judecãtoriei Targoviste.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 28 ianuarie 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
