Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 154 din 27 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , art. 25 din Legea arendarii nr. 16/1994 si ale art. 4, art. 14, art. 15, art. 19 si art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 17 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 şi ale art. 4, art. 14, art. 15, art. 19 şi <>art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005 ale Judecãtoriei Constanţa şi în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocat Ion Creţu, pãrţile Dumitru Doroş, Rodica Şuşnea şi Cristian Rãzvan Martinez, reprezentate de avocat Mihaela Cibotaru. De asemenea, sunt prezente, personal, pãrţile Ecaterina Grosu, Nicolae Scripcariu şi Gheorghe Scripcariu Ochiai, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.047D/2006, nr. 2.049D/2006, nr. 2.366D/2006, nr. 2.367D/2006, nr. 2.389D/2006 şi nr. 143D/2007 au acelaşi obiect, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Pãrţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.049D/2006, nr. 2.366D/2006, nr. 2.367D/2006, nr. 2.389D/2006 şi nr. 143D/2007 la Dosarul nr. 2.047D/2006, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei, susţinând oral aceleaşi motive de neconstituţionalitate pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecatã. Depune note scrise în acest sens.
Avocata Mihaela Cibotaru solicitã respingerea ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art.14, 15 şi 19 din <>Legea nr. 1/2000 , acestea fiind în prezent abrogate, şi ca neîntemeiatã în privinţa prevederilor <>art. 38 din Legea nr. 18/1991 , ale <>art. 25 din Legea nr. 16/1994 şi ale <>art. 4 şi 24 din Legea nr. 1/2000 . Astfel, aratã cã mãsurile reparatorii şi restabilirea legalitãţii dispuse prin legile fondului funciar au un scop reparatoriu. Faptul cã autorul excepţiei nu are vocaţie la reconstituire nu poate duce la concluzia cã îi sunt încãlcate drepturile constituţionale, întrucât nu a suferit niciun prejudiciu în perioada comunistã, pretinsele abuzuri sãvârşite de cãtre comisiile de aplicare a acestor legi fiind supuse controlului judecãtoresc. Depune în acest sens note scrise.
Pãrţile Ecaterina Grosu, Nicolae Scripcariu şi Gheorghe Scripcariu Ochiai solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000 , deoarece aceste texte sunt abrogate, precum şi a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 24 din aceeaşi lege, întrucât acest text nu are legãturã cu speţa dedusã judecãţii. În ce priveşte <>art. 38 din Legea nr. 18/1991 , <>art. 25 din Legea nr. 16/1994 şi <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 , aratã cã aceste prevederi de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, astfel cã solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Judecãtoria Constanţa, prin încheierile din 11 iulie 2006 şi din 21 iulie 2006, pronunţate în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005, şi Tribunalul Constanţa - Secţia civilã, prin încheierile din 13 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004, au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în temeiul <>art. VII din Legea nr. 169/1997 ; <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; art. 14, art. 15 şi <>art. 19 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , nemodificatã; <>art. 19 din Legea nr. 1/2000 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2001 ; <>art. 19 din Legea nr. 1/2000 , astfel cum a fost aprobatã prin <>Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 102/2001 ; art. 4 şi <>art. 24 din Legea nr. 1/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, inclusiv cele aduse de <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece "prin aceste texte s-a realizat o expropriere forţatã a proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole" şi o "decapitalizare brutalã şi neconstituţionalã a societãţilor comerciale". Se mai susţine cã prin textele criticate "s-a instituit un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor fondului funciar" şi cã "prin reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile care se aflau în exploatarea societãţilor comerciale s-a realizat o expropriere a investiţiilor de pe aceste terenuri, care în majoritatea cazurilor aveau o valoare mai mare decât a terenului, fãrã ca în prealabil sã se acorde o dreaptã şi prealabilã despãgubire".
Judecãtoria Constanţa apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece prin textele criticate sunt reglementate unele dispoziţii în materia restituirii fondului funciar, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului de proprietate al persoanelor juridice asupra investiţiilor fãcute.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã actele normative criticate au un caracter reparatoriu în materia proprietãţii şi nu contravin principiului constituţional al egalitãţii în faţa legii. Referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale privind proprietatea privatã, instanţa apreciazã cã aceste susţineri vizeazã interpretarea şi aplicarea legii de cãtre instanţele judecãtoreşti.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate vizând prevederile art. 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2001 este inadmisibilã, întrucât aceste prevederi au fost abrogate. În ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, apreciazã cã acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece ele reglementeazã proceduri şi etape aplicate în domeniul reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice cãrora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul <>art. 37 din Legea nr. 18/1991 , pentru persoanele cãrora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol, precum şi persoanelor care au calitatea de locator potrivit <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 .
