Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 159 din 30 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, aprobata si modificata prin Legea nr. 506/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arkass Impex" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 1.388/2001 al Curţii de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde Ministerul Finanţelor Publice prin consilier juridic Nicoleta Negut, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate nu contravin, asa cum susţine autorul exceptiei, textului constituţional invocat şi nici dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 prevede doua grade jurisdicţionale de soluţionare a contestaţiilor, necontravenindu-se prin aceasta, în nici un fel, dispoziţiilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.388/2001, Curtea de Apel Targu Mures Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arkass Impex" - S.R.L. din Reghin într-o cauza având ca obiect judecarea acţiunii de anulare a Deciziei nr. 1.817/2001 emise de Ministerul Finanţelor Publice. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţia României, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "nu asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor şi, ca atare, pot avea consecinţe irevocabile pentru existenta unei societãţi comerciale", permitand continuarea executãrii silite a obligaţiilor de plata pe durata soluţionãrii cãilor de atac impotriva actelor administrative prin care au fost stabilite aceste obligaţii de plata. Astfel, "nu este exclus ca în momentul reluarii procedurii administrativ-jurisdicţionale, executarea creanţei sa fie împlinitã anterior, ceea ce face ca acţiunea în contencios administrativ sa nu aibã decât o finalitate morala, ştiut fiind faptul ca sumele de bani nu se mai întorc societãţii, eventual vor fi compensate cu obligaţii viitoare, rulajul lor nu va mai produce profit sau, în cel mai rau caz, declanseaza falimentul". Curtea de Apel Targu Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, "deoarece a suspenda soluţionarea contestaţiei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni poate duce la depãşirea termenului rezonabil de soluţionare a unei cauze. În acest sens sunt relevante şi dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civilã, care arata ca suspendarea judecaţii se poate face atunci când s-a început urmãrirea penalã pentru o infracţiune, şi nu atunci când ar exista anumite indicii de sãvârşire a unei infracţiuni, care ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra hotãrârii ce urmeazã sa se dea". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, cu urmãtoarea motivare: "- articolul menţionat, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, nu impune termene de soluţionare, ci face referire la termene rezonabile, intelegand prin aceasta ca se reclama o soluţionare grabnica a cauzei; - reclamanta aduce obiecţii <>art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , fãrã a se referi şi la <>art. (1^1) introdus prin Legea nr. 506/2001 , de aprobare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , potrivit cãruia "Decizia de suspendare poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitiva şi irevocabilã". În acest fel, de la caz la caz, în funcţie de indiciile sãvârşirii unei infracţiuni şi la cererea indreptatita, instanta, luând în considerare şi prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, poate dispune, în regim de urgenta, prin hotãrâre irevocabilã, revocarea mãsurii suspendãrii, aspect ce este în concordanta cu cerinta soluţionãrii într-un termen rezonabil. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 iunie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins: - <>Art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 : "(1) Organul de soluţionare a contestaţiei prevãzut la art. 5 poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta. (2) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condiţiile legii". <>Legea nr. 506 din 4 octombrie 2001 , prin care <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a fost aprobatã cu modificãri şi completãri, a introdus la art. 10 al ordonanţei, dupã alin. (1), alin. (1^1) având urmãtorul cuprins: "Decizia de suspendare poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitiva şi irevocabilã". În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate a fost invocatã încãlcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; - Art. 20 alin. (2): "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale." Se arata, totodatã, ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 a instituit o procedura administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor depuse de plãtitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Potrivit art. 10 alin. (1) din ordonanta, organul de soluţionare poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta. Aceste prevederi legale au fost completate prin <>Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , în sensul ca la art. 10, dupã alineatul (1), s-a introdus alineatul (1^1) care permite accesul la justiţie al persoanelor nemultumite de decizia de suspendare. În felul acesta au fost aduse la îndeplinire exigenţele prevãzute la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, inclusiv soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Pe de alta parte, Curtea constata ca prevederile legale criticate sunt constituţionale în condiţiile în care obligaţia de plata a impozitelor şi taxelor prevãzute de lege constituie o îndatorire fundamentalã, stabilitã prin art. 53 alin. (1) din Constituţie, astfel ca executarea acestei obligaţii în intervalul în care se soluţioneazã contestaţia introdusã de plãtitor nu poate fi caracterizatã ca o încãlcare a drepturilor acestuia. Cu privire la dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 90 din 19 martie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Aceasta soluţie, precum şi considerentele pe care se întemeiazã sunt valabile şi cu privire la excepţia ridicatã în cauza de fata, neexistand elemente noi care sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Arkass Impex" - S.R.L. din Reghin în Dosarul nr. 1.388/2001 al Curţii de Apel Targu-Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 mai 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
