Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 157 din 22 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 2 si 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Cristian Ciochirca şi Maria Antoaneta Ciochirca în Dosarul nr. 15.809/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal sunt prezenţi: Maria Antoaneta Ciochirca şi Iulian Anastasiu, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Maria Antoaneta Ciochirca solicita un nou termen de judecata pentru a-şi angaja un apãrãtor. Iulian Anastasiu se opune acordãrii unui nou termen, arãtând ca autoarea exceptiei tergiverseaza în mod nejustificat soluţionarea acestui litigiu. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea acestei cereri, având în vedere ca, potrivit art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã a mai acordat un termen pentru aceleaşi motive. Curtea, deliberând, respinge cererea formulatã de autorul exceptiei, având în vedere prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civilã. Cauza fiind în stare de judecata, Maria Antoaneta Ciochirca solicita admiterea exceptiei, arãtând ca textele legale criticate creeazã un regim discriminatoriu prin aceea ca protejeaza în mod diferit pe cei care ocupa spaţiile locative de stat fata de cei care locuiesc în spaţii redobândite de proprietarii persoane fizice. Iulian Anastasiu solicita respingerea exceptiei, arãtând ca asupra constituţionalitãţii textelor criticate Curtea s-a pronunţat, statuand ca aceste texte sunt constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, cu motivarea ca asupra constituţionalitãţii <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, statuand ca dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale şi ca nu sunt împrejurãri sau argumente de natura a determina revenirea asupra jurisprudenţei Curţii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 15.809/2000, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Cristian Ciochirca şi Maria Antoaneta Ciochirca. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia considera ca textele criticate incalca art. 16 din Constituţie, introducând un regim discriminatoriu prin aceea ca protejeaza în mod diferit pe cei care ocupa spaţiile locative de stat şi pe cei care locuiesc în spaţii redobândite de proprietarii persoane fizice. În timp ce primilor le este asigurata prelungirea de drept a contractelor de închiriere, proprietarii particulari dispun de o procedura de favoare care le permite sa obţinã evacuarea chiriaşilor în cazul în care aceştia nu rãspund sau refuza sa încheie noul contract de închiriere, precum şi posibilitatea obţinerii mutãrii chiriaşilor pe calea schimbului obligatoriu (în cazul în care le asigura o locuinta corespunzãtoare şi exista acordul chiriaşului cu privire la schimb). Instanta de judecata considera ca textele criticate sunt constituţionale. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii, care a statuat ca textele legale criticate sunt constituţionale. Avocatul Poporului apreciazã de asemenea ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca dispoziţiile legale invocate nu contravin prevederilor constituţionale, în acest sens este invocatã jurisprudenta Curţii, de exemplu Decizia nr. 139/2000 şi Decizia nr. 102/2000. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Excepţia are ca obiect dispoziţiile <>art. 1, 2 şi 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 1: "Contractele de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, precum şi cele folosite de aşezãmintele social-culturale şi de învãţãmânt, de partide politice, de sindicate şi de alte organizaţii neguvernamentale, legal înregistrate, prelungite sau reînnoite conform <>Legii nr. 17/1994 şi aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se prelungesc de drept pentru o perioada de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a acesteia, în aceleaşi condiţii, cu excepţia nivelului chiriei."; - Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul <>Legii nr. 17/1994 , pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioada de 5 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta."; - Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi sa obţinã mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu. (2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa punã la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevãzute în anexa nr. 1 la <>Legea nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. (3) Dacã locuinta oferitã în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de cãtre aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevãzut în contractul iniţial." În opinia autorilor exceptiei aceste texte contravin principiului egalitãţii în drepturi consacrat în art. 16 din Constituţie. Analizând aceasta critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca este neîntemeiatã, pentru considerentele ce urmeazã. În jurisprudenta sa Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciatã drept o încãlcare a principiului egalitãţii în fata legii. Asa se explica de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socialã se realizeazã şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi gãseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevaleazã principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb. Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica şi chiriaş, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificãrii atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodatã de protecţia celui de-al doilea impotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fãrã a cãror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta. De altfel, asupra constituţionalitãţii textelor legale criticate Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 113 din 24 aprilie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 iunie 2001, Decizia nr. 139 din 8 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2002, şi Decizia nr. 347 din 10 decembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003. Prin aceste decizii, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, a statuat ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Atât soluţiile, cat şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în cauza prezenta, neexistand motive pentru a determina o modificare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1, 2 şi 23 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , excepţie ridicatã de Cristian Ciochirca şi Maria Antoaneta Ciochirca în Dosarul hr. 15.809/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 22 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
