Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 158 din 21 septembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 15 noiembrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicatã, excepţie ridicatã de Marin Calinescu în Dosarul nr. 13.189/1999 al Judecãtoriei Pitesti.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum şi a celorlalte pãrţi (Ion Ionescu şi Ocolul Silvic Poiana Lacului, judeţul Arges), fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, considerând ca dispoziţiile <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 141/1999 şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000, nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) şi (2) şi în art. 135 alin. (1), (2) şi (3). Potrivit prevederilor alin. (1) şi (6) ale art. 41 din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului. Or, prin ordonanta criticata, pãdurile, indiferent de forma de proprietate, sunt calificate drept avutie de interes naţional, de care beneficiazã intreaga societate. Totodatã, în temeiul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituţie, statul este obligat sa asigure refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, <>Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , republicatã, având ca scop tocmai îndeplinirea acestor obligaţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 aprilie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 13.189/1999, Judecãtoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 32^2 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier, republicatã, excepţie ridicatã de Marin Calinescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile menţionate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi în art. 135 alin. (1), (2) şi (3), deoarece prin sancţionarea penalã a proprietarului pãdurii pentru taierea arborilor situati pe propria suprafata de teren se incalca dreptul de dispoziţie, ca atribut al dreptului de proprietate privatã, garantat, prin aceste texte, de Constituţie. De vreme ce proprietarul are drept de dispoziţie, nu se poate concepe ca sãvârşeşte o fapta ilicitã atunci când taie arbori de pe proprietatea sa. Totodatã se considera ca este încãlcat şi principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii, cuprins în alin. (2) al art. 41 din Constituţie, deoarece o instituţie a statului care dispune taierea arborilor nemarcati nu este trasa la rãspundere penalã, în timp ce o persoana fizica aflatã în aceeaşi situaţie rãspunde penal.
Judecãtoria Pitesti, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotriva, sunt în deplina concordanta cu acestea. Astfel, Constituţia prevede în art. 41 alin. (1) ca "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". Codul civil, definind proprietatea, prevede în art. 480 ca "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege", dispoziţie legalã care este în conformitate cu Constituţia. Totodatã instanta de judecata arata ca exercitarea dreptului de proprietate de cãtre proprietarii terenurilor cu vegetaţie forestierã, care constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, trebuie sa se facã potrivit dispoziţiilor art. 43 din Codul silvic, care prevãd ca arborii destinaţi sa fie taiati se vor marca, în prealabil, de cãtre personalul silvic, în conformitate cu normele tehnice. Aceste mãsuri au ca scop prevenirea taierilor masive şi a despaduririi terenurilor, care ar avea grave consecinţe asupra mediului înconjurãtor, asupra climei şi, prin urmare, asupra sãnãtãţii întregii populaţii, pãdurile reprezentând un factor de conservare a echilibrului ecologic. Instanta considera ca aceasta a fost ratiunea pentru care legiuitorul a incriminat prin <>art. 32^2, introdus în Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 prin <>Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea acesteia, fapta proprietarului de a tãia fãrã drept arborii, iar prin art. 32^3, distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unor suprafeţe de pãduri de cãtre proprietari ori incendierea acestora. Se mai arata ca prin dispoziţiile legale criticate este sancţionatã penal exercitarea abuzivã a dreptului de proprietate, în afarã limitelor determinate de lege. În final, instanta considera ca textul de lege criticat este în concordanta cu prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, întrucât şi în situaţia în care proprietar al terenului cu vegetaţie forestierã este statul, legiuitorul incrimineaza fapta de a tãia fãrã drept arborii, subiect activ al infracţiunii fiind persoana care taie sau dispune în mod abuziv taierea, iar nu statul, având în vedere ca actele materiale de tãiere sau de scoatere din rãdãcini a arborilor nu sunt efectuate de stat ca entitate juridicã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, precizeazã ca <>art. 32^2 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , care face obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, a devenit art. 31 ca urmare a republicarii acestei