Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Popa Ileana şi Holban Clementina impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 *)
----------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie 1997.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 27 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 iunie 1997.
Dupã încheierea dezbaterilor şi amânarea pronunţãrii pentru data de 3 iunie 1997, la dosar a fost depusa o telegrama din partea recurentei Popa Ileana, prin care solicita amânarea judecãrii cauzei în vederea angajãrii unui avocat. Aceasta solicitare este reluatã şi prin cererea depusa în dosar la data de 2 iunie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 3 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Popa Ileana şi Holban Clementina.
Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 4 iunie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale.
Impotriva <>Deciziei nr. 20 din 30 ianuarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Popa Ileana şi Holban Clementina, pentru urmãtoarele motive: dreptul procurorului general de a declara oricând recurs în anulare incalca principiul securitãţii actului juridic, creeazã o inegalitate evidenta între pãrţile procesului civil, pe de o parte, şi procuratura, pe de alta parte, iar expresia "depãşirea atribuţiilor puterii judecãtoreşti" este elastica şi poate duce la interpretãri abuzive; respingerea ca vadit nefondata a exceptiei de neconstituţionalitate invocatã, deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea practicii Curţii în materie, nu corespunde realitãţii, întrucât prin Hotãrârea Guvernului nr. 11/1997 art. 330^1 din Codul de procedura civilã a fost modificat; în speta, recursul în anulare a fost declarat impotriva unei sentinţe judecãtoreşti definitive din anul 1993.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, apreciazã ca excepţia este nefondata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este neîntemeiat, întrucât asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sunt obligatorii erga omnes şi au putere numai pentru viitor.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmeazã a fi, respins, deoarece prin motivele invocate sunt dezvoltate argumente în susţinerea neconstitutionalitatii art. 330^1 din Codul de procedura civilã. Or, prin Încheierea de sesizare din 3 decembrie 1996, pronunţatã de Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã în Dosarul nr. 798/1996, Curtea Constituţionalã a fost investitã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330 din Codul de procedura civilã. Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea, în mod concret, în speta, s-a pronunţat cu privire la aceste dispoziţii constituţionale. Rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã este ridicatã pentru prima data în recurs şi deci urmeazã a fi respinsã.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu poate fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţei judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de cãtre acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
Susţinerea recurentelor, potrivit cãreia, în speta, este atacatã cu recurs în anulare o sentinta judecãtoreascã rãmasã definitiva din anul 1993, nu poate fi reţinutã, deoarece, potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţionalã statueazã doar asupra problemelor de drept. În consecinta, în mod constant în practica jurisdicţionalã a Curţii s-a statuat ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale pãrţilor este de competenta exclusiva a instanţelor de judecata.
Cat priveşte cererile de acordare a unui nou termen de judecata pentru lipsa de apãrare, formulate de recurenta Popa Ileana, aratam ca acestea nu au fost luate în considerare, deoarece au fost depuse la dosar dupã încheierea dezbaterilor.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Popa Ileana şi Holban Clementina impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 3 iunie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
