Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 155 din 17 aprilie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea   Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata si modificata prin   Legea nr. 82/2003 , cu referire la   art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeasi ordonanta    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 155 din 17 aprilie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003 , cu referire la art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeasi ordonanta

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 23 iunie 2003


Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , cu referire la <>art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Onesti în Dosarul nr. 7.482/2002 al Tribunalului Bacau.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 17C/2003-27C/2003 şi 30C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Onesti în dosarele nr. 7.484, nr. 7.610, nr. 7.611, nr. 8.938-8.942, nr. 8.945, nr. 8.946 şi nr. 8.948 ale Tribunalului Bacau şi în Dosarul nr. 3.938 al Curţii de Apel Bacau, toate din anul 2002.
La apelul nominal rãspund reprezentanţii Societãţii Comerciale "Midprest" - S.R.L. Onesti, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a acestora.
Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 17C/2003-27C/2003 şi 30C/2003 la Dosarul nr. 16C/2003, care este primul înregistrat.
Reprezentanţii Societãţii Comerciale "Midprest" - S.R.L. Onesti solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate. Se arata ca prevederile legale criticate sunt tranzitorii, de aplicare a legii procesuale în timp, neavând caracter retroactiv. În ceea ce priveşte susţinerea autorului exceptiei, se apreciazã ca aceasta, fiind o problema de interpretare şi aplicare a legii, competenta de soluţionare aparţine instanţelor judecãtoreşti.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 19 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 7.482, nr. 7.484, nr. 7.610 şi nr. 7.611, încheierile din 24 septembrie, pronunţate în dosarele nr. 8.938, nr. 8.940-8.942 şi nr. 8.945, încheierile din 10 octombrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 8.939, nr. 8.946 şi nr. 8.948, toate din anul 2002, pronunţate de Tribunalul Bacau, precum şi prin Încheierea din 5 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.938/2002 de Curtea de Apel Bacau, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , cu referire la dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificatã prin art. I pct. 30 din aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Onesti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, identicã în toate dosarele, autorul acesteia susţine ca reglementarea admisibilitãţii cererii de deschidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 în raport cu un anumit cuantum al creanţei fata de bugetul de stat, condiţie introdusã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , contravine principiului neretroactivitatii legii prevãzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodatã sunt invocate în susţinerea exceptiei şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie.
În conceptia autorului exceptiei, "admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii trebuie analizata în lumina actului normativ în vigoare la data la care a fost formulatã şi înaintatã la tribunal cererea", iar "nu în temeiul unui text de lege care îşi produce efectele juridice la o data ulterioara (01.08.2002)".
Tribunalul Bacau şi Curtea de Apel Bacau considera ca textele de lege criticate nu incalca nici o dispoziţie constituţionalã. Se susţine ca ordonanta Guvernului a fost publicatã încã de la data de 2 februarie 2002, intrand în vigoare dupã 180 de zile, conferind astfel creditorilor posibilitatea legalã sa-şi formuleze acţiuni în vederea deschiderii procedurii pentru recuperarea creanţelor.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, potrivit prevederilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , procedurile deschise (prin pronunţarea unei hotãrâri de cãtre judecãtorul-sindic în conformitate cu prevederile <>art. 31 din Legea nr. 64/1995 ) pana la data intrãrii în vigoare a ordonanţei vor continua sa fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale existente, anterioare modificãrilor şi completãrilor aduse <>Legii nr. 64/1995 prin respectiva ordonanta. Totodatã, se considera ca acest text conţine "dispoziţii tranzitorii de aplicare a legii procesuale în timp şi vizeazã proceduri deja deschise sub imperiul reglementãrilor legale anterioare". De altfel, susţine Guvernul, "speta de fata nu se încadreazã în sfera de aplicare a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , întrucât, din punct de vedere tehnic formal, procedura vizând insolventa ...] fusese pornitã prin formularea cererii introductive a Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Onesti, dar nu fusese deschisã. Deoarece <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu acoperã şi cazul procedurilor pornite anterior intrãrii în vigoare a acestuia", se apreciazã, în continuare, ca "soluţionarea acestui conflict de aplicare a legilor în timp urmeazã a se realiza în conformitate cu principiile de drept comun consacrate de procedura civilã care, potrivit <>art. 128 din Legea nr. 64/1995 , completeazã dispoziţiile acestui ultim act normativ". Prin urmare, Guvernul considera ca, "întrucât cerinta unui cuantum minim al creanţei reprezintã o condiţie a exercitãrii acţiunii reglementate de <>Legea nr. 64/1995 , respectiv o condiţie ce trebuie sa fie îndeplinitã de dreptul subiectiv civil afirmat pentru ca acesta sa poatã fi exercitat, aceasta nu se poate aprecia decât prin raportarea la momentul sesizãrii instanţei, deci al pornirii procedurii insolventei. Deoarece la momentul sesizãrii instanţei legea nu prevedea cerinta unui cuantum minim al creanţei drept condiţie necesarã pentru exercitarea acţiunii, rezulta ca impunerea acesteia în cazul de fata ar constitui, într-adevãr, o aplicare retroactivã a dispoziţiilor pct. 30 din <>Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ". Se apreciazã de cãtre Guvern ca în cauza este vorba de "o chestiune de aplicare de cãtre instanta de judecata de fond, a principiului aplicãrii legii în timp, iar nu de constitutionalitate a dispoziţiilor legale invederate".