ordonanţe (astfel cum a fost aprobatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 141/1999 ) în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000. Referindu-se la acest text şi la critica de neconstituţionalitate, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia este nefondata, deoarece nu sunt incalcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (1) şi (2) şi în art. 135 alin. (1), (2) şi (3). Se arata ca dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie trebuie aplicate în întregime şi în special fraza a doua, potrivit cãreia "Conţinutul şi limitele acestor drepturi (deci şi ale dreptului de proprietate) sunt stabilite de lege". De asemenea, trebuie avute în vedere şi prevederile art. 41 alin. (6) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". <>Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 a urmãrit tocmai stabilirea unor astfel de obligaţii, având în vedere ca în art. 1 se prevede ca pãdurile, indiferent de proprietate, sunt calificate drept avutie de interes naţional, de care beneficiazã intreaga societate. Prin aceasta este îndeplinitã şi prevederea constituţionalã cuprinsã în art. 134 alin. (2) lit. e), care instituie obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum şi menţinerea echilibrului ecologic. Fondul forestier devine astfel o chestiune de interes public, care, fãrã a afecta esenta dreptului de proprietate privatã asupra pãdurilor, determina adecvarea conduitei proprietarilor la anumite exigente subsumate acestui obiectiv. În finalul punctului de vedere se arata ca textul de lege criticat nu afecteazã nici prevederile art. 135 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece acestea, consacrand tocmai ideea ocrotirii proprietãţii şi a tipurilor de proprietate de cãtre stat, nu se afla în contradictie cu norma penalã prin care este sancţionatã o conduita ilicitã a proprietarului pãdurii.
Preşedintele Senatului şi Guvernul României nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Autorul exceptiei contesta constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 32^2, text introdus în conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional prin <>Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea acestei ordonanţe. În baza <>art. IV din Legea nr. 141/1999 , <>Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , modificatã şi completatã, a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 24 ianuarie 2000, dându-se textelor o noua numerotare, în care art. 32^2 a devenit art. 31. În consecinta, obiectul exceptiei de neconstituţionalitate nu îl mai poate constitui art. 32^2, ci <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , republicatã. Acest text are urmãtoarea redactare: "(1) Taierea sau scoaterea din rãdãcini, fãrã drept, din pãduri, indiferent de forma de proprietate, de arbori şi lastari, de cãtre proprietari, deţinãtori sau de oricare alta persoana, dacã volumul masei lemnoase astfel extrase este de peste 5 mc sau dacã volumul acesteia este sub aceasta limita, iar fapta a fost sãvârşitã de cel puţin doua ori în interval de 2 ani, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.
(2) Dacã fapta a avut ca urmare extragerea unui volum de peste 20 mc, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
(3) Când fapta a avut ca urmare extragerea unui volum de peste 50 mc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4) Maximul pedepselor prevãzute la alin. (1)-(3) se majoreazã cu 3 ani în cazul în care faptele au fost sãvârşite în urmãtoarele împrejurãri:
a) de doua sau mai multe persoane împreunã;
b) de o persoana având asupra sa o arma sau substanţe chimice periculoase;
c) în timpul nopţii;
d) în arii forestiere protejate.
(5) Tentativa se pedepseşte."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt:
- Art. 41 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."
- Art. 135 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Proprietatea este publica sau privatã.
(3) Proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale."
În opinia autorului exceptiei sancţionarea penalã a proprietarului pentru taierea arborilor de pe proprietatea sa reprezintã o încãlcare a dreptului sau de dispoziţie, care este garantat de Constituţie. Totodatã se considera ca dispoziţiile legale criticate se aplica în mod discriminatoriu, numai persoanelor fizice, iar nu şi în cazul în care proprietarul terenului cu vegetaţie forestierã este statul şi taierea ilegala se dispune de cãtre o autoritate a statului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , republicatã, Curtea constata ca nu pot fi reţinute sub nici un aspect criticile formulate, pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Definind proprietatea, Codul civil prevede în art. 480 ca aceasta este "dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însã în limitele determinate de lege". Totodatã, în temeiul art. 41 alin. (6) din Constituţie "Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".