Avocatul Poporului aratã cã excepţia referitoare la prevederile art. 14, art. 15 şi <>art. 19 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilã, întrucât aceste prevederi au fost abrogate prin <>Legea nr. 247/2005 , iar în ce priveşte celelalte texte de lege criticate, considerã cã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 15 ianuarie 1998, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificatã şi completatã prin articolul unic din <>Legea nr. 58/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995; <>art. 4, 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. <>Art. 14 din Legea nr. 1/2000 a fost abrogat prin <>art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 1/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001. De asemenea, art. 15 şi 19 din aceeaşi lege au fost abrogate prin <>art. I pct. 19 al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
În consecinţã, potrivit <>art. 29 alin. (1), coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14, 15 şi 19 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilã.
II. Cât priveşte <>art. 24 din Legea nr. 1/2000 , Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi a fost ridicatã într-o cauzã civilã având ca obiect anularea unor titluri de proprietate emise de comisiile de aplicare a legilor fondului funciar în favoarea foştilor proprietari. Aceste titluri de proprietate privesc însã terenuri agricole, or, textul de lege criticat reglementeazã reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
De aceea, având în vedere prevederile <>art. 29 alin. (1) coroborate cu alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 24 din Legea nr. 1/2000 este inadmisibilã.
III. În continuare, Curtea examineazã pe fond urmãtoarele prevederi de lege:
- <>Art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , având urmãtoarea redactare: "(1) Persoanele fizice cãrora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 37, persoanele cãrora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile autonome cu profil agricol, potrivit <>Legii nr. 46/1992 , precum şi persoanele care au calitatea de locatori, potrivit <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 10 ha de familie, pânã la limita suprafeţei prevãzute la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , indiferent dacã reconstituirea urmeazã sã se facã în mai multe localitãţi sau de la autori diferiţi, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 din prezenta lege.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1), cãrora li s-a stabilit dreptul în acţiuni, în limita suprafeţei de pânã la 10 ha în echivalent arabil, pot face cerere, în cazul în care prin aplicarea coeficientului de echivalare, prevãzut în regulamentul aprobat de <>Hotãrârea Guvernului nr. 131/1991 , suprafaţa de teren putea depãşi, ca echivalenţã, 10 ha teren arabil, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (3) - (9).";
- <>Art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 , care prevede: "(1)Persoanele fizice, cãrora le-a fost stabilitã calitatea de acţionar în baza prevederilor <>art. 36 din Legea nr. 18/1991 , pot opta, pânã la data de 1 octombrie 1995, pentru calitatea de locator, în condiţiile legii.
(2) Societãţile comerciale agricole vor încunoştinţa în scris, pânã la data de 1 septembrie 1995, pe acţionarii care nu şi-au manifestat opţiunea în sensul prevederilor alin. 1, despre termenul limitã pentru comunicarea opţiunii.
(3) Contractul de locaţiune se încheie, pentru perioada minimã de arendare prevãzutã la art. 7 alin. 2, între societatea comercialã care deţine terenul în cauzã şi persoana fizicã care a optat pentru calitatea de locator, începând cu primul an agricol ulterior înregistrãrii opţiunii scrise.
(4) Pânã la expirarea perioadei prevãzute la art. 7 alin. 2, comisia judeţeanã va emite titlu de proprietate asupra terenului in echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptãţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localitãţi.
(5) Dupã expirarea perioadei minime de arendare, prevãzut la art. 7 alin. 2, persoanele îndreptãţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar.";
- <>Art. 4 din Legea nr. 1/2000 , aşa cum a fost modificat prin <>art. I pct. 4, 5 şi 6 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu urmãtorul conţinut: "(1) Pentru terenurile din extravilanul localitãţilor, foste proprietãţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se gãsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfãşoarã activitãţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentã la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localitãţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilã se vor acorda despãgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.
(1^1) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevãzute la art. 26 alin. (l), pe care s-au aflat, la data deposedãrii, amenajãri piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.
(1^2) Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de cãtre stat investiţii, neamortizate pânã la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plãti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizatã a investiţiei, dacã aceasta reprezintã mai mult de 30% din valoarea totalã a investiţiei la data intrãrii în vigoare a acestei legi, sau sã primeascã terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţã cu terenul pe care l-au predat ori despãgubiri.
(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despãgubiri plãtite fie de cãtre investitor, fie de cãtre stat.
