Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 155 din 12 octombrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) si ale art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicata, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 600 din 8 decembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin şi Livia-Maria Constantin în Dosarul nr. 1.099/1998 al Tribunalului Braşov.
La apelul nominal rãspunde prezent Corneliu-Alexandru Tanco, mandatarul autorilor exceptiei, constatandu-se lipsa lui Gheorghe Jinga şi a Prefecturii Judeţului Braşov - Comisia judeteana de aplicare a <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, mandatarul autorilor exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arãtând ca prevederile art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 incalca prevederile Constituţiei, deoarece impun limite ale suprafeţei de teren moştenite şi condiţii temporale ce vin în contradictie cu dreptul de proprietate recunoscut prin înscrierile din cartea funciarã, care reprezintã sistemul de publicitate recunoscut oficial în Ardeal.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, arãtând ca motivele invocate în susţinerea acesteia privesc fondul cauzei. Arata, de asemenea, ca, în legatura cu constituţionalitatea <>art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 127/1996, care îşi menţine valabilitatea, iar cu referire la <>art. 9 alin. (1), introdus prin Legea nr. 169/1997 , apreciazã ca acest text largeste drepturile foştilor proprietari la 50 ha şi, deci, nu contravine art. 41 din Constituţie. Se susţine ca <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale, iar excepţia privind art. 10 alin. (5) din aceeaşi lege a rãmas fãrã obiect ca urmare a modificãrii textului prin <>Legea nr. 169/1997 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 decembrie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 1.099/1998, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin şi Livia-Maria Constantin. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (5) şi ale <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 42, care consacra garantarea dreptului de moştenire, ale art. 51, care prevede obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 16 alin. (1), care proclama egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Critica de neconstituţionalitate a textelor menţionate se întemeiazã, în esenta, pe faptul ca prin dispoziţiile respective se impun restrictii moştenitorilor, în sensul restrângerii dreptului acestora la moştenire în cazul în care persoana fizica pe care o moştenesc avea peste 10 ha de teren în proprietate, şi se impune termen pentru obţinerea moştenirii, deşi garantarea dreptului la moştenire prin Constituţie este necondiţionatã. Se mai susţine ca textele atacate, impunând condiţii temporale, sunt neconstituţionale şi în contradictie cu conţinutul cãrţii funciare. Se incalca astfel dreptul de proprietate recunoscut prin înscrierile privitoare la proprietate din cartea funciarã, sistem de publicitate recunoscut oficial în Ardeal.
Exprimandu-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, instanta considera ca aceasta este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, opineaza pentru respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca asupra constituţionalitãţii <>art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997, constatând ca textul este constituţional, întrucât reglementarea cuprinsã în acest text, ca şi în alte texte ale aceleiaşi legi, "are ca scop constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora sau a altor persoane îndreptãţite", iar "persoana interesatã nu are calitatea de titulara a dreptului de proprietate în momentul depunerii cererii" şi, deci, "nu se pot invoca, în aplicarea prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate în privinta reclamanţilor, câtã vreme calitatea lor de proprietari încã nu exista ca atare, urmând sa se nasca ulterior, dupã aplicarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 ". Se mai arata ca, "în mod corespunzãtor, nu se poate considera ca prevederile <>art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ar incalca prevederile art. 42 din Constituţie, deoarece dreptul la moştenire asupra terenurilor, la care se referã art. 8, nu are obiect pana la reconstituirea, în persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective şi care urmeazã a fi dobândite de succesorii acestuia". Cu privire la neconstituţionalitatea <>art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Guvernul apreciazã ca "excepţia invocatã este fãrã obiect, întrucât prin <>Legea nr. 169/1997 (art. I pct. 5) alin. (5) al art. 10 a fost abrogat". Referitor la dispoziţiile <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 169/1997 , şi ale art. 12 alin. (2), se afirma ca "acestea nu doar ca nu sunt potrivnice dreptului de moştenire garantat de Constituţie, ci, dimpotriva, creeazã condiţiile necesare pentru ca acesta sa poatã fi exercitat. Astfel <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 da posibilitatea persoanelor cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de la 10 ha de familie de a cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafata şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolã de producţie ori care a fost preluatã în orice mod de aceasta". Cu referire la <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , se susţine ca textul cuprinde "dispoziţii de favoare pentru moştenitori, în sensul ca aceia care nu îşi pot dovedi aceasta calitate sunt socotiţi repuşi în drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine şi sunt consideraţi acceptanţi prin faptul formularii cererii". În concluzie, se apreciazã ca "nici unul din textele menţionate ale <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 nu poate fi considerat neconstitutional sub pretext ca ar ştirbi, limita ori ar incalca dreptul de proprietate privatã ori dreptul de moştenire".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Art. 8. alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificãrile ulterioare, texte criticate prin excepţie ca fiind neconstituţionale, prevãd:
- Art. 8 alin. (2) şi (3): "De prevederile legii beneficiazã membrii cooperatori care au adus pãmânt în cooperativa agricolã de producţie sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pãmânt în cooperativa şi alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana indreptatita, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil";
- Art. 9 alin. (1): "Persoanele cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafata şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolã de producţie sau care a fost preluatã în orice mod de aceasta, pana la limita suprafeţei prevãzute la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacã reconstituirea urmeazã sa se facã în mai multe localitãţi sau de la autori diferiţi";
- Art. 12 alin. (2): "Comisiile comunale, orãşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numita prin ordinul prefectului şi condusã de acesta".
