Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 154 din 30 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar-fiscala, precum si a dispozitiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) si n) si ale art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Costicã Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Lucian Stângu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 11, 12 şi 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã, excepţie ridicatã de primarul municipiului Constanţa şi de Consiliul Local Constanţa în Dosarul nr. 9.577/2003 al Judecãtoriei Constanţa. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând, pe de-o parte, cã dispoziţiile legale criticate au fost abrogate, însã soluţia legislativã a fost preluatã de dispoziţiile Codului fiscal, iar, pe de altã parte, cã principiul autonomiei locale nu presupune independenţa totalã a autoritãţilor locale şi, ca atare, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 9.577/2003, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 11, 12 şi 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiarfiscalã, excepţie ridicatã de primarul municipiului Constanţa şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa într-un litigiu având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei dispoziţii a primarului. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã modificarea prin <>Legea nr. 232/2003 a <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 , în sensul cã se excepteazã de la plata impozitelor şi taxelor locale "terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigaţie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare ale acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare", este neconstituţionalã pentru mai multe motive: a) legea retroactiveazã cu 5 luni; b) lezeazã dreptul de proprietate privatã a unitãţii administrativ-teritoriale, c) îngrãdeşte exerciţiul drepturilor consiliului local; d) exceptarea de la plata taxei pentru folosinţa terenurilor este discriminatorie şi contravine principiului autonomiei locale şi f) lezeazã competenţele reglementate pentru stabilirea impozitelor şi taxelor. În acest sens, considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 120 şi art. 139 alin. (1) şi (2) din Constituţie, republicatã. Judecãtoria Constanţa apreciazã cã, referitor la susţinerile autorilor excepţiei privind încãlcarea art. 44 alin. (2), art. 53, 120 şi 139 din Constituţie, republicatã, excepţia ridicatã nu este întemeiatã, însã critica potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate retroactiveazã este întemeiatã, întrucât <>Legea nr. 232/2003 a intrat în vigoare la data de 31 mai 2003 (data publicãrii acesteia în Monitorul Oficial al României), iar anul fiscal 2003 a început la 1 ianuarie 2003. Astfel, aplicarea unor dispoziţii din <>Legea nr. 232/2003 începând cu data de 1 ianuarie 2003 este neconstituţionalã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Nici una dintre autoritãţile publice menţionate nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie <>art. I pct. 11, 12 şi 23 din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiar-fiscalã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 31 mai 2003). <>Legea nr. 232/2003 a modificat şi completat, printre altele, şi dispoziţiile <>art. VI din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 2 februarie 2003, dispoziţii care, la rândul lor, au modificat şi completat unele prevederi din <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002. În concluzie, dispoziţiile legale criticate fac parte din <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, iar celelalte acte normative (<>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2003 şi <>Legea nr. 232/2003 de aprobare a acesteia) nu fac decât sã le modifice sau sã le completeze. Curtea observã cã, în realitate, criticile formulate de autorii excepţiei se referã la douã puncte ale <>art. I din Legea nr. 232/2003 , şi anume punctele 11 şi 12, care prevãd modificarea subpunctelor (12) şi (14) ale punctului 7 din anexa nr. 2, respectiv, a punctului 5 al lit. B a anexei nr. 5 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la scutirea de impozit asupra unor construcţii şi terenuri, dispoziţii având urmãtorul cuprins: - Anexa nr. 2: "Lista cuprinzând clãdirile care nu sunt supuse impozitului [...] 7. Construcţii speciale: [...] (12) construcţii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunãtãţiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele şi staţiile de pompare aferente canalelor [...] (14) reţele şi conducte pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale, reţele şi conducte de termoficare şi reţele de canalizare."; - Anexa nr. 5: "Terenurile pentru care nu se datoreazã impozitul şi taxa pe teren [...] B. Nu se datoreazã taxa pe teren pentru: [...] 5. terenurile aferente complexelor hidrotehnice sau de navigaţie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare." De asemenea, aşa cum reiese din formularea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia criticã şi pct. 23 al <>art. I din Legea nr. 232/2003 ca fiind retroactiv, însã, în realitate, Curtea constatã cã aceştia se referã la dispoziţiile art. II alin. (1) din aceeaşi lege, care prevãd cã "Modificãrile şi completãrile aduse prin prezenta lege la <>Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, precum şi cele aduse prin prezenta lege la <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale se aplicã începând cu anul fiscal 2003." Ulterior sesizãrii, <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost expres şi integral abrogatã prin <>art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003), dar dispoziţiile subpunctelor (12) şi (14) ale punctului 7 din anexa nr. 2, precum şi cele ale punctului 5 al lit. B a anexei nr. 5 din <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au fost preluate, cu un conţinut similar, în actul normativ abrogator, în conţinutul prevederilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi în cele ale art. 257 lit. j). Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dacã prevederile unui act normativ au fost abrogate, însã soluţia legislativã prevãzutã de acestea a fost preluatã în conţinutul altui act normativ, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor corespunzãtoare din noua reglementare. Astfel, în cazul de faţã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale <>art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au urmãtorul conţinut: - Art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n): "(1) Impozitul pe clãdiri nu se datoreazã pentru: [...] 