Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 155 din 28 mai 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 447 din 26 iunie 2002
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Ştefan A. Badea în Dosarul nr. 105/2001 al Curţii Supreme de Justiţie constituite în complet format din 9 judecãtori într-o cauza având ca obiect acordarea la indemnizaţie a adaosului pentru vechime în magistratura.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 9 mai 2002 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 28 mai 2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 105/2001, Curtea Suprema de Justiţie constituitã în complet format din 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, precum şi ale art. 42 şi <>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã, excepţie ridicatã de Ştefan A. Badea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 sunt neconstituţionale pentru faptul ca prevãd acordarea la indemnizaţia de încadrare lunarã a magistraţilor a unui adaos numai "în raport cu vechimea efectivã în funcţiile prevãzute la art. 42 şi <>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 ", iar nu în raport cu vechimea în magistratura, astfel cum aceasta este definitã la <>art. 44 din Legea nr. 92/1992 , republicatã. Considera ca, în realitate, legiuitorul a avut în vedere "vechimea în magistratura", iar nu numai vechimea în anumite funcţii, fapt ce rezulta şi din formularea alin. (2) al <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , potrivit cãreia "adaosul la indemnizaţia de încadrare prevãzut la alin. (1) se acorda de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care s-a împlinit vechimea în magistratura". Având în vedere ca alin. (1) al <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 limiteazã acordarea adaosului la indemnizaţia de încadrare numai la categoriile de persoane care au îndeplinit anumite funcţii, excluzând alte categorii care au, conform legii, aceeaşi vechime în magistratura, instituie privilegii pentru unii şi discriminãri pentru alţii, incalcand astfel principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Curtea Suprema de Justiţie - Completul format din 9 judecãtori considera ca sunt îndeplinite condiţiile cerute de <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, pentru sesizarea Curţii Constituţionale şi apreciazã ca "excepţia invocatã este intemeiata, <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , aprobatã prin <>Legea nr. 334 din 6 iulie 2001 , fiind neconstitutional în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţia României".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 este neîntemeiatã. Pentru a ajunge la acest punct de vedere Guvernul apreciazã ca dispoziţia legalã criticata "nu aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât nu creeazã vreo discriminare între categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Referitor la obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, pe de o parte, autorul exceptiei nu a susţinut neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 42 şi ale <>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, ci doar faptul ca <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 are în vedere vechimea efectivã în funcţiile prevãzute la acele texte de lege, iar nu vechimea în magistratura prevãzutã la <>art. 44 din Legea nr. 92/1992 , republicatã. Pe de alta parte, atât autorul exceptiei, cat şi instanta, în încheierea de sesizare se referã la <>art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , or aceasta ordonanta nu are <>art. 5, ea este un act normativ modificator al Legii nr. 50/1996 .
În realitate, obiectul exceptiei, asupra cãruia Curtea urmeazã a efectua controlul de constitutionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>art. I pct. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, şi aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 334/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001. <>Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 are urmãtorul conţinut: "Magistraţii beneficiazã de un adaos la indemnizaţia de încadrare lunarã, în raport cu vechimea efectivã în funcţiile prevãzute la art. 42 şi <>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, calculat în procente la indemnizaţia bruta de încadrare, dupã cum urmeazã:
- de la 5 la 10 ani - 5%
- de la 10 la 15 ani - 10%
- de la 15 la 20 de ani - 15%
- peste 20 de ani - 20%."