În concluzie, în punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca "<>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu vizeazã procedurile pornite anterior intrãrii sale în vigoare, astfel încât invocarea sa în cazul de fata nu este pertinenta".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, îl constituie dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82 din 13 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, cu referire la dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , modificate şi completate prin <>art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , texte care au urmãtorul cuprins:
- <>Art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 : "(1) Procedurile deschise pana la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe vor continua sa fie administrate şi lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificãrilor şi completãrilor aduse <>Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanta.
(2) Fac excepţie de la aplicarea prevederilor alin. (1) procedurile pentru care opereazã suspendarea solicitatã de instituţia publica implicata, în conformitate cu prevederile art. III.";
- <>Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat şi completat prin <>art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82 din 13 martie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003: "(1) Orice creditor care are o creanta certa, lichidã şi exigibilã poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plãţile, în urmãtoarele condiţii: [...] b) în celelalte cazuri creanta trebuie sa aibã un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;"
În raport cu conţinutul motivarii exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nu se vizeazã întregul conţinut al dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , ci numai dispoziţiile alin. (1) ale art. IV din ordonanta, dispoziţii asupra cãrora Curtea se va pronunţa.
În esenta, din modul în care a fost formulatã excepţia rezulta ca motivarea exceptiei de neconstituţionalitate are la baza o posibila interpretare "per a contrario" a celor doua texte, care ar avea ca urmare examinarea admisibilitãţii cererii de deschidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 în raport cu dispoziţiile actuale ale <>art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , care prevãd condiţia unui plafon minim valoric al creanţei, asa cum a fost pusã în discuţie de cãtre instanta, iar nu în raport cu dispoziţiile în vigoare la data introducerii cererii, anterior datei de 2 august 2002, când dispoziţiile în cauza ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002 au intrat în vigoare.
Dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea exceptiei, prevãd ca "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". A fost invocatã totodatã şi încãlcarea art. 78 din Constituţie, care are urmãtorul cuprins: "Legea se publica în Monitorul Oficial al României şi intra în vigoare la data publicãrii sau la data prevãzutã în textul ei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 conţine dispoziţii tranzitorii de aplicare a procedurilor pornite în temeiul <>Legii nr. 64/1995 şi vizeazã, potrivit opţiunii legiuitorului, pe cele deschise sub imperiul reglementãrilor anterioare. <>Art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat şi completat prin <>art. I pct. 30 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 , a introdus condiţia unui plafon minim valoric al creanţei, pentru creditorii mentionati la alin. (1).
Admisibilitatea cererilor introductive de deschidere a procedurii prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, formulate anterior intrãrii în vigoare a dispoziţiilor criticate ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 38/2002 , în cazul în care judecãtorul-sindic nu a pronunţat încã încheierea de deschidere a procedurii (devenitã sentinta prin <>art. I pct. 32 din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 care a modificat <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 ), în funcţie de condiţia plafonului valoric cu privire la cuantumul creanţei, introdusã prin art. I pct. 30 din ordonanta care a modificat dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 , pusã în discuţie de cãtre instanţe, este, în mod evident, asa cum subliniaza şi Guvernul în punctul sau de vedere, o problema de interpretare şi aplicare în timp a legii, asupra cãreia, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) teza ultima din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã nu se poate pronunţa, fiind de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant ca nu intra în competenta Curţii controlul aplicãrii dispoziţiilor unei legi sub raportul acţiunii lor în timp. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, şi Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.
Pe de alta parte, Curtea observa ca şi în situaţia în care s-ar pune problema unei eventuale omisiuni a legiuitorului de a statua asupra situaţiei procedurilor pornite, care nu fuseserã încã deschise la data intrãrii în vigoare a ordonanţei criticate, excepţia este inadmisibila, întrucât conform <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea nu poate completa sau modifica prevederea legalã supusã controlului de constitutionalitate.
În ceea ce priveşte invocarea art. 78 din Constituţie, în susţinerea neconstitutionalitatii prevederilor criticate, Curtea constata ca aceasta este nerelevanta în soluţionarea cauzei, întrucât dispoziţiile constituţionale care se referã la intrarea în vigoare a legii nu au legatura cu textele de lege criticate.

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 82/2003 , cu referire la <>art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 64/1995 , astfel cum a fost modificat prin aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Onesti în dosarele nr. 7.482, nr. 7.484, nr. 7.610, nr. 7.611, nr. 8.938-8.942, nr. 8.945, nr. 8.946 şi nr. 8.948 ale Tribunalului Bacau şi în Dosarul nr. 3.938 al Curţii de Apel Bacau, toate din anul 2002.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 aprilie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta



────────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016