<>Art. 10 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , criticat pentru neconstituţionalitate numai în ceea ce priveşte alin. (5), are, în redactarea data în urma republicarii legii, urmãtorul conţinut: "(1) Persoanele fizice şi persoanele juridice cãrora li s-a reconstituit sau li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, potrivit prezentei legi, precum şi persoanele juridice care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole ori deţin în orice mod asemenea terenuri au obligaţia de a da secretarului consiliului local o declaraţie în care vor mentiona suprafata de teren agricol atribuitã sau, respectiv, detinuta efectiv, în una sau mai multe localitãţi, iar pentru persoanele fizice, şi de la mai mulţi autori.
(2) Persoanele fizice vor face declaraţia pe propria rãspundere, iar persoanele juridice, prin reprezentanţii lor".
Curtea retine ca dupã republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 a fost modificatã şi completatã prin mai multe acte normative, care însã nu privesc şi articolele vizate de prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care stabilesc ca "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", ale art. 42, potrivit cãruia "Dreptul la moştenire este garantat", şi ale art. 51, care dispune ca "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , care reglementeazã stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor, excepţie ce se întemeiazã pe susţinerea ca sunt incalcate dispoziţiile art. 42 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Prevederile <>art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 nu incalca dispoziţiile constituţionale care garanteazã dreptul de moştenire, prin limitarea suprafeţelor de teren care formeazã obiectul dreptului sau prin prevederea unor termene în care sa fie formulate cererile, întrucât calitatea de moştenitor nu poate fi recunoscuta decât ca urmare a aplicãrii legii şi numai în limitele stabilite de aceasta. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile <>art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Decizia nr. 127 din 23 octombrie 1996, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 36 din 25 februarie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 11 martie 1997, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Cu acel prilej, referitor la invocarea art. 42 din Constituţie, privind garantarea dreptului la moştenire, Curtea a reţinut, în esenta, ca "dreptul la moştenire asupra terenurilor la care se referã art. 8 din lege nu are obiect pana la reconstituirea, prin aplicarea legii, în persoana fostului titular, a dreptului de proprietate asupra terenurilor respective şi care urmeazã a fi dobândite de succesorii acestuia". Totodatã Curtea a reţinut ca "<>Legea nr. 18/1991 , prin art. 8 şi prin alte texte, nu numai ca nu este potrivnica dreptului de moştenire garantat de Constituţie, ci, dimpotriva, creeazã condiţiile necesare pentru ca el sa poatã fi exercitat, prin aceea ca restabileste pentru viitor dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce urmeazã a fi dobândit de moştenitori, iar normele prin care legea face efectivã exercitarea dreptului de succesiune sunt, toate, în favoarea moştenitorilor". Aceste considerente cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 îşi menţin valabilitatea, întrucât, astfel cum s-a arãtat, acest text a rãmas în aceeaşi redactare şi dupã republicarea <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 .
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , potrivit cãruia "Persoanele cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre aceasta suprafata şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolã de producţie sau care a fost preluatã în orice mod de aceasta, pana la limita suprafeţei prevãzute la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacã reconstituirea urmeazã sa se facã în mai multe localitãţi sau de la autori diferiţi", Curtea constata ca, având în vedere dispoziţiile art. 42 din Constituţie, nici aceasta critica nu poate fi reţinutã, urmând a fi respinsã. Prin aceasta prevedere legalã a fost largita posibilitatea foştilor proprietari şi a moştenitorilor acestora de a li se reconstitui dreptul de proprietate pana la limita de 50 ha de familie, limita prevãzutã prin <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare, şi aceasta indiferent dacã reconstituirea urmeazã sa se facã în mai multe localitãţi sau de la autori diferiţi. În aceste condiţii, din punct de vedere al controlului de constitutionalitate şi pentru identitate de ratiune cu situaţia în care se afla art. 8, textul art. 9 alin. (1) nu poate fi considerat incompatibil cu art. 42 din Constituţie privind garantarea dreptului la moştenire, întrucât dreptul la moştenire nu poate fi recunoscut decât ca urmare a aplicãrii <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã. De altfel, acest text legal marcheaza un progres din punctul de vedere al reglementãrii cu privire la întinderea reparaţiilor.
Nici excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, nu poate fi admisã, avându-se în vedere dispoziţiile art. 42 din Constituţie. Textul criticat priveşte funcţionarea comisiilor comunale, orãşeneşti sau municipale sub îndrumarea unei comisii judeţene, numita prin ordin al prefectului, astfel ca nu se poate retine incompatibilitatea acestui text legal cu dispoziţiile constituţionale menţionate.
De asemenea, Curtea constata ca textele art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, nu incalca nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât nu conţin prevederi cu caracter discriminatoriu, şi nici dispoziţiile art. 51 din Constituţie, întrucât nu contravin principiului obligativitatii respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
Referitor la neconstituţionalitatea <>art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , Curtea constata ca excepţia este fãrã obiect, întrucât acest text nu conţine, în realitate, decât doua alineate, astfel cum rezulta din cuprinsul redactarii legii, astfel cum aceasta a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, în urma modificãrii şi completãrii sale prin <>Legea nr. 169/1997 . Potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare. De aceea excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila.
În sfârşit, referitor la susţinerea autorilor exceptiei în sensul ca <>Legea fondului funciar nr. 18/1991 incalca principiul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciarã, Curtea retine ca aceasta nu reprezintã o problema de control al constituţionalitãţii legii, de competenta instanţei de contencios constituţional, fiind de resortul instanţelor judiciare sa se pronunţe asupra eventualului conflict dintre prevederile legale în vigoare privind cartea funciarã şi prevederile <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi ale <>art. 12 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Ioan Jinga, Eugenia Ciurea, Elvira Eleonora Lazar, Ana Saftu, Eugenia Constantin, Maria Pascalau, Viorel Constantin, Iulian Constantin, Nicolae Constantin şi Livia-Maria Constantin în Dosarul nr. 1.099/1998 al Tribunalului Braşov.
2. Respinge ca fiind inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în cadrul aceluiaşi dosar.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 octombrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
