Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 156 din 30 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 322 din 14 aprilie 2004
Costicã Bulai - procuror
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 4.701/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã partea Alexandru Buda, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, susţinând cã textele de lege criticate nu contravin nici unei prevederi constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 4.701/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în dosarul menţionat.
În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã procedura prealabilã de informare a instanţei supreme în cauzele de strãmutare, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare şi ale art. 31 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţie. Se motiveazã cã informaţiile cerute de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru lãmurirea instanţei nu sunt cunoscute de pãrţi, în special de partea care solicitã strãmutarea, ceea ce constituie o restrângere a dreptului la apãrare al acesteia, partea neputând sã punã concluzii şi cu privire la acestea. Se considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, în mod public (art. 6 pct. 1) şi la dreptul de apãrare [art. 6 pct. 3 lit. c)]. Referitor la neconstituţionalitatea art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã, de vreme ce nu se aratã motivele de admitere sau de respingere a cererii de strãmutare, nu se poate exercita nici un fel de control şi nu se pot exercita dreptul de acces liber la justiţie (art. 21 din Constituţie, republicatã) şi dreptul de a exercita cãile de atac prevãzute de lege (art. 129 din Constituţie, republicatã), nesocotindu-se şi dreptul la un recurs efectiv, înscris în art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, exprimându-şi opinia, considerã excepţia ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizatã în <>Decizia nr. 82 din 8 martie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, considerã cã dispoziţiile art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor constituţionale şi nici celor din actele internaţionale invocate.
Avocatul Poporului considerã, de asemenea, cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât pãrţile au posibilitatea sã comunice Curţii Supreme de Justiţie date cu privire la soluţionarea cererii sau sã le prezinte în instanţã pentru a-şi susţine cererile. Faptele asupra cãrora urmeazã sã se pronunţe instanţa competentã sã soluţioneze cererea de strãmutare nu ţin de pricina însãşi, ci de asigurarea condiţiilor cerute de lege pentru asigurarea obiectivitãţii şi imparţialitãţii în soluţionarea cauzei, condiţii care vizeazã toate pãrţile din proces, indiferent de calitatea lor procesualã. Informaţiile primite sunt apreciate de instanţã sub raportul concludenţei, obiectivitãţii şi veridicitãţii acestora, în funcţie de toate datele cauzei şi de informaţiile comunicate de pãrţi în cadrul dezbaterilor. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, faţã de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, republicatã, se aratã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece principiul constituţional al liberului acces la justiţie nu are semnificaţia cã acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi în privinţa tuturor cãilor de atac prevãzute de lege. În aceste condiţii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie cere, pentru lãmurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se aflã cauza a cãrei strãmutare se cere, comunicându-i totodatã termenul fixat pentru judecarea cererii de strãmutare", precum şi prevederile art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, conform cãrora "Curtea Supremã de Justiţie dispune, fãrã arãtarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii".
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie (art. 21), la dreptul la apãrare (art. 24), la dreptul la informaţie (art. 31) şi la dreptul de a exercita cãile de atac (art. 129), precum şi prevederilor Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil (art. 6 pct. 1), la dreptul de apãrare [art. 6 pct. 3 lit. c)] şi la dreptul la un recurs efectiv (art. 13).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã sã fie respinsã.
Dispoziţiile legale privitoare la procedura de informare a Curţii Supreme de Justiţie, în vederea soluţionãrii cererii de strãmutare a judecãrii cauzei penale, nu numai cã nu aduc atingere dreptului la apãrare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate sã asigure condiţiile pentru exercitarea deplinã a acestor drepturi, permiţând instanţei lãmurirea asupra motivelor şi temeiniciei cererii de strãmutare. Informaţiile obţinute în cadrul acestei proceduri nu privesc soluţionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul cã nu sunt accesibile pãrţilor nu este de naturã sã aducã atingere drepturilor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
De altfel, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedurã penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 82 din 8 martie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. 3 şi 4, art. 57 alin. 1 şi art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, excepţie pe care a respins-o ca neîntemeiatã. De asemenea, în considerentele <>Deciziei nr. 237 din 5 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, Curtea a subliniat cã dispoziţiile art. 55-61 din secţiunea a II-a cu denumirea "Strãmutarea judecãrii cauzei penale" din capitolul II, titlul II (Competenţa) al Pãrţii generale a Codului de procedurã penalã, inclusiv textul contestat de autorul excepţiei, respectã normele care definesc un proces echitabil, precum şi principiul asigurãrii dreptului la apãrare. În acest sens, Curtea a reţinut cã strãmutarea nu este o procedurã de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedurã specialã, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecatã, menitã tocmai sã asigure condiţiile unui proces echitabil, în care pãrţile sã dispunã de aceleaşi mijloace de apãrare şi sã aibã posibilitatea sã îşi exercite dreptul la apãrare în mod efectiv şi eficient. În cadrul acestei proceduri, exigenţele art. 24 alin. (1) din Constituţie, republicatã, şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sunt îndeplinite, întrucât pãrţile au posibilitatea sã comunice Curţii Supreme de Justiţie, în mod nemijlocit, informaţii şi dovezi cu privire la împrejurãrile procesului şi sã îşi prezinte poziţia faţã de admisibilitatea şi temeinicia cererii de strãmutare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã acestea nu încalcã liberul acces la justiţie, consacrat la art. 21 din Legea fundamentalã, şi nici prevederile art. 129 din Constituţie, republicatã, referitoare la folosirea cãilor de atac.
În lumina <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 82/2001 , prin care instanţa de contencios constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, principiul constituţional al liberului acces la justiţie, prevãzut la art. 21, nu are semnificaţia cã acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti - judecãtorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremã de Justiţie - şi în privinţa tuturor cãilor de atac prevãzute de lege. În aceste condiţii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. Curtea Constituţionalã a subliniat prin decizia menţionatã cã este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit cãreia hotãrârea de strãmutare nu este supusã nici unei cãi de atac, deoarece prin aceasta instanţa nu se pronunţã asupra fondului, iar exercitarea unor cãi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivã a cauzelor.
Neexistând elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie, considerentele şi soluţia cuprinse în aceste decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 şi ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 4.701/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 martie 2004.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