Referitor la dreptul de proprietate asupra pãdurilor, la conţinutul şi limitele acestui drept, Codul silvic (<>Legea nr. 26/1996 ) prevede în art. 1 ca pãdurile şi terenurile destinate impaduririi "[...] constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional", iar în art. 4 alin. 2 se precizeazã ca "Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercita în conformitate cu dispoziţiile prezentului Cod silvic". În art. 4 alin. 1 din acelaşi cod se arata ca "Fondul forestier naţional este, dupã caz, proprietate publica sau privatã şi constituie bun de interes naţional". Cu privire la fondul forestier proprietate privatã, art. 64 alin. 2 din Codul silvic prevede ca "Proprietarii de pãduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privatã au obligaţia sa le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului", iar în art. 66 alin. 1 se prevede ca "Modul de gospodãrire a fondului forestier proprietate privatã este stabilit prin amenajamente silvice. Acestea se întocmesc pe trupuri de padure şi pe ansamblul localitãţii, fãrã a afecta dreptul de proprietate. Nerespectarea prevederilor acestora constituie contravenţie sau infracţiune, dupã caz".
Prin urmare, rezulta ca dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor acestor reglementãri care îi determina conţinutul şi limitele.
Curtea observa ca obiectul de reglementare al <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 are în vedere tocmai stabilirea unor astfel de obligaţii în sarcina proprietarilor de terenuri acoperite cu vegetaţie forestierã, textul de lege criticat (<>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , republicatã) sanctionand nerespectarea acestor obligaţii prevãzute de lege, în limitele prevãzute de Constituţie în art. 41 alin. (1) şi (6). Respectarea riguroasã a acestor norme este necesarã pentru a preveni taierile masive de arbori şi despadurirea terenurilor, care ar avea consecinţe grave asupra mediului înconjurãtor şi asupra sãnãtãţii populaţiei. Aceste interese majore impun incriminarea şi sancţionarea faptelor prevãzute în textul de lege criticat, chiar dacã acestea sunt sãvârşite de proprietarii terenurilor forestiere.
Referitor la aceasta critica de neconstituţionalitate Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , republicatã, nu numai ca nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, constituie o aplicare a acestora. Astfel, potrivit textului constituţional invocat de însuşi autorul exceptiei, dreptul de proprietate poate fi limitat, conţinutul şi limitele acestuia stabilindu-se prin lege. Aceasta prevedere constituţionalã a fost respectata, întrucât textul de lege criticat a fost introdus în <>Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 prin <>Legea nr. 141/1999 , lege prin care ordonanta a fost aprobatã, cu modificãri şi completãri, art. 32^2 devenind, ulterior republicarii ordonanţei şi renumerotarii, art. 31.
Curtea constata, de asemenea, ca <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 , republicatã, nu contravine nici prevederilor alin. (2) al art. 41 din Constituţie, deoarece textul incrimineaza şi sancţioneazã, indiferent de forma de proprietate, taierea sau scoaterea din rãdãcini a arborilor fãrã drept, principiul ocrotirii în mod egal a proprietãţii private nefiind astfel încãlcat. Rezulta în mod evident ca nu se creeazã nici o discriminare sau o ocrotire diferita a dreptului de proprietate privatã în raport cu titularul.
Referitor la încãlcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca nu pot fi primite criticile formulate de autorul exceptiei, întrucât obligaţia statului de a ocroti proprietatea, consfintita de textul constituţional, nu este în nici un mod incalcata prin incriminarea şi sancţionarea unor fapte care afecteazã mediul înconjurãtor şi echilibrul ecologic.
Curtea mai constata ca dispoziţiile <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicatã, nu incalca nici prevederile constituţionale cuprinse în alin. (2) şi (3) ale art. 135, potrivit cãrora "Proprietatea este publica sau privatã" şi "Proprietatea publica aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale", deoarece nu schimba clasificarea proprietãţii şi nici apartenenţa proprietãţii publice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicatã, excepţie ridicatã de Marin Calinescu în Dosarul nr. 13.189/1999 al Judecãtoriei Pitesti, judeţul Arges.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 21 septembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
