Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 155 din 17 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Popa - procuror Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Georgeta Ion în Dosarul nr. 1.287/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã. La apelul nominal este prezentã personal Georgeta Ion, lipsind partea Mihail Vinţeanu, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei solicitã admiterea excepţiei, deoarece dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la liberul acces la justiţie. Astfel, plata unor taxe judiciare, precum şi faptul cã acestea trebuie sã fie achitate anticipat, fãrã a se ţine seama de circumstanţele speciale ale cauzei, încalcã dreptul de liber acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fãcut obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã statuând, de exemplu, prin <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, şi <>Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, cã acestea sunt constituţionale. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit Constituţiei, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.287/2004, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Georgeta Ion prin procurator Liga Democraticã pentru Dreptate din România, cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni civile. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã nivelul ridicat al unor taxe judiciare, precum şi faptul cã acestea trebuie sã fie achitate anticipat, fãrã a se ţine seama de circumstanţele speciale ale cauzei, încalcã dreptul de liber acces la justiţie garantat de art. 21 din Constituţie. Totodatã, nu se menţine un just echilibru între interesul statului de a colecta taxele judiciare de timbru şi interesul particularilor aflaţi în situaţii deosebite din punct de vedere financiar de a introduce o acţiune în faţa instanţei. Perioada de platã a acestor taxe fiind foarte scurtã, impunerea lor constituie o restrângere disproporţionatã adusã însuşi dreptului de acces la judecatã, ceea ce reprezintã o încãlcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens invocã şi hotãrârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din cauza Kreuz contra Poloniei din 19 iunie 2001. Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã apreciazã cã, deşi autorul excepţiei se referã la <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , motivarea în fapt a excepţiei are în vedere dispoziţiile art. 20 din aceeaşi lege, articol asupra cãruia Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , statuând cã liberul acces la justiţie nu înseamnã gratuitatea proceselor. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã. Guvernul apreciazã cã, deşi autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 , motivarea în fapt a excepţiei se referã la prevederile art. 20 din acelaşi act normativ, privitoare la modul de platã a taxei judiciare de timbru. Pe fondul excepţiei, considerã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, dupã cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã în repetate rânduri, accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitate, iar Constituţia nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru. Plata acestor taxe reprezintã contribuţia justiţiabililor la înfãptuirea actului de justiţie, iar pe de altã parte, valoarea lor se poate recupera la sfârşitul procesului, fiind integratã în valoarea cheltuielilor de judecatã. Avocatul Poporului aratã cã reglementarea prin dispoziţiile legale indicate a modului de acordare a înlesnirilor la plata taxelor judiciare de timbru nu contravine sub nici un aspect principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prevãzut în art. 16 din Constituţie, ci, dimpotrivã, dã expresie acestui principiu, materializând preocuparea legiuitorului de a complini insuficienţa posibilitãţilor materiale ale celor care apeleazã la justiţie. Considerã cã nici critica faţã de art. 21 din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece dreptul pãrţilor de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil nu interzic stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Autorul excepţiei criticã, în faţa instanţei de judecatã, prevederile <>art. 21 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, însã motivarea în fapt a excepţiei priveşte stabilirea nivelului taxelor de timbru şi modul de platã al acestora, la care se referã art. 20 din acelaşi act normativ. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, dispoziţiile <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Alineatul (5) al acestui articol a fost modificat în mai multe rânduri, cea mai recentã modificare fiind adusã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 742/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001. În urma acestor modificãri, dispoziţiile criticate au urmãtoarea redactare: - Art. 20: "(1) Taxele judiciare de timbru se plãtesc anticipat. (2) Dacã taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, în momentul înregistrãrii acţiunii sau cererii, ori dacã, în cursul procesului, apar elemente care determinã o valoare mai mare, instanţa va pune în vedere petentului sã achite suma datoratã pânã la primul termen de judecatã. În cazul când se micşoreazã valoarea pretenţiilor formulate în acţiune sau în cerere, dupã ce a fost înregistratã, taxa judiciarã de timbru se percepe la valoarea iniţialã, fãrã a se ţine seama de reducerea ulterioarã. (3) Neîndeplinirea obligaţiei de platã pânã la termenul stabilit se sancţioneazã cu anularea acţiunii sau a cererii. (4) Dacã în momentul înregistrãrii sale acţiunea sau cererea a fost taxatã corespunzãtor obiectului sãu iniţial, dar a fost modificatã ulterior, ea nu va putea fi anulatã integral, ci va trebui soluţionatã, în limitele în care taxa judiciarã de timbru s-a plãtit în mod legal. (5) În situaţia în care instanţa judecãtoreascã învestitã cu soluţionarea unei cãi de atac ordinare sau extraordinare constatã cã în fazele procesuale anterioare taxa judiciarã de timbru nu a fost plãtitã în cuantumul legal, va dispune obligarea pãrţii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotãrârii constituind titlu executoriu. Executarea silitã a hotãrârii se va efectua prin organele de executare ale unitãţilor teritoriale subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a cãror razã teritorialã îşi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silitã a creanţelor bugetare." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie, potrivit cãrora: - Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnã gratuitate. Nici o dispoziţie constituţionalã nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adreseazã autoritãţilor judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrãrii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în mãsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a cãror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetãţenii sunt obligaţi sã contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. Atât obligaţia de platã a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplicã deopotrivã tuturor cetãţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi naturã, neexistând discriminãri sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legalã pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipatã a acestor taxe (în unele cazuri pânã la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecãtoreascã) este justificatã, ca şi sancţiunea anulãrii acţiunii sau cererii, în caz de neplatã a acestora. De altfel, <>Legea nr. 146/1997 prevede în art. 21 alin. (1) cã "Instanţa judecãtoreascã poate acorda scutiri, reduceri, eşalonãri sau amânãri pentru plata taxelor judiciare de timbru în condiţiile art. 74-81 din Codul de procedurã civilã", eliminând astfel restrângerea accesului la justiţie din lipsa ori din puţinãtatea mijloacelor bãneşti. Pe de altã parte, la finalul procesului judiciar, sarcina suportãrii cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a cãzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie. În sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 499 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie 2004, <>Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, <>Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, <>Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000 şi <>Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie 2001. Soluţia adoptatã şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea de cãtre autorul excepţiei a prevederilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 20 din Constituţie, Curtea reţine cã aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţã în cauza dedusã controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Georgeta Ion în Dosarul nr. 1.287/2004 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
