Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 155 din 3 noiembrie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 450 din 25 noiembrie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Gabor Kozsokar - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 712/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Preşedintele declara dezbaterile deschise.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: Stanescu Ion, Consiliul Local al Municipiului Ramnicu Sarat şi Societatea Comercialã "Acvaterm" - S.A. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cu privire la excepţie.
Cauza este în stare de judecata şi se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita admiterea exceptiei. În susţinerea sa arata ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sunt
neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 iunie 1998 Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Ministerul Public în Dosarul nr. 712/1997, aflat pe rolul acelei instanţe.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, care permit pãrţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public". Autorul exceptiei mai susţine ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetãţenilor "în raport cu cea care se aplica autoritãţilor publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autoritãţi".
Instanta de judecata şi-a exprimat opinia în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, potrivit cãruia excepţia urmeazã sa fie respinsã, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
C U R T E A,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizatã legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã.
Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã, "Pana la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legalã a fost integral atacatã, în repetate randuri, pe calea exceptiei de neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei".
Aceeaşi soluţie a constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã a fost pronunţatã în mod constant în jurisprudenta Curţii.
Ulterior, fiind sesizatã din nou cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel s-a procedat prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.
Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementeazã recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.
Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre pãrţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu incalca dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci o chestiune de politica legislativã a autoritãţii legiuitoare, opţiune legislativã care nu poate fi consideratã ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei.
Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE :
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 712/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 3 noiembrie 1998.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