Autorul exceptiei susţine ca aceasta reglementare legalã contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, pentru desprinderea adevãratului sens al textului <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , în acord cu vointa legiuitorului, exprimatã prin aceste reglementãri, sunt relevante şi dispoziţiile art. 5 alin. (2) din aceeaşi lege, conform cãrora "adaosul la indemnizaţia de încadrare prevãzut la alin. (1) se acorda de la data de întâi a lunii urmãtoare celei în care s-a împlinit vechimea în magistratura", precum şi dispoziţiile art. 42, art. 43 alin. 2 şi <>art. 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 42: "Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecãtorii de la toate instanţele judecãtoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângã acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.";
- Art. 43 alin. 2: "Personalul de specialitate juridicã de execuţie şi de conducere, inclusiv secretarul general şi adjunctii acestuia din Ministerul Justiţiei, precum şi personalul de instruire şi de conducere, de specialitate juridicã, din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei. Prevederile prezentei legi referitoare la drepturile şi îndatoririle magistraţilor se aplica în mod corespunzãtor şi acestor magistraţi.";
- Art. 44: "Constituie vechime în magistratura perioada în care o persoana a îndeplinit funcţiile de judecãtor, procuror, personal de specialitate juridicã în Ministerul Justiţiei, în Institutul Naţional al Magistraturii, judecãtor la Curtea Constituţionalã, judecãtor financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiţie, la Curtea Constituţionalã sau la Curtea de Conturi, funcţii de specialitate juridicã în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetãri Juridice al Academiei Romane, funcţii didactice în învãţãmântul superior juridic, funcţia de ministru al justiţiei, secretar de stat ori de secretar general şi secretar general adjunct în Ministerul Justiţiei, funcţii de specialitate juridicã în instituţia Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoana a avut calitatea de auditor de justiţie constituie vechime în magistratura, în condiţiile prevãzute la art. 78 alin. 3.
Timpul cat o persoana, licentiata în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi, personal de conducere ori de execuţie, de specialitate juridicã în aparatul Parlamentului, Presedintiei Romane, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Curţii Constituţionale, Direcţiei juridice şi consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administraţiei publice se considera vechime în magistratura."
Curtea observa ca art. 42, art. 43 alin. 2 şi <>art. 44 din Legea nr. 92/1992 reglementeazã situaţii diferite. Astfel: a) art. 42 defineste calitatea de magistrat, respectiv funcţiile pe care trebuie sa le îndeplineascã cei care fac parte din corpul magistraţilor; b) art. 43 alin. 2 prevede categoria de personal care este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii anumitor funcţii determinate; c) art. 44 reglementeazã activitãţile desfãşurate în anumite funcţii, care se considera vechime în magistratura, vechime ce se ia în considerare la încadrarea şi promovarea în diferite funcţii în cadrul magistraturii, inclusiv acordarea pensiei de serviciu.
Acordarea adaosului la indemnizaţia de încadrare a magistraţilor numai în raport cu vechimea efectivã realizatã în funcţii de judecãtor, procuror sau în alte funcţii asimilate acestora este o opţiune a legiuitorului, constituind o recompensa pentru fidelitatea fata de aceste funcţii.
Persoanele care au dobândit vechime într-o funcţie de magistrat şi în funcţii asimilate acesteia se afla într-o situaţie diferita fata de cele care au realizat vechime în alte funcţii cu profil juridic. Perioadele de activitate exercitatã în aceste funcţii constituie pentru acestea din urma vechime de cotizare utila la calcularea pensiei, dacã pensionarea intervine când acestea ocupa un post de magistrat sau un post asimilat acestei funcţii, precum şi la numirea şi promovarea în posturi de magistrat.
Este adevãrat ca alin. (2) al <>art. 5 din Legea nr. 50/1996 foloseşte, pentru determinarea datei de la care se acorda un anumit procent al adaosului la indemnizaţia de încadrare, sintagma îndeplinirii vechimii în magistratura, dar aceasta nu schimba sensul dispoziţiilor alin. (1) al aceluiaşi articol cu privire la categoriile de magistraţi beneficiari ai adaosului la indemnizaţia de încadrare.
În consecinta, Curtea constata ca excepţia este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, excepţie ridicatã de Ştefan A. Badea în Dosarul nr. 105/2001 al Curţii Supreme de Justiţie constituite în complet format din 9 judecãtori.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 28 mai 2002.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
