Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 153 din 10 mai 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 307 din Codul penal
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal, excepţie ridicatã de Danut Ionel Stan în Dosarul nr. 2.963/2000 al Judecãtoriei Targoviste. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã, deoarece prevederile art. 22 şi 23 din Constituţie nu sunt incalcate prin dispoziţiile legale criticate.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.963/2000, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal, referitoare la nerespectarea mãsurilor privind încredinţarea minorului. Excepţia a fost ridicatã de Danut Ionel Stan, inculpat într-o cauza penalã ce are ca obiect tragerea la rãspundere penalã a acestuia pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute şi pedepsite de art. 307 din Codul penal. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 22, referitoare la dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, precum şi ale art. 23 privind libertatea individualã, deoarece, considera autorul exceptiei, "nimeni nu poate fi supus la o pedeapsa sau tratament inuman sau degradant, respectiv libertatea nu poate fi privatã pentru infracţiuni desuete". De asemenea, se apreciazã ca art. 307 din Codul penal genereazã o incriminare excesiva şi artificiala a aceloraşi relaţii sociale ca şi dispoziţiile art. 271 şi 306 din Codul penal. Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece prevederile constituţionale invocate nu au nici o relevanta în susţinerea neconstitutionalitatii art. 307 din Codul penal. Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca art. 307 din Codul penal este constituţional, întrucât "art. 22 şi art. 23 din Constituţie nu fac referire, în mod special, la reglementãrile privind familia sau protecţia copilului şi deci nu subzistã temeiului admiterii exceptiei de neconstituţionalitate". Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Prin Încheierea din 9 octombrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 2.963/2000, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Reţinerea de cãtre un pãrinte a copilului sau minor, fãrã consimţãmântul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda. Cu aceeaşi pedeapsa se sancţioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredinţat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre creştere şi educare, de a impiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinţi sa aibã legãturi personale cu minorul, în condiţiile stabilite de pãrţi sau de cãtre organul competent. Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã." Autorul exceptiei considera ca dispoziţiile legale menţionate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. (3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."; - Art. 23: "(1) Libertatea individualã şi siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevãzutã de lege. (3) Reţinerea nu poate depãşi 24 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãţii mandatului, arestatul se poate plange judecãtorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotãrâre motivatã. Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata. (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndatã la cunostinta, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestãrii, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunostinta numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacã motivele acestor mãsuri au dispãrut. (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. (8) Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã. (9) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii." I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observa ca numai dispoziţiile alin. 1 al art. 307 din Codul penal prezintã relevanta pentru soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecãtoreşti. În consecinta, în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia este inadmisibila sub aspectul criticii referitoare la prevederile art. 307 alin. 2-4 din Codul penal, urmând sa fie respinsã. II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 307 alin. 1 din Codul penal, Curtea constata ca din conţinutul acestor dispoziţii legale, astfel cum au fost modificate prin <>Legea nr. 140/1996 , reiese ca scopul urmãrit de legiuitor este de a incrimina nerespectarea mãsurilor privind încredinţarea minorului şi de a asigura apãrarea eficienta a drepturilor prevãzute la art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor". În aceste condiţii raportarea art. 307 alin. 1 din Codul penal la prevederile constituţionale ale art. 22 şi 23, care nu fac referire în mod special la familie sau la protecţia copilului, nu determina concluzia ca aceste din urma prevederi ar fi fost incalcate. Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 307 alin. 1 din Codul penal urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Danut Ionel Stan în Dosarul nr. 2.963/2000 al Judecãtoriei Targoviste. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 307 alin. 2-4 din Codul penal, excepţie ridicatã în acelaşi dosar de acelaşi autor. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 mai 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
───────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