(1^4) În cazul opţiunii pentru despãgubiri plãtite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrãrii în vigoare a acestei legi sau de la data validãrii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului 1 , care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţã, şi termenul de platã, care nu poate fi mai mare de 3 ani.
(1^5) Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeanã care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacã investitorul nu îşi respectã obligaţia de platã în termenul convenit. Din momentul înregistrãrii acordului, opţiunea pãrţilor este definitivã şi pãrţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despãgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despãgubiri de cãtre acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat odatã cu terenul pe care l-au avut în proprietate.
(1^6) Pânã la efectuarea plãţii, proprietarul investiţiei va plãti fostului proprietar al terenului o sumã, convenitã de pãrţi, care nu poate fi mai micã decât redevenţa plãtitã statului la momentul acordului şi nu va putea înstrãina în niciun mod investiţia sa, sub sancţiunea nulitãţii absolute.
(1^7) Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitãrii integrale a contravalorii terenului.
(1^8) În situaţia în care nu se opteazã pentru despãgubiri plãtite de cãtre investitor, sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despãgubiri de la stat atât pentru teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluãrii terenului, în condiţiile legii.
(1^9) În cazul realizãrii acordului prevãzut la alin. (1^4), pentru investiţiile dovedite la data preluãrii terenului, fostul proprietar primeşte despãgubiri de la stat, în condiţiile legii.
(2) În cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluatã de stat nu au fost executate sau se aflã în stadiu de proiect, suprafaţa preluatã se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament."
Textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) - Dreptul de proprietate privatã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 135 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietãţii private.
Textele de lege criticate reglementeazã modalitãţile şi etapele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoanele cãrora li s-a stabilit calitatea de acţionar în baza <>art. 37 din Legea nr. 18/1991 , pentru persoanele cãrora li s-au stabilit drepturi la institutele şi staţiunile de cercetare agricole şi la regiile cu profil agricol, potrivit <>Legii nr. 46/1992 , precum şi pentru persoanele care au calitatea de locator, potrivit <>art. 25 din Legea nr. 16/1994 . De asemenea, textele criticate reglementeazã situaţiile în care pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate se aflã investiţii, precum şi modalitãţile de platã a investiţiilor neamortizate.
Autorul excepţiei criticã aceste prevederi, susţinând cã sunt neconstituţionale, întrucât instituie un regim privilegiat pentru persoanele beneficiare ale legilor din domeniul funciar, în detrimentul proprietarilor investiţiilor aflate pe acele terenuri. În speţã, acesta, în anul 2001, în urma unei licitaţii organizate de A.V.A.S., a cumpãrat serele fostei Societãţi Comerciale "Prosper" - S.A. Constanţa, ce ocupã o suprafaţã de 36,4 ha, şi a fãcut investiţii în valoare de 100 de miliarde lei vechi, fiind nemulţumit de faptul cã terenurile pe care se aflã aceste sere au fost restituite foştilor proprietari şi cã valoarea investiţiilor efectuate este cu mult mai mare decât valoarea terenurilor restituite.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã în domeniul legilor fondului funciar legiuitorul a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, dacã acestea sunt libere. Astfel, <>Legea nr. 1/2000 , în art. 2 alin. (1), prevede cã "în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacã acestea sunt libere".
Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constatã cã prin mãsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de <>Legea nr. 247/2005 , legiuitorul a rãmas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevãzute de lege. Aceste mãsuri au ca finalitate, aşa cum rezultã din expunerea de motive la aceastã lege, "soluţionarea definitivã a problemei proprietãţii în sensul reparãrii unei mari nedreptãţi istorice". Prin instituirea acestor reglementãri, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio in integrum, în deplinã concordanţã cu principiul garantãrii proprietãţii prevãzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãruia: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular."
De altfel, Curtea observã cã aspectele invocate de autorul excepţiei se referã de fapt la o soluţie legislativã ce ţine de competenţa exclusivã a legiuitorului, iar în ce priveşte posibilele dificultãţi în aplicarea prevederilor de lege criticate, Curtea constatã, de asemenea, cã acestea excedeazã contenciosului constituţional, fiind de competenţa instanţelor de judecatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14, art. 15, art. 19 şi <>art. 24 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Leader Internaţional" - S.A. din Constanţa în dosarele nr. R5.549/2006 şi nr. R12.199/2005 ale Judecãtoriei Constanţa şi în dosarele nr. 2.615/2004, nr. 2.609/2004, nr. 2.611/2004 şi nr. 2.608/2004 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , ale <>art. 25 din Legea arendãrii nr. 16/1994 şi ale <>art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <>Legii nr. 169/1997 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
