Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 157 din 23 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 262 din 20 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Ioan Bãloi, Ion Covaciu, Rozalia Cherata, Iulicã Dinulescu, Nicolae Liubici, Valentin Martalogu, Gheorghe Papavã, Similia Lia Sitaru, Mihai Miulescu, Puiu Mircea Alexa şi Marin Minea în Dosarul nr. 438/101/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.280D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 438/101/2011, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Bãloi, Ion Covaciu, Rozalia Cherata, Iulicã Dinulescu, Nicolae Liubici, Valentin Martalogu, Gheorghe Papavã, Similia Lia Sitaru, Mihai Miulescu, Puiu Mircea Alexa şi Marin Minea, cu prilejul soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 213 din 2 martie 2011, pronunţatã de Tribunalul Mehedinţi într-o cauzã având ca obiect anularea unui act.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã mãsura reducerii cu 25% a cuantumului brut al salariilor, prevãzutã de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prin permanentizarea sa, este neconstituţionalã, deoarece determinã suportarea unei sarcini disproporţionate pentru salariaţi, fãrã a se lua în considerare vreo modalitate de compensare.
Susţinând cã nu se respectã Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, autorii excepţiei considerã cã obligaţia de restituire a 25% din salariu a fost transformatã, dintr-o obligaţie de rezultat, într-o obligaţie de mijloace, ceea ce încalcã caracterul temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor salariale.
Totodatã, precizeazã cã salariul este o componentã a dreptului la muncã şi reprezintã contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestatã de cãtre angajat în baza raportului de muncã, iar reducerea salariului pe termen nelimitat şi lipsirea de dreptul de a mai primi vreodatã sumele de care salariaţii au fost expropriaţi reprezintã o ingerinţã în dreptul de proprietate, de naturã sã aducã atingere substanţei acestui drept. În acelaşi timp, imposibilitatea de a obţine o despãgubire parţialã, dar adecvatã, în cadrul privãrii de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecţiei dreptului de proprietate şi exigenţele de ordin general, ceea ce este în contradicţie cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale reţine cã soluţia legislativã criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în cauza de faţã şi reitereazã cele statuate de Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Subliniazã cã diminuarea cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei s-a impus pentru reducerea cheltuielilor bugetare şi a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", respectându-se un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului. De asemenea, având în vedere marja de apreciere a statului în realizarea şi garantarea drepturilor sociale şi economice, considerã cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor actelor cu caracter internaţional invocate, respectiv ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 441 din 30 iunie 2010, având urmãtorul cuprins: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile din Constituţie cuprinse în art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã.
Totodatã, sunt invocate dispoziţiile privind protecţia proprietãţii cuprinse în art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã prevederile legale criticate referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010. Cu toate acestea, prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea acestora.
În continuare, Curtea reţine cã soluţia legislativã criticatã a mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã (a se vedea Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, şi Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012, nepublicatã pânã la data pronunţãrii prezentei decizii).*)
_________
*) Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012 este publicatã în prezentul numãr al Monitorului Oficial al României.
Astfel, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie.
În acest sens, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
Totodatã, Curtea a reţinut cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar, în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
Pe de altã parte, raportat la critica de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea normelor constituţionale şi convenţionale privind proprietatea privatã, Curtea a reţinut cã salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a observat cã mãsura reducerii salariilor prevãzutã de Legea nr. 118/2010 nu a determinat suportarea unei sarcini disproporţionate şi excesive, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În consecinţã, instanţa de contencios european al drepturilor omului a considerat cã statul român nu a depãşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunţatã în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21).
De asemenea, Curtea Constituţionalã a constatat cã nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale privind nivelul de trai.
Astfel, Curtea a statuat, în esenţã, cã soluţia legislativã privind diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.
În aceste condiţii, stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciatã de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economicã a ţãrii, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societãţii, gradul de culturã şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societãţii reprezintã deopotrivã coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evalueazã nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a mãsurii în care statul reuşeşte sã ducã la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie sã fie raportatã la aceşti factori, nefiind posibilã stabilirea unui standard fix, imuabil (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În altã ordine de idei, Curtea constatã cã nu pot fi reţinute nici argumentele invocate de autorii excepţiei cu privire la nerespectarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acel prilej, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare. Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010 (a se vedea Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011).
În fine, referitor la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor constituţionale ale art. 148, Curtea constatã cã acestea nu au nicio semnificaţie pentru soluţionarea prezentei cauze.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicatã de Ioan Bãloi, Ion Covaciu, Rozalia Cherata, Iulicã Dinulescu, Nicolae Liubici, Valentin Martalogu, Gheorghe Papavã, Similia Lia Sitaru, Mihai Miulescu, Puiu Mircea Alexa şi Marin Minea în Dosarul nr. 438/101/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilã şi pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
