Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Codlea impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 77 din 13 septembrie 1995 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 13 februarie 1996, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor, care, deşi legal citate, nu s-au prezentat, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 februarie 1996.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 77/1995, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992 , invocatã de Societatea Comercialã "Avicola"- S.A Codlea în Dosarul nr. 2.700/1993 al Tribunalului Braşov.
În susţinerea exceptiei s-a considerat ca textele menţionate incalca dispoziţiile art. 41 şi art. 135 din Constituţie, întrucât, prin reglementarea respectiva, "se constituie o procedura arbitrarã de constatare a incapacitãţii de plata, cu consecinta anulãrii dreptului de dispoziţie al proprietarului, acesta putând fi pus în situaţia extrema a blocarii activitãţii şi chiar a deposedarii, pentru un debit care poate fi sau nu real".
Respingerea - prin Decizia nr. 77/1995 - a exceptiei de neconstituţionalitate a textelor menţionate are la baza constatarea de cãtre Curtea Constituţionalã ca <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992 , considerate ca neconstituţionale, nu numai ca nu instituie o procedura arbitrarã pentru realizarea creanţelor de la agenţii economici aflaţi în incapacitate de plata, dar, dimpotriva, consacra mijloace de protecţie a debitorului fata de eventualele manifestãri arbitrare din partea creditorului.
Pe de alta parte - se arata în decizia Curţii -, consacrand dreptul de proprietate şi protecţia proprietãţii private, art. 41 alin. (1) din Constituţie vizeazã, totodatã, şi limitele exerciţiului acesteia, astfel cum sunt ele stabilite prin lege.
În aceste condiţii - conchide decizia Curţii - procedura urmãririi silite, reglementatã prin <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992 , nu este neconstitutionala, cu atât mai mult cu cat titlul executoriu ce sta la baza acesteia este o hotãrâre judecãtoreascã ale carei autoritate şi forta executorie nu pot fi ignorate.
Impotriva <>Deciziei nr. 77/1995 a Curţii Constituţionale a declarat recurs Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Codlea. Motivele invocate în recurs reprezintã reluarea argumentelor care au stat la baza exceptiei de neconstituţionalitate, judecata în fond.
Se susţine, în acest sens, ca dispoziţiile <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992 "aduc grave vãtãmãri dreptului de proprietate, deoarece pun semnul egalitãţii între un debit notificat şi un debit datorat, ceea ce ar fi ilegal, întrucât un debit notificat poate fi un debit real, neachitat în termen de 30 de zile de la data scadentei, sau un pretins debit". Se arata în recurs ca, "urmare a instituirii prezumţiei legale de existenta a unui debit ca urmare a notificãrii, instanţele de judecata nu mai pronunţa hotãrâri de obligare la plata dupã cercetarea judecãtoreascã şi constatarea existenţei reale a obligaţiei de plata, ci, potrivit procedurii specifice create prin <>Legea nr. 76/1992 , obliga la plata nu a unor debite constatate ca fiind reale, ci la plata debitelor notificate, independent de faptul ca acestea sunt sau nu datorate".
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul judecãtorului-raportor, prevederile <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Recursul nu este întemeiat.
În legatura cu prima critica adusã <>Deciziei nr. 77/1995 , este de menţionat ca, în realitate, se reitereaza susţinerea facuta în fata instanţei de fond, în sensul ca dispoziţiile <>art. 11 şi 12 din Legea nr. 76/1992 contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la acest aspect, astfel cum s-a reţinut corect prin decizia criticata, <>Legea nr. 76/1992 , prin art. 11 şi 12, instituie, de fapt, reguli procedurale de urmãrire silitã a bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate, reguli care nu afecteazã existenta însãşi a acestui drept. În acest sens, prin decizia atacatã s-a statuat ca "dreptul de proprietate, fãcând parte din latura activa a patrimoniului, nu poate fi desprins de latura pasiva a acestuia, împreunã exprimand totalitatea sau universalitatea.
Schimbãrile valorice succesive intervenite în patrimoniu, inclusiv prin stingerea unor obligaţii, chiar pe calea urmãririi silite, nu afecteazã existenta sau identitatea însãşi a patrimoniului, din care face parte şi dreptul de proprietate".
A admite teza recurentului, în sensul ca dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate, ar insemna sa se nege unul dintre mijloacele de protecţie a debitorului fata de eventualele manifestãri arbitrare din partea creditorului. Astfel, <>art. 11 din Legea nr. 76/1992 face referire la punerea în întârziere a debitorului şi la obligarea creditorului de a obţine o hotãrâre judecãtoreascã definitiva, iar în art. 12 este reglementatã ordinea în care sunt urmãrite bunurile din patrimoniul debitorului. Deci rezulta cu claritate ca dispoziţiile legale în discuţie sunt reguli procedurale de executare silitã care nu aduc atingere dreptului de proprietate. De aceea primul motiv de recurs nu este fondat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, se constata ca nici acesta nu este întemeiat. Din textul <>art. 11 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 76/1992 rezulta neîndoielnic ca instanta competenta sesizatã de cãtre creditor, va avea de pronunţat o hotãrâre prin care debitorul pus legal în întârziere şi aflat în incapacitate de plata sa fie obligat la plata sumei datorate şi, dupã caz, a penalitatilor prevãzute de lege. Rezulta deci ca textul nu priveşte debitul notificat - asa cum afirma recurentul - ci debitul care în mod real este datorat de debitor.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercialã "Avicola" - S.A. Codlea impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 77 din 13 septembrie 1995 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 20 februarie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