11. oricare dintre urmãtoarele construcţii speciale [...] l) construcţii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de îmbunãtãţiri funciare, porturi, canale navigabile cu ecluzele şi staţiile de pompare aferente canalelor; [...] n) reţele şi conducte pentru transportul sau distribuţia apei, produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale, reţele şi conducte de termoficare şi reţele de canalizare;"; - Art. 257 lit. j): "Impozitul pe teren nu se datoreazã pentru: [...] j) orice terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigaţie, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare." În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 , referitoare la aplicarea modificãrilor şi completãrilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2002 începând cu anul fiscal 2003, Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin <>Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nefiind preluate în actul normativ abrogator. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia apreciazã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 41 alin. (2), art. 49, art. 53 alin. (2), art. 119, art. 138, care, în urma revizuirii şi republicãrii Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au devenit art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 53, art. 56 alin. (2), art. 120 alin. (1), art. 139, având urmãtorul conţinut: - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."; - Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã."; - Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."; - Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale."; - Art. 120 alin. (1): "Administrarea publicã din unitãţile administrativ-teritoriale se întemeiazã pe principiile descentralizãrii, autonomiei locale şi deconcentrãrii serviciilor publice."; - Art. 139: "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. (3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 26 noiembrie 2003, <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, a fost abrogatã prin prevederile <>art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003 şi care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004. Dispoziţiile <>art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 (de aprobare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003 , care, la rândul ei a modificat şi completat <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 ) nu au fost preluate în noua reglementare. Având în vedere dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]", Curtea urmeazã a respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 , ca devenitã inadmisibilã. II. Referitor la celelalte dispoziţii legale criticate, care excepteazã de la plata impozitului pe clãdiri şi pe teren construcţiile, respectiv terenurile aferente complexelor hidrotehnice de navigaţie, porturilor, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele şi spaţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurilor aferente lucrãrilor de îmbunãtãţiri funciare, Curtea reţine cã stabilirea prin lege a obligaţiei de platã a anumitor impozite sau taxe, ca şi a eventualelor scutiri de la plata acestora, ţine de opţiunea exclusivã a legiuitorului, cu condiţia ca aceste reglementãri sã se aplice în mod uniform pentru situaţii egale. Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, întrucât bunurile la care se referã dispoziţiile legale criticate constituie, potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, bunuri aparţinând domeniului public. Având în vedere aceste considerente, critica autorilor excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, nu poate fi primitã. Referitor la pretinsa încãlcare a principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, republicatã, Curtea reţine cã acest principiu nu presupune totalã independenţã şi competenţa exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii, dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, art. 121 alin. (2) din Constituţie, republicatã, prevede: "Consiliile locale şi primarii funcţioneazã, în condiţiile legii, ca autoritãţi administrative autonome şi rezolvã treburile publice din comune şi din oraşe". Ca atare, Curtea constatã cã autoritãţile administraţiei publice locale nu au totalã independenţã nici în privinţa stabilirii impozitelor şi taxelor locale. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Constituţie, republicatã, "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii". Aceastã prevedere constituţionalã obligã legiuitorul sã determine, la modul general, domeniile, activitãţile şi veniturile pentru care consiliile locale sau judeţene sunt competente sã stabileascã impozite şi taxe locale. În acelaşi sens, legea poate prevedea domeniile, activitãţile, veniturile sau categoriile de persoane scutite de la plata impozitelor ori taxelor locale. Stabilirea obligaţiei de platã a impozitelor şi taxelor locale, precum şi scutirea de la plata unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiazã pe principiul aşezãrii juste a sarcinilor fiscale, prevãzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, republicatã. Cu privire la dispoziţiile <>art. I pct. 12 din Legea nr. 232/2003 , Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 460 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 28 ianuarie 2004, statuând cã acestea sunt constituţionale. Neexistând elemente noi de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al <>art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (1) din Legea nr. 232/2003 pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 36/2003 privind corelarea unor dispoziţii din legislaţia financiarfiscalã, excepţie ridicatã de primarul municipiului Constanţa şi de Consiliul Local al Municipiului Constanţa în Dosarul nr. 9.577/2003 al Judecãtoriei Constanţa. 2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (1) pct. 11 lit. l) şi n), precum şi ale <>art. 257 lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar. Definitivã şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 30 martie 2004.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICĂ BULAI
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
