Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Traian Mureşan în Dosarul nr. 1.168/2005 al Judecãtoriei Dej.
La apelul nominal se prezintã partea Covaciu Miu, asistat de apãrãtor; pentru partea Florin Federiga se prezintã avocatul acesteia, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului pãrţilor Covaciu Miu şi Florin Federiga, care aratã cã autorul excepţiei nu aduce argumente noi care sã nu fi fost luate în considerare de Curte cu prilejul pronunţãrilor anterioare cu privire la dispoziţiile art. 220 din Codul penal, sens în care apreciazã cã se impune respingerea excepţiei invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.168/2005, Judecãtoria Dej a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de inculpatul Traian Mureşan în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile de lege criticate "încalcã prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece art. 220 din Codul penal apãrã posesia ca o stare de fapt, fãrã a face distincţie între situaţiile în care posesia este exercitatã legitim de proprietar sau de o altã persoanã în baza unui alt titlu valabil şi situaţia în care posesia este exercitatã abuziv. Se apreciazã cã scopul legii este de a apãra posesia legitimã, dar aceastã împrejurare nu rezultã cu suficientã claritate din cuprinsul art. 220 din Codul penal, astfel cã se impune punerea de acord a acestor dispoziţii legale cu art. 44 alin. (2) din Constituţie, prin completarea dispoziţiei penale".
Judecãtoria Dej apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 din Codul penal, astfel cum au fost modificate prin titlul IX, articol unic, pct. 2 din <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au urmãtorul cuprins: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fãrã consimţãmântul acestuia sau fãrã aprobare prealabilã primitã în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 se sãvârşeşte prin violenţã sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 se sãvârşeşte de douã sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã".
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale aduc atingere principiului constituţional potrivit cãruia proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular [art. 44 alin. (2)].
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi textul de lege nu precizeazã expres, este firesc ca posesia la care se referã sã fie legitimã, deoarece dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt expresia voinţei legiuitorului de a apãra prin mijloace de drept penal drepturile şi libertãţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, între care dreptul de proprietate privatã.
De altfel, prin <>Decizia nr. 524 din 25 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 13 ianuarie 2005, rãspunzând la critici similare, Curtea a statuat cã incriminarea tulburãrii de posesie este realizatã de legiuitor în scopul apãrãrii prin mijloace de drept penal a dreptului de proprietate privatã, posesia fiind unul dintre dezmembrãmintele acestui drept şi semnul exterior al existenţei sale. Ca urmare, prevederile legale criticate nu numai cã nu încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, ci constituie o concretizare a acestui text constituţional, în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile privitoare la ocrotirea proprietãţii, cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Se constatã cã soluţia adoptatã şi argumentele ce au stat la baza acestei decizii se menţin şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii.
În ceea ce priveşte criticile privind lipsa de claritate a prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, precum şi solicitarea completãrii dispoziţiei penale, acestea nu intrã în competenţa Curţii, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Traian Mureşan în Dosarul nr. 1.168/2005 al Judecãtoriei Dej.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
