Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 156 din 17 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 26 mai 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã asupra cererii formulate de apãrãtorul autorului exceptiei, pentru acordarea unui nou termen de judecata, având în vedere imposibilitatea de prezentare din motive medicale.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordãrii unui nou termen de judecata.
Deliberând, Curtea respinge cererea formulatã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arãtând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 582/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã. Excepţia a fost ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale, deoarece judecarea infracţiunilor de care sunt acuzati notarii publici direct de curţile de apel creeazã o situaţie discriminatorie între notarii publici, pe de o parte, şi ceilalţi liber-profesionisti ori funcţionari publici, pe de alta parte, şi îi priveaza de triplul grad de jurisdicţie. Se mai arata ca în acest mod se incalca prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã este nefondata. Se arata ca instituirea regulilor de desfãşurare a procesului este de competenta legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie. Ca urmare, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, fãrã a fi încãlcat accesul liber la justiţie, care nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Cu privire la cãile de atac şi la invocarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se arata ca prin Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie s-a prevãzut la art. 2 dublul grad de jurisdicţie în materie penalã, ceea ce legea romana prevede.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit cãreia nu este contrarã principiului egalitãţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, cat timp ele asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. De asemenea, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. Pe de alta parte, necesitatea stabilirii de competente speciale în raport cu calitatea unor categorii de persoane este un principiu unanim admis. În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a convenţiei, Guvernul arata ca dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie, referitoare la dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penalã. În fine, se arata ca neprevederea caii de atac a apelului nu înseamnã ca nu sunt garantate drepturile procesuale, deoarece, potrivit art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penalã, recursul declarat impotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel nu este limitat la motivele de casare prevãzute în art. 385^9, iar instanta este obligatã sa examineze cauza sub toate aspectele.
Avocatul Poporului apreciazã ca textul de lege criticat este constituţional. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţia juridicã a notarilor publici este diferita de a celorlalte categorii de liber-profesionisti ori funcţionari publici. Actele îndeplinite de ei sunt de autoritate publica şi au forta probanta prevãzutã de lege, ceea ce a determinat legiuitorul sa-i alãture magistraţilor, atribuind curţilor de apel competenta judecãrii infracţiunilor sãvârşite de notarii publici. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece acest concept nu presupune, în mod necesar, existenta mai multor grade de jurisdicţie şi a mai multor cai de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, nici posibilitatea exercitãrii acestora de cãtre toate pãrţile din proces. De altfel, art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la convenţie prevede dreptul la un dublu grad de jurisdicţie în materie penalã, ceea ce dispoziţiile legale criticate respecta pe deplin. De asemenea, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege, iar potrivit art. 128 din Constituţie, pãrţile pot exercita cãile de atac în condiţiile legii, astfel încât nu se poate vorbi de încãlcarea prevederilor Convenţiei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã, care prevãd ca sunt de competenta de judecata în prima instanta a curţii de apel "infracţiunile sãvârşite de judecãtorii de la judecãtorii şi tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângã aceste instanţe, precum şi de notarii publici".
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi în fata legii şi a autoritãţilor publice, şi ale art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept în care dreptatea este valoarea suprema şi garantatã. De asemenea, aceleaşi dispoziţii sunt considerate contrare prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã nu contravin nici uneia dintre prevederile constituţionale invocate. Stabilirea competentei, inclusiv a celei dupã calitatea persoanei, este atributul exclusiv al legiuitorului [art. 125 alin. (3) din Constituţie]. Aceeaşi competenta exclusiva revine legiuitorului şi în stabilirea şi reglementarea utilizãrii cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Faptul ca nu se poate folosi, în cauza, calea de atac a apelului nu afecteazã drepturile procesuale ale inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca recursul, în acest caz, nu se limiteazã la motivele de casare enumerate în art. 385^9 din Codul de procedura penalã, iar instanta este obligatã sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.
Dispoziţiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã nu incalca nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece dreptul la un proces echitabil nu înseamnã, în mod necesar, existenta mai multor grade de jurisdicţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Dumitru Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 aprilie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
